Medicina complementară sau alternativă (MCA) — 1796

Mulți oameni apelează astăzi la medicina complementară și alternativă (MCA), care cuprinde practici medicale neconsiderate parte a medicinei numite „moderne” sau „clasice”. Termenul complementar este folosit când aceste tratamente sunt utilizate împreună cu medicina modernă, iar termenul alternativ când sunt folosite în locul ei.

Exemplele includ acupunctura, medicina ayurvedică, chiropractica, medicina tradițională chineză, meditația, yoga, hipnoza, ventuzele, ventuzele cu sângerare și homeopatia. De exemplu, chiropracticienii manipulează adesea coloana vertebrală pentru a ameliora „disfuncțiile nervoase”, iar homeopații cred că, dacă o substanță provoacă anumite simptome în doze mari, dozele foarte mici le pot ameliora, și aplică această practică.

Bazele conceptului de medicină alternativă sau complementară datează din 1796, când medicul german Samuel Hahnemann a propus homeopatia. Chiropractica a fost descoperită de americanul Daniel Palmer în 1895. Se poate considera că beneficiile medicinei sau remediilor alternative provin din efectul placebo, însă și istoria tratamentului medical cuprinde numeroase terapii vechi, ciudate pentru noi astăzi, care se sprijineau pe efectul placebo. Tratamentele moderne au fost însă aprobate și dezvoltate când au avut rezultate semnificativ mai bune decât efectul placebo.

Unele persoane aleg tratamente alternative din teama de operație sau de posibilele reacții adverse ale medicamentelor. Printre dezavantaje se numără lipsa testării sistematice și faptul că ele îi pot determina pe unii oameni să refuze tratamente convenționale mai eficiente.

Medicul Allan Rosenfield: „În multe părți ale lumii, oamenii continuă să prefere remediile utilizate tradițional în cultura lor deoarece medicamentele nu se găsesc ușor sau nu sunt accesibile. Totodată, consumatorii bogați din lumea industrializată își cheltuiesc propriii bani pe medicina alternativă, într-o proporție mult mai mare decât se crede.”

Descrierea imaginii articolului: Moxibustia este o tehnică din medicina tradițională chineză care implică arderea pelinului uscat. Uneori, un con de moxa este pus pe piele și aprins sau se poate folosi un baton de moxa încălzit. Ginsengul este folosit de secole în scopuri medicale.

Personalități istorice menționate în articol: Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755–1843), Daniel David Palmer (1845–1913)

• Subiectul anterior: Eliberarea bolnavilor psihic din lanțuri în 1793 - tratați, nu pedepsiți
• Subiectul următor: Frenologia în 1796 — nașterea neurologiei