O descoperire importantă despre cum evadează celulele canceroase din fața sistemului imunitar

O descoperire care va inspira abordări noi în tratamentul cancerului
Descoperirea modului în care celulele canceroase scapă de sistemul imunitar inspiră abordări terapeutice noi. Celulele canceroase sunt cunoscute pentru răspândirea haosului genetic. În diviziune, fragmente de ADN și chiar cromozomi întregi pot fi copiați, modificați prin mutații sau pierduți complet. Fenomenul se numește instabilitate cromozomială, iar cercetătorii de la Memorial Sloan Kettering (MSK) au descoperit asocierea sa cu agresivitatea cancerului. Cu cât cromozomii sunt mai instabili, cu atât fragmentele lor de ADN ajung mai probabil unde nu trebuie: plutesc în citoplasmă, în afara nucleului central al celulei.
Celulele interpretează aceste fragmente ADN ca dovezi ale unor invadatori virali, declanșând alarme intracelulare și inflamație. Celulele imunitare ajung lângă tumoare și produc substanțe chimice de apărare. Misterul aici este: de ce reacția imunitară declanșată de celulele canceroase nu le poate distruge?
Studiul care dezvăluie trucul de evadare al cancerului
„Elefantul din cameră este că nu înțelegem cum pot supraviețui celulele canceroase și chiar prospera în acest mediu inflamator”, spune Samuel Bakhoum, medic-cercetător la MSK și membru al Programului de Oncologie Umană și Patogeneză.
La 28 decembrie, Cancer Discovery a publicat un nou studiu al laboratorului dr. Bakhoum, potrivit căruia explicația ține parțial de faptul că molecula ENPP1 de pe suprafața celulelor canceroase distruge de fiecare dată semnalele de avertizare înainte să ajungă la celulele imunitare vecine. Rezultatele ajută la explicarea lipsei de răspuns a unor tumori la imunoterapie și indică, la fel de important, căi celulare care le-ar face sensibile la imunoterapie.
Detectarea fragmentelor ADN periculoase
Sistemul de avertizare studiat de dr. Bakhoum se numește cGAS – STING. Când ADN dintr-un virus (sau un cromozom instabil al cancerului) ajunge în citoplasma celulei, cGAS se leagă de el. Molecula compusă rezultată se numește cGAMP și servește drept semnal de avertizare. În celulă, acest semnal activează un răspuns imunitar numit STING, care abordează problema urgentă a unui posibil invadator viral.
În plus, o mare parte din cGAMP iese din celule, servind drept semnal de avertizare pentru celulele imunitare vecine. Le activează căile STING și declanșează un atac imunitar împotriva celulei infectate viral.
Un studiu anterior al laboratorului Bakhoum a arătat că semnalizarea cGAS-STING din celulele canceroase determină adaptarea acestora la trăsături ale celulelor imunitare, care le ajută capacitatea de a produce metastaze – în special capacitatea de a se deplasa insidios și răspândi. Aceasta a explicat parțial cum supraviețuiesc celulele canceroase în mediul inflamator și cum favorizează metastazarea în acest proces.
Blocarea semnalelor de avertizare
Noul studiu arată cum gestionează celulele canceroase semnalele de avertizare care activează eliberarea cGAS-STING în mediu. O proteină asemănătoare unei foarfeci taie semnalele, oferind o a doua cale prin care celulele evită amenințarea distrugerii imunitare.
Mai sus, probe de țesut de cancer mamar triplu negativ cu colorare negativă (stânga) și pozitivă (dreapta) pentru expresia ENPP1.
Proteina asemănătoare unei foarfeci care acoperă celulele canceroase se numește ENPP1. Când cGAMP ajunge în afara celulei, ENPP1 îl taie și blochează semnalul provenit de la celulele imunitare. Totodată, tăierea eliberează o moleculă imunosupresoare numită adenozină, care suprimă și inflamația.
Prin experimente pe modele de șoarece de cancer mamar, pulmonar și colorectal, dr. Bakhoum și colegii au arătat că ENPP1 funcționează ca „un buton de control” pentru suprimarea imunității și metastazare. Activarea lui suprimă răspunsurile imunitare și crește metastazarea, iar dezactivarea permite răspunsurile imunitare și reduce metastazarea.
Cercetătorii au analizat ENPP1 și în probe de cancere umane. Expresia ENPP1 era asociată atât cu metastazarea crescută, cât și cu rezistența la imunoterapie.
Consolidarea imunoterapiei
Din perspectivă terapeutică, prin dezactivarea comutatorului ENPP1, poate crește sensibilitatea mai multor tipuri de cancer la medicamentele imunoterapice numite inhibitori ai punctelor de control. Aceasta este poate cea mai remarcabilă constatare a studiului. Cercetătorii au arătat eficacitatea abordării în modele de șoarece de cancer.
În prezent, mai multe companii, inclusiv una fondată de dr. Bakhoum și colegii săi, dezvoltă medicamente care să inhibe (blocheze) ENPP1 de pe celulele canceroase. Dr. Bakhoum spune că localizarea ENPP1 la suprafața lor este un avantaj, fiind o țintă mai ușoară pentru medicamentele concepute să blocheze ENPP1. Este și relativ specifică. Deoarece, la o persoană sănătoasă, majoritatea celorlalte țesuturi nu sunt inflamate, medicamentele care țintesc ENPP1 afectează mai întâi cancerul.
În concluzie, țintirea ENPP1 întrerupe cancerul pe două căi. Dr. Bakhoum spune: „Creșteți simultan cGAMP în afara celulelor canceroase, activând astfel STING din celulele imunitare vecine și blocând producerea adenozinei imunosupresoare. Loviți deci două păsări cu o singură piatră”.
El spune că ritmul cercetării este incredibil de rapid. „Un lucru de care sunt cu adevărat mândru este că, având în vedere că am început studiul în 2018, ar putea ajuta în curând pacienții”, adaugă dr. Bakhoum. El crede că inhibitorii ENPP1 vor avea un studiu clinic de faza-I în decurs de un an.
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.