O nouă eră în tratamentul cancerului de prostată cu talazoparib și enzalutamid

Combinația inhibitorului receptorului de testosteron enzalutamid (Xtandi) cu inhibitorul PARP talazoparib (Talzenna), testată în studiul TALAPRO-2, a fost la Simpozionul ASCO 2023 pentru cancere genitourinare prezentarea care a atras cel mai mult atenția. În grupul combinației, riscul progresiei sau decesului a fost mai mic decât cu tratamentul standard singur, enzalutamid, cu 37%. Eficacitatea a fost observată atât cu, cât și fără mutații HRR.

Cancer prostatic metastatic rezistent la castrare (mKDPK) înseamnă răspândirea în alte regiuni după pierderea controlului prin tratamente. Deși testosteronul este redus prin suprimarea androgenilor, cancerul continuă să crească și să disemineze. Boala este avansată și mai greu de tratat.

Numeroase tipuri de tratament sunt disponibile în cancerul prostatic avansat

Prima linie sistemică în boala răspândită și rezistentă la supresia hormonală clasică include acum multe opțiuni:

• Agenți noi asupra receptorului androgenic, precum abirateronă și enzalutamid,
• chimioterapii precum docetaxel și cabazitaxel,
• imunoterapia personalizată Spileucel-T și
• terapii moleculare precum Radiu-223 și Lutețiu-177.

Boala avansată nu are însă astăzi șansă de vindecare completă, iar căutarea terapiilor mai eficiente continuă intens.

Combinațiile medicamentelor introduse după 2010 pot fi numite noua eră a tratamentului prostatic. Un exemplu este asocierea aprobată de FDA în august 2022 pentru cancerul metastatic hormonosensibil: darolutamid plus docetaxel. Deși încă fără aprobare FDA, TALAPRO-2 a arătat eficacitatea talazoparib cu enzalutamid asupra supraviețuirii în mKDPK.

Agenți noi: inhibitorii PARP

Aproximativ 20-40% dintre pacienții metastatici au mutații HRR (reparare prin recombinare omoloagă) (uneori numite și HDR). Celulele cu aceste mutații au defect mecanismul necesar reparării DNA. Medicamentele care inhibă PARP, altă enzimă de reparare a DNA, sunt astfel mai eficiente în blocarea creșterii celulelor mutante HRR. Mutațiile BRCA sunt cele mai frecvente care afectează HRR.

În 2020, rucaparib și olaparib au primit, în această ordine, aprobarea FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) ca monoterapie în mKDPK. Singura aprobare FDA a talazoparib era însă din 2018, pentru cancer mamar avansat cu mutație germinală (ereditară) BRCA.

Studiul TALAPRO-2

TALAPRO-2 este un studiu multicentric de fază III, randomizat, dublu-orb, controlat placebo, comparând talazoparib plus enzalutamid cu placebo plus enzalutamid pentru supraviețuirea fără progresie radiologică în mKDPK.

Combinația a redus semnificativ riscul progresiei sau decesului față de placebo și enzalutamid, cu 37%. Beneficiul a apărut atât cu, cât și fără mutații ale genelor HRR.

Studiul s-a desfășurat la peste 1000 de pacienți mKDPK din lume.

Caracteristicile inițiale erau echilibrate. Vârsta mediană era 71 în ambele brațe, iar PSA median 18,2 ng/mL cu talazoparib și 16,2 ng/mL cu placebo. Metastazele erau osoase (86,8% și 84,9%), ganglionare (36,6% și 41,4%), pulmonare (11,2% și 15,1%) și hepatice (3% și 4%), în aceeași ordine.

În ambele brațe, aproximativ 27 de pacienți primiseră abirateronă sau docetaxel. Circa 79% nu aveau mutații HRR sau statutul era necunoscut.

Țesutul tumoral a fost evaluat pentru HRR inițial la 86,4% cu talazoparib și 86,1% cu placebo. Circa 20% în ambele brațe aveau una sau mai multe modificări ale genelor HRR respective.

După prezentare, sponsorul Pfizer a anunțat că FDA a acordat evaluare prioritară sNDA (cerere suplimentară de medicament) pentru combinația în mKDPK. FDA acordă prioritate cererilor cu progres terapeutic important sau medicamente pentru boli fără tratament suficient. Decizia FDA este așteptată în 2023. sNDA abreviază Supplement New Drug Application, o cerere suplimentară la una existentă (NDA), pentru schimbări importante de eficacitate, siguranță sau date noi. 

În studiul TALAPRO-2, în brațul combinației, reacțiile frecvente au fost anemie (65,8%), neutrofile reduse (35,7%), oboseală (33,7%), trombocite reduse (24,6%), durere de spate, leucocite reduse (22,1%) și apetit scăzut (21,6%). Reacțiile de orice grad apărute sub tratament au fost raportate la 98,5% cu talazoparib și 94,5% cu placebo. Gradele 3 până la 4 au fost 71,9% și 40,6%. Gradul 5 a apărut la 3,3% cu talazoparib, față de 4,5% cu placebo.

Mai jos este istoricul tratamentelor cancerului prostatic avansat

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern