Rezultate surprinzătoare în cancerul pulmonar cu terapia prin câmpuri electrice (TTF)

Cancerul pulmonar continuă să fie cea mai frecventă cauză a deceselor prin cancer la nivel mondial, iar dezvoltarea unor tratamente eficiente pentru pacienți are o importanță majoră. Terapia prin câmpuri de tratare a tumorilor (TTF) este o tehnologie dezvoltată de compania Novocure și aprobată de FDA (Agenția pentru Alimente și Medicamente din SUA). Această tehnologie a primit anterior aprobare pentru glioblastoma multiforme (GBM) și mezoteliom. În prezent, această tehnologie este evaluată ca opțiune terapeutică pentru pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) metastatic (stadiul 4). Studiul urmărește să evalueze eficacitatea terapiei TTF pentru pacienții cu NSCLC.

Studiul LUNAR

În septembrie 2023, studiul clinic de fază III LUNAR, publicat în Lancet Oncology, a evaluat adăugarea terapiei prin câmpuri de tratare a tumorilor la tratamentul sistemic standard la pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) metastatic, a căror boală progresase după chimioterapia pe bază de platină.

În perioada 2017–2021, la studiu au participat în total 276 de pacienți din 19 țări diferite. Pacienții au fost împărțiți în două grupuri:

• Primul grup (137 de persoane) a primit numai tratamentul standard.
• Al doilea grup (139 de persoane) a primit terapia prin câmpuri de tratare a tumorilor în plus față de tratamentul standard.

Pentru tratamentul standard, cercetătorii au ales unul dintre patru medicamente: docetaxel, nivolumab, pembrolizumab sau atezolizumab. Participanții trebuiau să fi primit anterior un tratament pe bază de platină, însă nu existau restricții privind tipul sau numărul tratamentelor primite anterior.

Terapia prin câmpuri de tratare a tumorilor a fost administrată continuu, la o frecvență de 150 kHz, timp de cel puțin 18 ore pe zi. Această terapie vizează regiunea pulmonară. Tratamentul a continuat până la agravarea bolii sau apariția unor reacții adverse inacceptabile pentru pacienți. O mare parte a participanților (57%) aveau cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) de tip non-scuamos, iar aproximativ o treime (32%) primiseră anterior imunoterapie. Obiectivul principal al studiului a fost măsurarea efectului tratamentului asupra supraviețuirii globale.

Rezultatele privind supraviețuirea globală

În acest studiu au fost comparați pacienții care au primit terapia prin câmpuri de tratare a tumorilor (grupul de tratament) cu cei care au primit numai tratamentul standard (grupul de control).

Toți pacienții:

• În grupul de tratament (TTF), durata mediană de urmărire a pacienților a fost de 10,6 luni; pentru unii pacienți aceasta era mai scurtă de 6,1 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 33,7 luni.
• În grupul de control, durata mediană de urmărire a pacienților a fost de 9,5 luni; pentru unii aceasta era mai scurtă de numai 0,1 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 32,1 luni.

În ceea ce privește supraviețuirea globală (adică perioada în care pacienții au rămas în viață):

• În grupul TTF, supraviețuirea globală mediană a pacienților a fost de 13,2 luni (cele mai fiabile estimări variind între 10,3 și 15,5 luni).
• În grupul de control, supraviețuirea globală mediană a pacienților a fost de 9,9 luni (cele mai fiabile estimări variind între 8,1 și 11,5 luni).

Aceste rezultate arată că pacienții din grupul de tratament au supraviețuit mai mult decât cei din grupul de control (raportul hazardurilor fiind 0,74, ceea ce indică o diferență semnificativă statistic, P = 0,035).

După un an:

• În grupul de tratament, 53% dintre pacienți erau încă în viață (cea mai fiabilă estimare fiind între 44% și 61%).
• În grupul de control, 42% dintre pacienți erau încă în viață (cea mai fiabilă estimare fiind între 33% și 50%).

Pacienții care au primit imunoterapie:

• Grupul de tratament: Supraviețuirea globală mediană a fost de 18,5 luni (pentru unii pacienți această durată era mai scurtă de 10,6 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 30,3 luni). După un an, 60% dintre pacienți erau încă în viață.
• Grupul de control: Supraviețuirea globală mediană a fost de 10,8 luni (pentru unii pacienți această durată era mai scurtă de 8,2 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 18,4 luni). După un an, 46% dintre pacienți erau încă în viață.

