Este Gleason 6 cancer de prostată și trebuie tratat?

Cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente cancere la bărbați în întreaga lume, iar scorul Gleason joacă un rol vital în diagnosticarea și tratarea cazurilor de cancer de prostată. Totuși, cât de periculos este un cancer de prostată cu scor Gleason 6 și cum trebuie intervenit reprezintă subiecte care au provocat dezbateri serioase în comunitatea medicală.

În acest articol vom aborda dezbaterile, opiniile diferiților experți și perspectivele științifice actuale asupra evaluării și gestionării cazurilor de cancer de prostată cu scor Gleason 6. Sperăm că discuția va fi utilă pacienților care se confruntă cu un cancer de prostată Gleason 6, profesioniștilor care încearcă să îi îndrume și publicului general interesat de subiect.

Textul de mai jos este articolul cel mai citit al site-ului „ascopost.com”, aparținând Societății Americane de Oncologie Clinică și urmărit îndeaproape de profesioniștii în oncologie din întreaga lume.

Diagnosticul cancerului de prostată și tratamentul său au provocat de multă vreme dezacorduri între profesioniștii în oncologie, în sfera politică și în organizațiile civile formate de pacienți. Una dintre cele mai importante dezbateri privește faptul că decizia biopsiei prostatei unui bărbat depinde predominant de rezultatele PSA, antigenul specific prostatic; totuși, de mult timp se discută valoarea clinică și precizia testului PSA sau ale altor biomarkeri ai cancerului de prostată și încă nu există consens. A apărut încă o nouă întrebare controversată despre cancerul de prostată: scorul Gleason 6 al unei tumori înseamnă că este letală sau că necesită intervenție? Doar în SUA, aproximativ 180,000 de bărbați sunt diagnosticați anual cu cancer de prostată, iar clinicienii au nevoie de îndrumare privind această întrebare importantă.

O tumoră cu scor Gleason 6 este cancer?

Creat în 1966 de Dr. Donald F. Gleason, acest sistem urmărește gradarea cancerelor de prostată și oferirea unei idei clinicienilor despre agresivitatea malignității. De la începutul din 1966, scorul Gleason a suferit câteva modificări; cea mai recentă este cea făcută în 2014 de Societatea Internațională de Urologie și Patologie.

Scorul Gleason pe scurt: Anatomopatologul examinează microscopic tiparele Gleason din proba de țesut prelevată prin biopsia prostatei. Tiparele sunt exprimate prin numere de la 1 la 5. La microscop, în tiparul 1 celulele canceroase prostatice au aspectul glandelor secretoare normale ale prostatei, iar în tiparul 5 aspectul glandular normal este foarte rar sau absent. Cu cât scorul este mai mare, cu atât biologia celulelor canceroase din acel tipar este considerată mai agresivă.

Anatomopatologul stabilește apoi tiparele predominante în proba tumorală. Tiparul dominant este numit primar și trebuie să reprezinte peste %50 din toate tiparele observate. Apoi stabilește tiparul secundar, peste %5 dar sub %50, și pe cel terțiar după frecvență. De exemplu, dacă scorul tiparului primar este 3 și al celui secundar 4, scorul Gleason este 3+4=7.

Lumea oncologiei este în prezent divizată din cauza tumorii Gleason 6.

Expertul în cancer de prostată Dr. Herbert Lepor, șeful Urologiei la Centrul Langone al Universității New York, declară pentru ASCO (American Society of Clinical Oncology):

„Potențialul metastatic al cancerului de prostată Gleason 6 este foarte interesant și controversat. Problema este următoarea: anterior, biopsiile prostatice se efectuau prin scanare ecografică a prostatei. Jumătate dintre prostatele identificate la biopsie drept Gleason 6 au fost reclasificate Gleason 7 în probele obținute chirurgical, din cauza prelevării insuficiente. Totodată, în special la bărbații cu Gleason 6, nu a fost observată boală metastatică după 10 ani în legătură cu proba de prostatectomie, ceea ce a sugerat că în cancerele Gleason 6 nu apar metastaze.”

„Ceea ce rămâne neclar este dacă un cancer Gleason 6, din cauza instabilității genetice , poate evolua într-o tumoră cu scor Gleason mai mare și poate metastaza. Așadar, dacă în prostată există numai o tumoră Gleason 6 și aceasta nu se schimbă în timp, Gleason 6 nu metastazează și, prin definiție, nu ar fi cancer. Din păcate, situația nu este atât de simplă”, a continuat el.

Richard J. Ablin, care cercetează cancerul de prostată de aproape 50 de ani în departamentul de patologie al Facultății de Medicină a Universității Arizona din Tucson, a declarat pentru ASCO: „Printre primii care au contestat Gleason 6 este anatomopatologul recunoscut internațional Jonathan Oppenheimer, care susține o nouă denumire pentru Gleason 6, deoarece Gleason 6 este un neoplasm, nu cancer.

Dacă încetăm să numim cancer o tumoră prostatică Gleason 6, bărbații vor lua mai puține decizii bazate pe frică.”

Dr. Ablin a declarat: „Problema nu este denumirea Gleason 6, ci dacă acel cancer are într-adevăr potențial de progresie. Trebuie totodată luată în considerare posibilitatea subevaluării scorului din cauza unei probe insuficiente la biopsie. Cancerul de prostată este eterogen. Două tumori pot arăta identic la microscop și pot avea același scor Gleason, dar profiluri moleculare și comportamente clinice diferite. Cercetătorii examinează acum semnalele genetice ale tumorilor Gleason 6 inofensive și ale celor care pot progresa la Gleason 7 sau mai mult și metastaza. Aici trebuie să ne concentrăm efortul.”

