Karim Fizazi, laureatul premiului ESMO 2022, despre noutățile în cancerele genitourinare

Congresul ESMO 2022 începe. În acest an, premiul ESMO 2022 îi revine unui cercetător de la Universitatea Paris Saclay din Villejuif, Franța, Prof. Dr. Karim Fizazi.

Dr. Fizazi a primit premiul pentru cercetări de pionierat în cancerul de prostată și alte cancere genitourinare (ureter, vezică, testicul etc.). Autor al unor articole care au revoluționat tratamentul cancerului de prostată și testicular, el discută aici viitorul tratamentului cancerelor urinare. Prezentăm mai jos traducerea interviului realizat de echipa ESMO.

Ați realizat studii precum LATITUDE și PEACE-1, care au schimbat soarta cancerului de prostată. Care este cheia progreselor care fac diferența?

Multe rezultate au avut nevoie de ani pentru a da roade, deci cred în perseverență și răbdare. Ambele studii au confirmat ipoteza administrării tratamentului intensiv din prima linie. Aceasta controlează mai bine agravarea, complexitatea și rezistența la castrare (suprimarea testosteronului), prelungind supraviețuirea. Am avut șansa să conduc aceste două studii de fază III.

LATITUDE, publicat în NEJM în 2017, a fost primul studiu care a stabilit rolul abirateronului, terapie hormonală de nouă generație adăugată celei tradiționale, pentru îmbunătățirea supraviețuirii generale și fără progresie la bărbații cu cancer de prostată metastatic (stadiul 4), nou diagnosticat și sensibil la castrare.

Mai recent, studiul PEACE-1, cu suprimarea testosteronului, docetaxel și abirateron, a demonstrat că tratamentul triplu îmbunătățește supraviețuirea generală și fără progresie radiologică în cancerul de prostată metastatic nou diagnosticat, sensibil la castrare; a fost publicat în Lancet în 2022.

În paralel, rolul antagonistului receptorului androgenic darolutamid în prelungirea supraviețuirii fără metastaze și a celei generale în cancerul de prostată nemetastatic rezistent la castrare a fost stabilit în studiul ARAMIS, la conducerea căruia am fost și care a fost publicat în NEJM.

Privind aceste realizări, cred că strategia mea esențială a fost înțelegerea procesului bolii și simplificarea mecanismelor complexe, adică descifrarea carcinogenezei, a factorilor săi importanți și a modului în care pot fi țintiți. Un lucru mi-a devenit clar în oncologie: nu toate strategiile funcționează la toți; tratamentul trebuie personalizat după subtipul cancerului și pacient.

Cum a evoluat tratamentul celorlalte cancere genitourinare?

Progresele din anii 1980 în cancerul testicular au dus la vindecarea majorității bărbaților cu boală precoce și a multora cu metastaze. Chiar la începutul anilor 2000 rămânea însă un grup metastatic cu prognostic nefavorabil, cu risc de recidivă și/sau deces în ciuda chirurgiei și chimioterapiei standard triple bleomicină, etoposid și cisplatin (BEP). Numeroase studii randomizate cu scheme alternative nu au rezolvat rezultatele nesatisfăcătoare ale tumorilor germinale avansate cu prognostic nefavorabil. Echipa mea a căutat altă abordare. Am observat că scăderea alfa-fetoproteinei și gonadotropinei corionice umane după 3 săptămâni de chimioterapie prezice răspunsul. Un studiu ulterior, publicat în Lancet în 2014, a arătat că intensificarea cu șase agenți, la cei fără scăderea așteptată după 3 săptămâni de BEP, îmbunătățește supraviețuirea fără progresie. Important, toxicitatea era reversibilă, iar riscul de deces la acești bărbați cu chimioterapie cu doză densă scăzuse cu 30%.

Ce nevoi nesatisfăcute există acum în cancerele genitourinare?

În ultimul deceniu, strategiile în cancerul de prostată metastatic sensibil la castrare au evoluat de la un agent la doi și acum trei simultan, alegând tratamentul cel mai eficient din prima linie. Mai există însă nevoi nesatisfăcute.

În loc să adăugăm un al patrulea agent, cred că trebuie studiați atent pacienții pentru cea mai bună strategie a fiecărui subgrup. Acesta este scopul platformei randomizate PEACE-6: studii pentru boala oligometastatică (puține metastaze), pacienți fragili de 80 și 90 ani și cei cu răspuns bun sau slab după câteva luni de tratament sistemic. În ultimele două grupuri trebuie stabilit dacă putem reduce terapia la cei care răspund bine și dacă intensificarea este potrivită celor care nu răspund.

Căutarea unor ținte și terapii noi pentru cei la care tratamentele au eșuat este urgentă. Grupul meu studiază ODM-208, inhibitor nesteroidian selectiv al CYP11A1, care suprimă sinteza tuturor hormonilor steroizi și precursorilor lor. La unii pacienți, un receptor androgenic mutant sensibilizează celulele tumorale la alți steroizi, precum progesteronul sau glucocorticoizii, în locul androgenilor. Agenții antiandrogenici sunt astfel ineficienți, dar ODM-208 a fost creat pentru a bloca producerea steroizilor și a depăși acest mecanism de rezistență.

Ce progrese majore anticipați în următorii ani?

Cred că vom începe tot mai devreme terapia sistemică a cancerelor genitourinare, la bărbați și femei. Prevenirea recidivei este mai ușoară când boala este precoce. Cred și că vom trata boala avansată după biologia tumorii, nu după organ, asemenea schimbărilor din alte domenii oncologice. Din păcate, finanțarea terapiilor devine o îngrijorare tot mai mare. Țările și companiile reprezentate la ESMO trebuie să colaboreze cu politicienii pentru soluții pragmatice, astfel încât rezultatele cercetării să fie accesibile tuturor.

*

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern