Rezultatele celui mai amplu studiu care evaluează eficacitatea imunoterapiei în tumoarea cerebrală GBM

Glioblastomul multiform (GBM)este cea mai frecventă tumoare cerebrală primară la adulți (prezentată în detaliu în materialul de mai jos). Evoluția rapidă și lipsa unui tratament curativ afectează negativ durata de viață a pacienților diagnosticați cu GBM.

Pentru a activa sistemul imunitar împotriva tumorii, sunt utilizate imunoterapiile, aprobate până acum în numeroase tipuri de cancer și investigate activ și pentru tratamentul GBM. Studiile au arătat că celulele imunitare pătrund în sistemul nervos central (creier), se multiplică și își îndeplinesc funcțiile și că celulele prezentatoare de antigen stimulează celulele T pentru activare. Toate aceste rezultate obținute în experimentele pe animale sugerează că inhibitorii punctelor de control imun, imunoterapii de nouă generație, ar putea reprezenta o opțiune bună în tratamentul GBM.

Nivolumab (Opdivo)este un anticorp monoclonal și inhibitor al punctului de control imun PD-1. Utilizarea sa în GBM urmărește ca celulele imunitare să recunoască celulele glioblastomului și să genereze un răspuns împotriva lor. După demonstrarea siguranței nivolumabului la pacienții cu GBM recidivant în studii clinice de fază I, pentru investigarea eficacității nivolumabului și a unui alt medicament utilizat în GBM, bevacizumab, a fost realizat pentru prima dată un studiu clinic de fază III.

Studiul CheckMate-143

Întrebarea principală a studiului a fost: „Oferă inhibitorul punctului de control imun PD-1 nivolumab un avantaj față de bevacizumab în supraviețuirea globală a pacienților cu GBM recidivant?”.

• În acest scop, în studiu au fost incluși 369 de pacienți cu glioblastom recidivant.
• Rezultatul principal a arătat că, la pacienții cu GBM recidivant, nivolumabul nu a oferit un avantaj de supraviețuire față de bevacizumab: mediana supraviețuirii globale a fost de 9,8 luni în grupul cu nivolumab și de 10 luni în cel cu bevacizumab.
• În timpul studiului, cea mai frecventă reacție adversă la pacienții tratați cu nivolumab a fost oboseala, la 18,1%, în timp ce la cei tratați cu bevacizumab hipertensiunea arterială a fost cea mai frecventă, la 15,2%.

În concluzie, deși numărul pacienților din acest studiu clinic de fază III a rămas în intervalul de 300, imunoterapia nu pare să fi fost superioară bevacizumabului, tratamentul standard, în GBM „recidivant”. Sunt în desfășurare studii care evaluează eficacitatea nivolumabului, la pacienți nou diagnosticați cu promotor MGMT metilat, o modificare genetică importantă în GBM, în asociere cu radioterapia și chimioterapia cu temozolomidă.

*

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern