Putem reduce în siguranță operațiile axilare în cancerul de sân în stadiu precoce

Rezultatele la 10 ani ale studiului AMAROS, prezentate la Simpozionul de Cancer Mamar San Antonio 2018, au arătat că, pentru axilă în cancerul de sân precoce, chirurgia minimă plus radioterapia sunt suficiente, iar îndepărtarea extinsă a ganglionilor nu oferă un beneficiu suplimentar.

În ultimii ani, în tratamentul cancerului de sân, chirurgia excesivăface loc metodelor chirurgicale minim invazive. Se știe că tehnicile chirurgicale mamare devin tot mai blânde, iar evitarea chirurgiei agresive nu adaugă risc de recidivă și oferă avantaje privind calitatea vieții .

Chirurgia excesivă asupra ganglionilor din regiunea axilară provoacă situații nedorite, precum limitarea umărului, creșterea riscului de limfedem și deteriorarea calității vieții. Aceste operații excesive au fost efectuate până acum pentru a minimiza riscul recidivei. Totuși, studiile arată că această abordare trebuie acum abandonată.

Detaliile studiului clinic de fază-3 numit AMAROS

În cercetare au fost incluși pacienți cu cancer mamar clinic fără afectare ganglionară (fără cancer detectat axilar la examinare sau prin imagistică oncologică ), în număr de 4806. Ulterior, la 1425 de pacienți biopsia ganglionului santinelă axilar a fost pozitivă pentru cancer, iar studiul a continuat cu acest subgrup. Apoi pacienții au fost împărțiți aleatoriu în 2 brațe; 744 au primit disecție ganglionară axilară (chirurgie axilară extinsă), iar 681 au primit axilar radioterapie .

Rezultatele studiului După 10 ani;

• La 1.8% dintre cei care au primit radioterapie axilară (11 dintre 681 de pacienți) și la 0.9% dintre cei cu disecție ganglionară axilară (7 dintre 744 de pacienți), în regiunea axilară s-a constatat recidiva cancerului .
• În plus, la distanță, metastazefără acestea, supraviețuirea și supraviețuirea globală între cele două brațe de tratament nu au diferit. Supraviețuirea fără metastaze la distanță a fost de 78.2% la cei cu radioterapie axilară și de 81.7% în grupul disecției ganglionare axilare; supraviețuirea globală în cele două brațe a fost de 81.4% și, respectiv, 84.6%.
• La pacienții cu radioterapie s-a observat mai frecvent cancer mamar secundar decât la cei cu operație axilară extinsă (11% față de 7.7%). S-a considerat că această diferență ar putea proveni în principal din capacitatea redusă de iradiere țintită a vechilor aparate și din iradierea neintenționată a sânului contralateral. Tehnicile moderne de radioterapie ar trebui să facă această situație neașteptată absentă sau mai rară.

În concluzie, radioterapia regiunii axilare pare, la acest grup de pacienți, o opțiune la fel de bună ca îndepărtarea extinsă a ganglionilor și cu mai puține reacții adverse.