Pot fi folosite datele despre cumpărături pentru a anticipa cancerul?

Un studiu recent a sugerat că datele despre cumpărături colectate prin carduri de credit ar putea ajuta la anticiparea riscului de cancer. Cercetătorii au început acum să examineze cum ar putea folosi informațiile și ce efecte ar avea asupra pacienților.

Studiul a arătat că pacientele cu cancer ovarian cumpărau mai multe medicamente pentru digestie și analgezice decât persoanele fără cancer în lunile dinaintea diagnosticului. Studiul a folosit datele pe care participantele au acceptat să le partajeze despre cumpărăturile cu cardul de credit de la doi comercianți din Regatul Unit: o farmacie și un supermarket.

Pentru a continua această cercetare, echipa începe un studiu mai amplu privind posibila asociere dintre datele cumpărăturilor și diagnosticul a 10 tipuri diferite de cancer. Dacă rezultatele inițiale pot fi reproduse, cercetătorii vor analiza modalități de informare a consumatorilor despre eventuala legătură dintre obiceiurile de cumpărare și riscul de cancer.

Experții subliniază însă că identificarea unor cumpărături specifice pentru anticiparea riscului de cancer sau alte boli poate fi foarte dificilă și că puterea lor predictivă ar trebui să fie foarte mare pentru a justifica informarea și îngrijorarea cumpărătorilor. Consumatorii și grupurile de reprezentare și-au exprimat și ei temerile privind folosirea datelor în cercetare, mai ales posibilitatea utilizării lor în marketing sau în alte scopuri neaprobate de consumatori.

Datele cumpărăturilor și riscul de cancer: rezultate și efecte

Studiul realizat în Regatul Unit și publicat în JMIR Public Health and Surveillance (Sănătate publică și supraveghere) a inclus 153 de femei cu cancer ovarian din clinici din Anglia, Scoția și Țara Galilor și 306 femei fără cancer ovarian, de vârste aproximativ similare, înscrise online. Toate participantele au acceptat să partajeze datele cardurilor de credit de la 2 comercianți, retrospectiv pentru până la 6 ani.

Cercetătorii au găsit o asociere semnificativă între cumpărarea medicamentelor digestive și analgezice și diagnosticul de cancer ovarian, iar asocierea a fost cea mai puternică la 8 luni înaintea diagnosticului (raport de cote [OR], 2,91; 95% CI, 2,07-4,12). Medicamentele digestive au constituit principalul factor al asocierii, cumpărarea lor începând să crească la 9 luni înaintea diagnosticului (OR, 1,38; 95% CI 1,04-1,83).

Cea mai puternică asociere a fost observată la femeile diagnosticate cu cancer ovarian avansat. În acest grup, istoricul cumpărăturilor a putut anticipa 68% dintre pacientele cu cancer ovarian.

Persoanele cu boală avansată sau tardivă au o evoluție mai nefavorabilă decât cele cu boală precoce, prezintă simptome și sunt pacientele pe care trebuie cu adevărat să le diagnosticăm mai devreme.

Diagnosticul precoce al cancerului ovarian poate fi dificil deoarece boala nu tinde să dea simptome la început — de obicei probleme digestive, dureri de stomac și spate — și chiar medicii le pot trece cu vederea.

Scopul final al cercetării era ca pacientele să ajungă mai devreme la medic și să scurteze intervalul dintre primele simptome și solicitarea ajutorului medical. Totuși, tiparul cumpărăturilor nu este asociat suficient de puternic cu cancerul ovarian.

Autorul studiului, dr. James M. Flanagan, și colegii săi analizează acum mai aprofundat datele cardurilor de credit pentru a afla dacă există combinații de cumpărături — poate medicamente fără rețetă împreună cu anumite alimente sau vitamine — care ar putea fi predictori puternici ai riscului de cancer ovarian.

Este posibil ca anumite combinații de cumpărături să fie și un semnal mai general al balonării persistente provocate de cancer ovarian, alte cancere sau afecțiuni precum sindromul intestinului iritabil. Acest semnal ar putea justifica un mesaj către consumatori că ar putea avea o problemă digestivă și că ar putea dori să discute cu medicul.