Pentru a clarifica problema, echipa ASCO Post a discutat cu Dr. Geert J.L.H van Leenders, anatomopatolog urogenital la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam, Țările de Jos:

„Din perspectiva anatomopatologului, dacă scorul Gleason este 6, este cancer. Caracteristicile microscopice anormale specifice cancerului de prostată cresc continuu cu scorul Gleason ≥ 7. Dintre cazurile Gleason 6, numai %5 cresc în afara prostatei și prezintă recidivă biochimică.”

Dr. Van Leenders a continuat: „Din perspectivă clinică, este mai corect să estimăm agresivitatea potențială a tumorii în biopsiile diagnostice. Problema actuală nu este doar identificarea bărbaților care au numai Gleason 6 la biopsie; este importantă și identificarea celor cu Gleason 7 cu evoluție foarte lentă. Recent au fost observate rezultate foarte bune și pentru tumorile Gleason 7 fără creștere cribriformă invazivă și intraductală, amintind de tumorile prostatice Gleason 6.”

Întrebat cum se poate face o selecție mai corectă a pacienților, Dr. Van Leenders a declarat: „Prin observarea acestor variabile patologice neobișnuite împreună cu imagistica prin rezonanță magnetică și reducerea dimensiunii probei crește posibilitatea selectării persoanelor care nu necesită tratament pentru cancerul de prostată.”

Dezacorduri profunde

Potrivit chirurgului genitourinar Dr. Bert Vorstman, o tumoră Gleason 6 nu are potențialul de a provoca deces. El a spus: „Nimeni nu a murit din cauza acestui presupus cancer. O tumoră prostatică Gleason 6 nu are mecanismele biologice moleculare prezente în celulele care se comportă în mod normal ca un cancer. Spre deosebire de o celulă canceroasă obișnuită, aceste celule au un proces de multiplicare foarte lung. Creșterea dimensiunii cu aproximativ 1 cm durează aproape 40 de ani și este cunoscută în general ca parte a îmbătrânirii.”

În opinia Dr. Vorstman, screeningul PSA a declanșat diagnostice și tratamente inutile, multe soldate cu reacții adverse. El a declarat: „Screeningul PSA al cancerului de prostată identifică în general tumori benigne și boala Gleason 6, ceea ce provoacă tratamente inutile precum prostatectomia radicală . Aceasta a sugerat că, atunci când testul PSA este folosit în scop diagnostic, daunele sale depășesc beneficiile.”

Dr. Vorstman a spus: „Doar %15 dintre cancerele de prostată au potențial letal și necesită tratament. Deoarece Gleason 6 nu are caracteristicile fundamentale ale cancerului, este un pseudocancer, adică un cancer fals, nu amenință sănătatea, nu progresează devenind un risc, nu necesită diagnostic și nici tratament.”

Cuvinte de încheiere

În SUA, 185,000 de bărbați sunt diagnosticați anual cu cancer de prostată, iar Gleason 6 este gradul cel mai frecvent în biopsiile celor supuși screeningului PSA. Este dificil consensul privind necesitatea tratării tumorii Gleason 6 sau lăsarea ei fără intervenție. Unii spun chiar că identificarea tumorilor Gleason 6 este imposibilă, subliniind că în multe examinări tumorile definite drept Gleason 6, deși se comportau ca Gleason 6, s-au dovedit Gleason 7. Potrivit altora, tumorile cu adevărat Gleason 6 nu prezintă niciodată tendință metastatică.

Această dezbatere trebuie să conțină și un avertisment: de-a lungul timpului, prostata bărbaților a fost afectată prin biopsii și operații inutile, cu consecințe clinice foarte grave și nefavorabile pentru nenumărați bărbați. Continuă cercetările pentru un indicator genetic și biomarkeri care să distingă Gleason 6 de o tumoră cu potențial metastatic. Până la descoperirea lor, bărbații îngrijorați cu Gleason 6 doresc să înțeleagă exact semnificația acestor numere. Tot mai mulți anatomopatologi și clinicieni susțin denumirea de neoplasm, în loc de cancer, pentru Gleason 6, pentru a preveni deciziile bruște luate de teamă. Poate că aici anatomopatologii și clinicienii pot ajunge la un acord.

Majoritatea pacienților au nevoie de îndrumare pentru gestionarea situației, evitând tratamente inutile și potențial dăunătoare. Pentru cele mai bune decizii, fiecare pacient diagnosticat cu cancer de prostată Gleason 6 trebuie să discute în detaliu riscurile, beneficiile și alternativele, știind că tumorile canceroase sunt de obicei instabile genetic și tind să progreseze în timp.

În pofida divergențelor privind caracterul cu adevărat canceros al cancerului de prostată Gleason 6, toți profesioniștii sunt de acord că tumorile Gleason 6 cresc de obicei lent și au potențial metastatic redus. Aceasta duce frecvent la recomandarea supravegherii active pentru pacienții cu risc scăzut, ținând însă cont de sănătatea persoanei, speranța de viață și preferințele personale.

În concluzie, sunt necesare mai multe studii genetice și de biomarkeri pentru o abordare generală a tratamentului cancerului de prostată Gleason 6. Până atunci, fiecare bărbat care întâlnește acest tip de cancer trebuie să evalueze atent împreună cu medicii opțiunile terapeutice și riscurile, reacțiile adverse și costurile lor și să decidă potrivit propriilor obiective de sănătate și așteptări privind calitatea vieții.