Pierderea mirosului poate fi un semn precoce al tulburărilor cognitive și demenței Alzheimer

Numeroase studii științifice urmăresc identificarea cauzelor demenței și tulburărilor cognitive asociate, care provoacă dizabilități grave în lume, recunoașterea semnelor sau markerilor timpurii, prevenirea ori întârzierea apariției și tratarea lor. JAMA Neurology a publicat un studiu care arată că scăderea capacității de a percepe și diferenția mirosurile poate anunța demența, adică poate reprezenta un marker precoce . Înainte de prezentarea studiului, pentru înțelegerea subiectului este util să explicăm noțiuni precum funcțiile cognitive, tulburarea cognitivă ușoară și demența.

Ce sunt funcțiile cognitive?

Funcțiile cognitive sunt un grup de activități mintale realizate conștient de creier. De exemplu:

• Comunicarea bidirecțională verbală sau nonverbală cu oamenii
• Înțelegerea interlocutorului și exprimarea folosind adecvat limbajul, prin vorbire, citire sau scriere
• Cunoașterea momentului, locului și identității persoanelor din jur
• Concentrarea și menținerea atenției
• Înregistrarea și amintirea informațiilor și amintirilor imediate, recente și îndepărtate
• Observarea, recunoașterea și identificarea literelor, numerelor, formelor, obiectelor, fețelor etc.
• Planificarea, organizarea, rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, distingerea corectului de greșit și judecata
• Planificarea și efectuarea activităților cotidiene simple, precum îngrijirea personală, pregătirea mesei, îmbrăcatul și cumpărăturile, și a unor activități mult mai complexe

Când una sau mai multe dintre funcțiile de mai sus se deteriorează din diverse cauze, vorbim despre tulburări cognitive ale persoanei.

Ce este tulburarea cognitivă ușoară (HBB)?

În îmbătrânirea sănătoasă, o ușoară deteriorare cognitivă este normală. În tulburarea cognitivă ușoară, funcțiile descrise mai sus, precum atenția, memoria, decizia, rezolvarea problemelor și efectuarea activităților zilnice și complexe, sunt mai slabe decât se așteaptă la un vârstnic sănătos, dar afectarea este mai redusă decât în demență și nu perturbă viața cotidiană și funcționalitatea. Poate fi considerată o perioadă de tranziție între îmbătrânirea normală și demență. Este însă greșit să spunem că orice astfel de tulburare evoluează spre demență. În general, după 65 de ani se identifică în proporție de %5-20 și are 4 subtipuri: amnestic, cu uitare evidentă, non-amnestic, fără uitare evidentă, cu un singur domeniu afectat și cu domenii multiple. Se știe că forma amnestică cu domenii multiple evoluează cel mai frecvent către demență.

Ce este demența?

Deși este cunoscută ca o boală caracterizată prin uitare, demența este de fapt un termen-umbrelă pentru un grup de simptome. Problemele de atenție și memorie pot fi manifestările principale, însoțite de alte tulburări cognitive, precum schimbările de personalitate și comportament, judecata afectată și scăderea capacității de a realiza activitățile zilnice. Demența Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență. Pe locul al doilea se află demența vasculară, provocată de funcționarea insuficientă sau lezarea completă a unei regiuni cerebrale din cauza problemelor vaselor creierului. Există multe alte forme, precum demența cu corpi Lewy, demența Parkinson și demența lobului frontal.

Scăderea mirosului în timp, tulburările olfactive și demența

Studiile de autopsie au identificat la persoanele cu pierderea mirosului depuneri sub formă de plăci și aglomerări în fibrele nervului olfactiv, bulbul olfactiv, și pe căile către centrul olfactiv cerebral. În concordanță cu această constatare, studiile au găsit o asociere între pierderea mirosului sau a capacității de diferențiere a mirosurilor și performanța cognitivă slabă, tulburarea cognitivă ușoară ori demența Alzheimer. A apărut astfel întrebarea dacă pierderea mirosului ori a identificării sale poate fi un marker de risc pentru tulburarea cognitivă ușoară sau demența Alzheimer ori un indicator al progresiei de la prima la cea de-a doua. Studiul a cercetat legătura dintre tulburările olfactive, subtipurile tulburării cognitive ușoare și evoluția spre demență.

Metodă

Între 2004-2010, studiul a inclus persoane de 70-89 de ani care îndeplineau criteriile The Mayo Clinic Study of Aging. Fiecare a fost examinat psihiatric și neurologic și a efectuat teste neuropsihiatrice. Participanții au fost grupați în tulburare cognitivă ușoară amnestică (HBBa), non-amnestică (HBB na), tip cu domeniu unic, tip cu domenii multiple, demență Alzheimer și cogniție normală. Mirosul a fost evaluat prin testul scurt de identificare a mirosurilor (B-SIT). Testul folosește 6 mirosuri alimentare și 6 nealimentare, iar scorul ridicat indică o funcție olfactivă sănătoasă. Participanții au fost urmăriți la intervale de 15 luni, repetând toate testele inițiale.

Rezultate

Dintre cei 1630 de pacienți cu funcții cognitive inițial normale, 1430 au putut fi urmăriți, iar la 250 a apărut tulburare cognitivă ușoară. La aceste 250 de persoane s-a observat și scăderea scorurilor olfactive. Similar, dintre cele 317 persoane cu tulburare cognitivă ușoară inițială au fost urmărite 221 (HBBa: 185, HBBna: 36). În urmărirea medie de 3 ani au fost identificate 64 de cazuri noi de demență Alzheimer, cu scăderea scorurilor de identificare a mirosurilor. Cele mai evidente deteriorări au afectat memoria, funcțiile executive și utilizarea limbajului.

Rezultatele au arătat că tulburările olfactive se asociază cu apariția tulburării cognitive ușoare, mai ales a formei amnestice HHB, și cu agravarea funcțiilor cognitive. Au fost asociate și cu trecerea de la tulburare cognitivă ușoară la demență Alzheimer. Mecanismul de bază este considerat deteriorarea celulelor nervoase. Leziunile produse din diverse cauze în anumite regiuni ale creierului pot provoca atât probleme de memorie, cât și tulburări ale mirosului.

În concluzie, testele olfactive ușor de efectuat, ieftine și neinvazive ar putea fi un marker important pentru depistarea precoce a tulburărilor cognitive și demenței Alzheimer și anticiparea progresiei la persoanele cu risc.