Folosirea datelor personale: perspectivele consumatorilor și legile de protecție

Dr. Flanagan și colegii săi au realizat mai multe studii, cu grupuri de discuție față în față și interviuri telefonice, privind opiniile consumatorilor despre partajarea datelor cardurilor de credit pentru cercetarea în sănătate.

Într-un studiu, 54% dintre consumatori au spus că sunt dispuși să partajeze datele în scop de cercetare. Erau mai dispuși când înțelegeau scopul donării datelor, dar „datoria socială” era cel mai puternic predictor al deciziei de a le dona.

Cercetarea a evidențiat în special preocupările consumatorilor privind gestionarea datelor, eventuala utilizare fără știrea lor în alte scopuri și anonimizarea pentru protejarea identității și localizării.

Unele dintre aceste garanții ar putea fi mai dificil de asigurat decât în Regatul Unit și Europa, unde există legi de protecție a datelor care oferă drepturi de proprietate și control asupra datelor personale.

„[În SUA], în prezent, există un mozaic de legi statale și sectoriale care, în multe situații, reglementează foarte slab modul în care un [magazin] poate folosi informațiile colectate prin programul său de credit și ce trebuie să declare inițial”, a spus John Davisson, avocat principal și director pentru litigii al EPIC, un grup nonprofit de cercetare și reprezentare.

El a precizat însă că magazinele diferă de studii. Studiile sunt supuse de obicei comitetelor instituționale de evaluare, care asigură o supraveghere strictă pentru gestionarea sigură a datelor. De exemplu, chiar dacă un magazin alimentar ar avea libertatea de a transmite datele cardurilor de credit unui terț, precum un grup de cercetare, cercetătorii ar trebui probabil să obțină consimțământul consumatorilor.

Pașii următori: cercetări suplimentare și aplicații în practica reală

Cercetările actuale sunt încă departe de a furniza suficiente dovezi pentru implementarea unui sistem de avertizare oncologică prin programele cardurilor de credit.

Studiul a fost o demonstrație de concept privind utilitatea acestor informații personale, iar dacă se decide că sunt utile, construirea unor sisteme care să poată acționa pe baza lor va reprezenta o întrebare cu totul diferită.

Dacă dr. Flanagan și colegii săi pot confirma rezultatele inițiale, speră să studieze cele mai acceptabile modalități de avertizare a consumatorilor. Interviurile cu cercetători, pacienți și medici de familie au identificat câteva posibilități. De exemplu, sistemele cardurilor de credit ar putea trimite consumatorilor sau medicilor lor o scrisoare despre un risc potențial detectat de algoritm sau ar putea programa automat consumatorii la un centru de diagnostic.

Este important să se țină cont și de faptul că, în condiții reale, folosirea unui algoritm pentru detectarea riscului de cancer din datele cumpărăturilor ar putea omite segmente importante de populație din sistemul cardurilor de credit.

Utilizarea datelor cumpărăturilor într-un sistem real de notificări de sănătate „adaugă un alt nivel de complexitate” față de mediul de cercetare. Trebuie să existe aceleași garanții, inclusiv privind cine poate accesa datele și cum le poate folosi.

Dacă consumatorii sunt interesați să partajeze datele, trebuie să fiți foarte atenți să explicați utilizarea informațiilor și să comunicați rezultatele algoritmului folosit.

În concluzie, această nouă cercetare privind potențialul datelor cumpărăturilor cu cardul de credit de a anticipa riscul de cancer oferă idei importante pentru aplicații viitoare. Trebuie însă luate în considerare dificultățile etice și juridice. Abordarea preocupărilor consumatorilor privind viața privată și utilizarea datelor, precum și obținerea consimțământului lor, vor fi esențiale. Pentru succesul aplicațiilor reale sunt necesare cercetări suplimentare asupra acurateței și fiabilității algoritmilor care prezic riscul de cancer din cumpărături. Pașii viitori pot dezvolta cercetarea și contribui la metode de diagnostic precoce și prevenție care ar putea salva vieți.