Pacienții care au primit docetaxel:

• Grupul de tratament: Supraviețuirea globală mediană a fost de 11,1 luni (pentru unii pacienți această durată era mai scurtă de 8,2 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 14,1 luni). După un an, 46% dintre pacienți erau încă în viață.
• Grupul de control: Supraviețuirea globală mediană a fost de 8,7 luni (pentru unii pacienți această durată era mai scurtă de 6,3 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 11,3 luni). După un an, 38% dintre pacienți erau încă în viață.

Aceste rezultate arată că pacienții care au primit imunoterapie au supraviețuit mai mult cu terapia prin câmpuri de tratare a tumorilor (diferență semnificativă statistic, P = 0,030). Totuși, la pacienții care au primit docetaxel, această diferență nu a fost semnificativă statistic (P = 0,28).

Pacienții cu NSCLC non-scuamos:

• Grupul de tratament: Durata medie de supraviețuire a fost de 12,6 luni (pentru unii pacienți era mai scurtă de 8,8 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 19,8 luni).
• Grupul de control: Durata medie de supraviețuire a fost de 9,9 luni (pentru unii pacienți era mai scurtă de 6,9 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 16,4 luni).
• Diferența dintre grupul de tratament și grupul de control din această categorie nu a fost semnificativă statistic (P = 0,28).

Pacienții cu NSCLC scuamos:

• Grupul de tratament: Durata medie de supraviețuire a fost de 13,9 luni (pentru unii pacienți era mai scurtă de 9,7 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 17,1 luni).
• Grupul de control: Durata medie de supraviețuire a fost de 10,1 luni (pentru unii pacienți era mai scurtă de 8,3 luni, iar pentru alții putea ajunge până la 14,3 luni).
• Diferența dintre grupul de tratament și grupul de control din această categorie a fost la limita semnificației statistice (P = 0,050).

De asemenea, aproximativ o treime dintre pacienți (28%) au primit tratament suplimentar după progresia bolii. Medicamentele utilizate cel mai frecvent în aceste tratamente suplimentare au fost docetaxel (31%) și gemcitabină (27%).

Reacții adverse

• Grupul de tratament: La 59% dintre pacienți au fost observate reacții adverse severe (de grad 3 sau mai mare).
• Grupul de control: La 56% dintre pacienți au fost observate reacții adverse severe.
• Cele mai frecvente reacții adverse: leucopenie (14%), pneumonie (10%) și anemie (8%).

Reacții adverse grave:

• Reacții adverse grave au apărut la 53% dintre pacienții din grupul de tratament și la 38% dintre cei din grupul de control.

Întreruperea tratamentului:

• Din cauza reacțiilor adverse, tratamentul a fost întrerupt la 36% dintre pacienții din grupul de tratament și la 20% dintre cei din grupul de control.
• Terapia prin câmpuri de tratare a tumorilor a fost întreruptă din cauza reacțiilor adverse la 14% dintre pacienți.

Reacții adverse asociate câmpurilor de tratare a tumorilor:

• La 71% dintre pacienți au fost raportate reacții adverse asociate câmpurilor de tratare a tumorilor.
• 85% dintre aceste reacții adverse au fost afecțiuni ușoare sau moderate (de grad 1 sau 2) ale pielii și țesutului subcutanat.
• Nu a fost raportat niciun deces asociat terapiei prin câmpuri de tratare a tumorilor.

Concluzie

Terapia TTF se conturează ca o metodă promițătoare de tratament pentru pacienții cu cancer pulmonar. În special la pacienții tratați anterior pe bază de platină, aceasta poate prelungi semnificativ supraviețuirea globală față de tratamentele standard, fără să determine o creștere a reacțiilor adverse. S-a observat că terapia prelungește și mai mult supraviețuirea pacienților care primesc imunoterapie. Aceste rezultate favorabile sugerează că terapia TTF ar putea fi o opțiune eficientă pentru pacienții cu NSCLC metastatic și că ar putea primi aprobarea FDA.