La ce trebuie să fim atenți în timpul chimioterapiei-imunoterapiei – Ce este reacția la perfuzie?

Chimioterapia și imunoterapia sunt metode esențiale în tratamentul cancerului. Perfuzia folosită pentru administrarea acestor medicamente înseamnă introducerea lor intravenoasă direct în circulație. Deși asigură un tratament eficient, poate provoca efecte adverse precum reacțiile la perfuzie.

Reacțiile la perfuzie pot apărea în timpul administrării intravenoase (IV, într-o venă) a chimioterapiei și pot avea severitate variabilă. Articolul oferă informații importante pentru înțelegerea, recunoașterea și gestionarea reacțiilor apărute la chimioterapie, imunoterapie și alte medicamente oncologice intravenoase. Scopul este ca profesioniștii din sănătate și pacienții să fie mai conștienți de aceste efecte și mai pregătiți să le înfrunte, contribuind la un tratament mai sigur și mai eficient.

Ce este reacția la perfuzie?

Reacțiile la perfuzie sunt efecte adverse frecvente, care pot apărea în timpul sau după administrarea intravenoasă (IV) a medicamentelor, variind de la ușoare la amenințătoare de viață.

Organismul poate avea un răspuns imun puternic la anumite tratamente, precum cele oncologice intravenoase, ceea ce poate determina o reacție la perfuzie.

Reacțiile pot apărea imediat după perfuzie sau după un interval de timp.

Severitatea depinde de mai mulți factori, inclusiv medicamentele folosite, dozele lor și starea de sănătate a persoanei.

O cercetare din 2018 a împărțit reacțiile adverse la tratament în mai multe categorii, reprezentate prin litere:

1. (Augmented): Efecte farmacologice amplificate
2. (Bizarre): Efecte neobișnuite
3. (Chronic): Efecte cronice
4. (Delayed): Efecte întârziate
5. (End): Efecte la sfârșitul tratamentului
6. (Failure): Eșecul tratamentului

Clasificarea reacțiilor la perfuzie

Reacțiile la perfuzie sunt de obicei efecte adverse imprevizibile. Nu depind de doză și, în general, nu sunt asociate efectelor specifice ale medicamentului. De regulă, dispar spontan la sfârșitul tratamentului.

În general, reacțiile la perfuzie în tratamentele oncologice:

• Sunt imprevizibile
• Nu depind de doză
• Nu sunt de obicei asociate cu efectele medicamentului
• Dispar spontan la sfârșitul tratamentului

Totuși, reacțiile la taxani precum paclitaxel și docetaxel, la carboplatin și în special la imunoterapii pot fi previzibile în unele situații, deoarece diferă frecvent în funcție de tipul medicamentului. Cu alte cuvinte, reacțiile produse de imunoterapii pot fi uneori anticipate pe baza caracteristicilor medicamentului.

Reacții alergice și nealergice

Reacțiile la perfuzie se împart și în subtipuri alergice și nealergice. Cele alergice presupun un răspuns excesiv al sistemului imunitar și pot include reacții grave, precum șocul anafilactic.

Răspunsurile imune sunt descrise ca înnăscute, adaptive sau o combinație a acestora.

Răspunsul imun înnăscut este o reacție generală și rapidă a sistemului imunitar. Răspunsul imun adaptiv presupune o reacție mai țintită a sistemului imunitar atunci când recunoaște un factor declanșator.

Reacțiile nealergice la perfuzie pot include:

• Reacții pseudoalergice, precum sindromul de eliberare de citokine
• Reacții idiosincratice, imprevizibile, rare și neasociate medicamentului
• Reacții de intoleranță apărute ca răspuns la medicament

O cercetare din 2018 a raportat că majoritatea reacțiilor la perfuzie sunt de tip nealergic.

Reacțiile pot fi ușoare sau grave, necesitând intervenție medicală de urgență. Apar de obicei în 30 până la 120 de minute după perfuzie, dar debutul poate varia uneori de la 24 de ore la o săptămână. Indiferent de tip, este necesară atenție în perioada de după perfuzie.

Reacții la perfuzie care pot apărea din cauza tratamentelor oncologice

Efectele adverse ale tratamentului oncologic, inclusiv reacțiile la perfuzie, sunt clasificate după severitate de la gradul 1 la 5. Gradul 1 înseamnă simptome ușoare, iar gradul 5 reprezintă situația cea mai gravă, decesul.

