Mamografia, 1949 – imagistica țesutului mamar

În 1913, chirurgul german Albert Salomon a fost primul medic care a vorbit despre beneficiile potențiale ale examinării cu raze X în cancerul mamar. În cariera sa remarcabilă, Salomon a mai realizat următoarele:

• A studiat mii de piese de mastectomie, 
• A comparat imaginile cu raze X cu probele tisulare microscopice, 
• A fost primul care a observat în imaginile cu raze X microcalcificările asociate tumorilor maligne. 

Microcalcificările sunt mici depozite de calciu care apar ca pete sau puncte albe strălucitoare pe fundalul țesutului moale al sânului și pot indica mici chisturi benigne sau semne de cancer mamar precoce.

În 1949, medicul uruguayan Raul Leborgne a propus comprimarea țesutului mamar între plăcile aparatului de mamografie pentru obținerea unor imagini clare. Comprimarea reducea grosimea țesutului traversat de razele X și doza necesară de radiații. În 1960, radiologul american Robert Egan era cunoscut pentru mamografiile clare obținute prin utilizarea unei tensiuni și a unor filme adecvate.

Astăzi, mamografia digitală de câmp complet (FFDM) folosește detectoare electronice digitale în locul casetelor de film tradiționale. Informația digitală obținută poate fi ușor îmbunătățită, mărită și stocată. 

Ecografia și examinările MRI și PET pot completa mamografia. Țesutul canceros poate scăpa detectării mamografice, mai ales la femeile tinere, ale căror țesuturi sunt mai dense decât la femeile în vârstă. Diagnosticul asistat de calculator (CAD) folosește software pentru a căuta posibile cancere pe care medicul le-ar putea rata.

Dacă mamografia identifică un posibil cancer, poate fi necesară o biopsie pentru examinarea țesutului propriu-zis din regiunea mamară investigată. Din păcate, mamografiile pot indica uneori un cancer care nu există, ceea ce poate duce la biopsii inutile.

Mutațiile genetice pot provoca un cancer atunci când celulele își pierd capacitatea de a-și opri diviziunea. 

Riscul de cancer mamar crește odată cu vârsta. Femeile care moștenesc o genă BRCA1 sau BRCA2 defectuoasă au, de asemenea, un risc ridicat de cancer mamar și ovarian. 

Tratamentul cancerului mamar include operația, chimioterapia, anticorpii monoclonali și radiațiile. Unele cancere mamare pot fi tratate și cu medicamente hormonale care suprimă efectele unor hormoni precum estrogenul.

Descrierea imaginii articolului: Mamografia unui sân normal (stânga) și a unui sân cu cancer (dreapta)

Personalități istorice menționate în articol: Albert Salomon (1883–1976), Raul Leborgne (1907–1986), Robert L. Egan (1920–2001)

• Subiectul anterior: Cauza anemiei falciforme, 1949 – prima tulburare genetică identificată
• Subiectul următor: Antipsihoticele, 1950 – tratamentul medicamentos al tulburărilor psihice