Tratament sau supraveghere activă în cancerul de prostată precoce?

Cancerul de prostată este, în Turcia, cel mai frecvent cancer la bărbați după cancerul pulmonar, dar, când este depistat precoce, supraviețuirea la 5 ani depășește 90%. Desigur, ca în orice cancer, tratamentul diferă în funcție de stadiu. De exemplu, în cancerul de prostată precoce există multe alternative: îndepărtarea chirurgicală a țesutului canceros, radioterapia sau supravegherea activă, adică urmărirea atentă fără intervenție imediată. Șocul și stresul de după diagnostic îi împiedică însă adesea pe pacienți să își întrebe medicii tot ce ar dori. În acest punct, informarea și îndrumarea pacienților de către medici sunt esențiale.

Care este tratamentul ideal pentru cancerul de prostată precoce rămâne întrebarea analizată în numeroase studii. Unele cercetări anterioare au arătat că pacienții cu cancer de prostată precoce tratați chirurgical aveau mai puține decese prin acest cancer și supraviețuiau mai mult. Totuși, studiile actuale sugerează că și rezultatele supravegherii active sunt bune în cancerul precoce, care nu s-a extins în afara prostatei. Cancerul de prostată este sensibil la hormonii masculini, astfel încât unele tumori pot crește și se pot răspândi foarte lent. În acest context, devine importantă clasa de risc, adică dacă tumora are sau nu o biologie agresivă.

SUBIECTE CONEXE

• Ce este clasificarea riscului în cancerul de prostată?
• Gleason 6 este cancer de prostată și trebuie tratat?

Comparativ cu observația, la bărbații cu cancer în stadiu precoce, tratamentul reduce, în special la cei cu boală cu risc intermediar sau ridicat, riscul de deces general și specific cancerului de prostată.

La bărbații cu boală cu risc scăzut, supravegherea activă ar trebui să fie opțiunea preferată.

Întrebări privind stadiul precoce

Datele despre supraviețuirea după tratamentul inițial ales în funcție de grupa de risc în cancerul de prostată precoce sunt limitate.

Strategia inițială de tratament pentru boala cu risc intermediar și ridicat este controversată.

Demonstrarea unui avantaj de supraviețuire prin tratament activ la pacienții cu risc intermediar și ridicat poate ajuta la clarificarea abordării preferate.

Un nou studiu

Au fost analizate cazuri de cancer de prostată precoce T1c-2cN0M0 folosind datele SEER (Surveillance, Epidemiology, and End Results) din 2010-2016, care reprezintă statistici oncologice din SUA. Au fost analizate rezultatele a aproximativ 500 de mii de cazuri.

Notă: stadiul T oferă informații despre dimensiunea tumorii și extinderea locală. În cancerul de prostată, T1 și T2 înseamnă că tumora este în interiorul prostatei. T3 și stadiile următoare arată că tumora a depășit capsula prostatică și s-a răspândit în jur.

Cei mai mulți pacienți incluși aveau boală cu risc intermediar sau ridicat.

Cercetătorii au comparat rezultatele observației, radioterapiei și prostatectomiei radicale.

Participanții aveau PSA (antigen specific prostatic) de 50 ng/mL sau mai puțin și vârste de 50-79 de ani.

Urmărirea mediană a fost de 36,5 luni.

Rezultate remarcabile

• Observația a avut cea mai mică rată a supraviețuirii globale la 5 ani (91,6%), urmată de radioterapie (92,4%) și prostatectomie radicală (96,1%; P < 0,001).
• Față de observație, radioterapia a îmbunătățit supraviețuirea specifică acestui cancer numai în grupa cu risc ridicat, în timp ce prostatectomia radicală a îmbunătățit-o semnificativ atât la bărbații cu risc intermediar (raportul de hazard [HR], 0,43), cât și la cei cu risc ridicat (HR, 0,36), în ambele cazuri P < 0,001).
• Totuși, tratamentele nu au oferit un beneficiu de supraviețuire specifică cancerului de prostată în boala cu risc scăzut.

În concluzie, studiul evidențiază din nou importanța clasificării pe grupe de risc în cancerul de prostată precoce. În boala precoce cu risc scăzut — adică o tumoră limitată la o singură jumătate a prostatei, PSA sub 10 și scor Gleason sub 7 — supravegherea activă fără tratament pare opțiunea ideală.