O analiză sistematică din 2019 a arătat că aproximativ 5% dintre pacienții tratați cu anticorpi monoclonali pentru cancer colorectal au avut reacții la perfuzie. Frecvența putea varia în funcție de severitatea reacției și tipul tratamentului. Constatările oferă informații importante pentru înțelegerea și gestionarea efectelor adverse ale medicamentelor oncologice.

Chimioterapia poate produce reacții la perfuzie, uneori grave. Totuși, un studiu din 2017 a constatat că reacțiile asociate chimioterapiei sunt rare. Un alt studiu, din 2022, a identificat reacții la perfuzie la mai puțin de 5% dintre pacienții cu imunoterapie. Aceste constatări ajută la înțelegerea profilurilor de efecte adverse ale diferitelor tratamente oncologice.

Caracteristicile reacțiilor la perfuzie specifice taxanilor (paclitaxel și docetaxel)

Taxanii precum paclitaxel și docetaxel pot produce reacții imediate de hipersensibilitate la aproximativ 5-10% dintre pacienți. De obicei, acestea pot fi gestionate în siguranță prin măsuri precum administrarea unor comprimate cu cortizon, ca Kordexa, înainte de reluarea tratamentului. În general nu sunt grave, dar pot fi importante pentru unii pacienți și necesită o abordare profesionistă.

Simptomele reacțiilor la taxani pot include erupție și mâncărimi, dureri de spate și lombare, umflarea feței sau gâtului, dificultăți de respirație, puls rapid și uneori tensiune arterială mică. Apar de obicei în primele minute de tratament și pot impune oprirea administrării sau reducerea vitezei.

Care sunt caracteristicile reacțiilor la perfuzie specifice carboplatinului?

Reacțiile la perfuzie asociate carboplatinului sunt de obicei alergice și pot fi mai frecvente după ciclul 5 sau 6. Administrarea de rutină a Kordexa înainte de carboplatin nu este recomandată.

Reacțiile la carboplatin includ erupții, mâncărimi mai ales la nivelul mâinilor, înroșire, umflarea feței sau gâtului, dificultăți de respirație, puls rapid ori neregulat și uneori tensiune mică. Debutează de obicei în timpul tratamentului sau imediat după. Uneori pot fi grave și pot necesita intervenție medicală imediată.

Care sunt caracteristicile reacțiilor la perfuzie specifice oxaliplatinului?

Reacțiile la oxaliplatin sunt de obicei mediate de IgE/mastocite și pot afecta pielea, sistemul respirator, cardiovascular și alte sisteme. Frecvența variază între 2% și 25%; unele studii raportează o rată de întrerupere a tratamentului din cauza reacțiilor de 21%. Riscul reacțiilor de grad 3-4 este de aproximativ 1,6%, iar al celor amenințătoare de viață de aproximativ 1%. Fiind mediate de IgE, apar după expuneri repetate. Un studiu le-a observat de obicei între a șaptea și a noua perfuzie, dar altele au raportat două vârfuri, la al treilea și al șaselea ciclu.

Reacțiile la oxaliplatin pot include erupție, urticarie, angioedem, bronhospasm și, rar, hipotensiune. În anafilaxia gravă, administrarea imediată de epinefrină este vitală. Oprirea perfuziei și administrarea de corticosteroizi, blocante ale histaminei, soluție salină normală IV și oxigen sunt opțiuni terapeutice.

Reacții la perfuzie neasociate tratamentului oncologic

Reacțiile pot apărea și la alte tratamente IV, nu doar la cele oncologice. Un alt studiu din 2022 a examinat efectele adverse ale perfuziilor cu fier pentru deficitul de fier. A inclus peste 12.000 de persoane și a constatat o frecvență a reacțiilor de aproximativ 3,9%. Doar două persoane au avut reacții severe și au necesitat epinefrină (EpiPen). Majoritatea celorlalți au avut numai simptome ușoare.

Care sunt simptomele reacțiilor la perfuzie?

Simptomele pot începe în timpul tratamentului, după câteva zile sau după câteva săptămâni.

Simptomele generale asociate reacțiilor la perfuzie sunt:

• Mâncărimi
• Înroșire
• Urticarie
• Respirație șuierătoare
• Dificultăți de respirație
• Greață
• Febră
• Edem

Majoritatea reacțiilor sunt ușoare și pot provoca simptome asemănătoare gripei, inclusiv:

• Dureri musculare
• Febră
• Erupție cutanată
• Frisoane
• Durere de cap
• Oboseală

În general, cu cât simptomele apar mai repede, cu atât crește probabilitatea unei reacții grave.

Efectul imunoterapiei asupra reacțiilor la perfuzie

Reacțiile la perfuzie sunt puțin probabile la persoanele cu imunoterapie. Dacă apar însă, eliberarea de citokine este una dintre cauzele posibile. Poate imita simptomele anafilaxiei, dar necesită un tratament diferit.

Alte efecte adverse ale imunoterapiei pot include:

• Infecție
• Diaree
• Umflare și creștere în greutate din cauza edemului
• Palpitații
• Inflamația organelor
• Congestia sinusurilor

Cum se diagnostichează reacția la perfuzie?

Diagnosticul se bazează pe recunoașterea simptomelor și manifestărilor asociate de către specialiști, asistente sau alte cadre sanitare. Persoana trebuie să urmărească și acasă eventualele simptome ale unei reacții. Dacă apar, trebuie să contacteze cât mai repede un profesionist din sănătate, iar dacă se agravează, să se prezinte la urgență.

Când apare o reacție, specialiștii evaluează simptomele și stabilesc dacă este necesar tratamentul.

Anafilaxia este o reacție alergică gravă, cu evoluție rapidă, care poate amenința viața. Rezultă dintr-un răspuns de hipersensibilitate al organismului și necesită de obicei intervenție medicală rapidă.

Pentru diagnosticul anafilaxiei, simptomele trebuie să îndeplinească unul dintre cele trei criterii principale:

1. Manifestări acute ale pielii sau mucoaselor, împreună cu simptome suplimentare precum probleme respiratorii ori scăderea bruscă a tensiunii.

2. Apariția a două sau mai multe manifestări cutanate, respiratorii, digestive ori de tensiune mică după expunerea la un alergen.

3. Scăderea tensiunii după expunerea la un alergen cunoscut.

Identificarea biomarkerilor prin analize de sânge sau urină poate ajuta diagnosticul. Aceștia includ metaboliții urinari ai histaminei sau triptaza sanguină, măsurate după debutul simptomelor. Totuși, anafilaxia poate apărea și fără creșterea acestor substanțe.

Tratamentul reacțiilor la perfuzie

Tratamentul depinde de tipul reacției. În reacțiile ușoare poate să nu fie necesar niciun tratament, dar specialiștii pot întrerupe temporar sau încetini perfuzia.

Reacțiile moderate până la severe pot răspunde la diferite medicamente și tratamente, inclusiv:

• Epinefrină pentru reacții grave și potențial letale, precum anafilaxia
• Antihistaminice
• Resuscitare volemică: perfuzie rapidă de soluție salină izotonă, urmată de administrare mai lentă
• Atropină pentru bradicardie, adică ritm cardiac lent
• Vasopresoare care ajută la creșterea tensiunii
• Corticosteroizi

Pentru reacțiile nealergice, specialiștii opresc de obicei perfuzia și tratează simptomele. După dispariția lor, perfuzia se reia la jumătate din viteza anterioară.

Prevenirea și gestionarea reacțiilor la perfuzie

Istoricul medical, în special reacțiile anterioare la perfuzii, este luat în considerare la planificarea tratamentului. Deși specialiștii nu pot prezice cu certitudine dacă pacientul va avea o reacție, informațiile pot ajuta la evaluarea riscului și la o planificare mai informată a măsurilor preventive.

Pacienții pot fi întrebați dacă au luat înainte de perfuzie medicamente numite uneori premedicație. Corticosteroizii și antihistaminicele pot ajuta la prevenirea reacțiilor. Această măsură este importantă pentru reducerea riscului și poate îmbunătăți răspunsul pacienților la tratament.

Reacțiile la perfuzie și evoluția lor, pe scurt

Reacțiile la perfuzie variază de la ușoare la amenințătoare de viață și pot fi alergice sau nealergice. Simptomele moderate până la severe necesită de obicei gestionare și, uneori, tratamente precum intervenția salvatoare în anafilaxie.

Nu se poate prezice dacă o persoană va avea o reacție la perfuzie. Cunoașterea istoricului medical și urmărirea simptomelor unei posibile reacții grave ajută însă la menținerea vigilenței.

Pe scurt, pentru orice manifestare neobișnuită după perfuzie sunt importante monitorizarea atentă și contactarea echipei oncologice.