Malaria 1897 – O boală provocată de țânțari

Potrivit medicilor Charles Poser și G.W. Bruyn, malaria a învins armate, a influențat soarta orașelor asediate și probabil a contribuit la prăbușirea civilizației grecești și a Imperiului Roman. Istoricii au studiat și atitudinea medicilor față de această boală, observând o evoluție care a început cu superstițiile și a ajuns la știință în anii 1900.
Malaria provoacă moartea a peste un milion de oameni pe an, în special în Africa Subsahariană. Este importantă și pentru că a fost prima boală despre care s-a stabilit cu certitudine că este provocată de un organism unicelular complex (protist).
În 1880, medicul militar francez Charles Laveran a descoperit paraziții malariei în sângele unui pacient. În 1897, în timp ce lucra în India, medicul britanic Ronald Ross a demonstrat cu certitudine transmiterea malariei prin țânțari, după ce a observat paraziții în glandele lor salivare.
- Femela de țânțar Anopheles are în glandele salivare parazitul malariei, care pătrunde în circulația sanguină când o persoană este mușcată.
- După ce petrece o perioadă în ficat, parazitul se înmulțește în globulele roșii, provocând febră, comă și, în cazurile grave, deces.
- Dintre cele cinci specii de paraziți care pot declanșa boala (din genul Plasmodium), cea mai periculoasă este Plasmodium falciparum.
- Sistemului imunitar îi este greu să distrugă parazitul, deoarece acesta trăiește în celulele ficatului și ale sângelui.
Eliminarea apelor stătătoare în care țânțarii își depun ouăle sau tratarea cu insecticide poate încetini răspândirea malariei. În epoca modernă, malaria este tratată de obicei cu combinații de medicamente care conțin derivați de artemisinină (una dintre plantele medicinale utilizate în medicina chineză) sau cu medicamente care conțin derivați de chinină (obținută din scoarța copacilor).
Descrierea imaginii articolului: O femelă de țânțar Anopheles albimanus care se hrănește pe o gazdă umană și se umple cu sânge.
Personalitățile istorice menționate în articol: Charles Louis Alphonse Laveran (1845–1922), Sir Ronald Ross (1857–1932)
- Subiectul anterior: Razele X 1895 – Dincolo de corpul uman
- Subiectul următor: Aspirina 1899 – Analgezic, antipiretic, antiinflamator
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.