Trebuie să regândim felul în care privim moartea

Într-o lume în care felul în care oamenii privesc moartea, atitudinea față de doliu și accesul la îngrijirile de la sfârșitul vieții au devenit „dezechilibrate”, este necesară o reevaluare fundamentală a morții. Un grup de experți a lansat un apel în acest sens.

Comisia Lancet privind valoarea morții (Lancet Commission on the Value of Death) arată că mulți oameni mor acum în spitale, sub îngrijire terminală (de sfârșit de viață). Totuși, numeroși pacienți continuă să primească un tratament suportiv insuficient, să moară din cauze evitabile și să nu aibă acces la analgezice de bază. În societățile orientale, o dificultate și mai mare este că pacienții și persoanele care îi îngrijesc nu sunt pregătiți pentru moarte, deși aceasta este la fel de firească precum nașterea; nici măcar nu sunt pregătiți să vorbească despre moarte.

Locurile în care sunt oferite servicii medicale, în special spitalele, sunt acum mediile în care mulți oameni se confruntă cu moartea. În aceste medii s-a pierdut încrederea, deoarece procesul natural al morții și doliul au fost împinse în plan secund sau chiar terț.

În consecință, din cauza informării insuficiente, a îndrumărilor greșite oferite uneori de practicienii alternativi, a dorinței medicului de a trata excesiv, a așteptărilor nerealiste ale pacientului — adesea ale apropiaților săi — și a imposibilității de a discuta despre moarte, tratamentele inutile sau potențial nepotrivite pot continua până în ultimele ore ale vieții. În acest timp pot fi ratate și oportunitățile de a calma durerea sau de a reduce suferința.

• Subiect conex: Directive pentru sfârșitul vieții și un plan anticipat de îngrijire

Pandemia de COVID-19 ne-a expus mai mult la „moartea medicalizată”

Pandemia de COVID-19 a concentrat atenția oamenilor asupra morții prin știrile zilnice despre persoane care mureau conectate la ventilatoare. 

Medicină paliativă este specialitatea în care lucrează Dr. Libby Sallnow, copreședinta comisiei, care a declarat: „În ultimii 60 de ani, felul în care mor oamenii s-a schimbat semnificativ: de la un sprijin medical limitat acordat procesului natural al morții acasă, la limitarea sprijinului familiei în procesul morții în spital.” În Regatul Unit, numai 1 din fiecare 5 persoane care au nevoie de îngrijire la sfârșitul vieții moare acasă, iar aproximativ jumătate mor în spital.

Potrivit raportului, chiar și în țările cu venituri mari, mulți oameni nu pot avea parte de o moarte naturală acasă, în timp ce în țările mai sărace sute de mii de persoane mor fără știrea profesioniștilor din sănătate.

Prețul unei vieți mai lungi: mai multe boli cronice

Speranța de viață la nivel mondial a crescut constant, de la 66,8 ani în 2000 la 73,4 ani în 2019. Totuși, durata mai mare a vieții a făcut ca mai multe persoane să trăiască acești ani suplimentari în condiții de sănătate precară, iar anii petrecuți cu boli cronice și complicațiile lor au crescut de la 8,6 în 2000 la 10 în 2019.

Înainte de 1950, decesele erau în principal consecința bolilor acute sau a leziunilor, cu o implicare redusă a medicilor ori a tehnologiei. Astăzi însă, majoritatea deceselor sunt provocate de boli cronice, cu o implicare ridicată a medicilor și a tehnologiei.

Progresele științifice și aplicarea lor în medicină au creat iluzia că moartea poate fi învinsă sau cel puțin amânată aproape la nesfârșit; în realitate, contribuția esențială a medicinei a fost prevenirea deceselor premature.

Raportul arată: „Persoanele aflate pe moarte sunt duse la spitale sau în centre de îngrijire. În timp ce, cu două generații în urmă, majoritatea copiilor asistau la un deces acasă, acum oamenii pot ajunge la 40 sau 50 de ani fără să fi văzut vreodată momentul morții”. „Limbajul, cunoștințele și încrederea necesare pentru a sprijini și a gestiona procesul morții se pierd, ceea ce sporește și mai mult dependența de serviciile medicale.”

Totuși, într-o epocă în care putem ameliora simptome precum durerea prin metode ieftine, bazate pe dovezi, nu este o contradicție izbitoare ca moartea să fie medicalizată și mai mult?!

• Subiect conex: Cum trebuie evaluată și tratată durerea din cancer? 

Organizația Mondială a Sănătății (DSÖ) estimează că, la nivel global, numai 14% dintre persoanele care au nevoie de astfel de îngrijiri au acces la o îngrijire ideală la sfârșitul vieții.

Să regândim moartea și procesul morții

Pentru a reechilibra și a schimba așteptările și relația noastră cu moartea, este necesară o regândire fundamentală a acesteia.

Pentru a realiza aceste schimbări, comisia a formulat recomandări esențiale pentru responsabilii de politici, sistemele de sănătate și de asistență socială, societatea civilă și comunități. Acestea includ:

• Educația despre moarte și îngrijirea la sfârșitul vieții trebuie să fie esențială pentru pacienții aflați la sfârșitul vieții, familiile lor și profesioniștii din sănătate și asistență socială.
• Îmbunătățirea accesului la analgezice la sfârșitul vieții trebuie să fie o prioritate globală, iar gestionarea durerii trebuie să stea alături de prelungirea vieții, nu în urma acesteia, ca domeniu de cercetare și prioritate a serviciilor medicale.
• Trebuie încurajate conversațiile și relatările de zi cu zi despre moarte și durerea pierderii.
• Rețelele de îngrijire trebuie să ofere sprijin persoanelor aflate pe moarte, celor care îngrijesc un bolnav și celor care trec prin doliu.
• Pacienților și familiilor lor trebuie să li se ofere informații clare despre incertitudini, precum și despre potențialele beneficii, riscuri și prejudicii ale intervențiilor în bolile care pot limita sau amenința viața, pentru a putea lua decizii mai bine informate.
• Guvernele din toate țările trebuie să elaboreze și să promoveze politici care să sprijine persoanele care îngrijesc bolnavii și să permită decizii la sfârșitul vieții, precum „intervenția redusă”.

Mpho Tutu van Furth, cleric din Țările de Jos și unul dintre autorii raportului, a comentat: „Vom muri cu toții. Moartea nu este doar un eveniment medical și nici măcar nu este întotdeauna unul. Moartea este întotdeauna un eveniment social, fizic, psihologic și spiritual.”

Scriitorul și futurologul Ian Morrison, care se descrie drept scoțian-canadian-californian, a spus cândva: „Scoțienii consideră că moartea poate veni în orice clipă. Canadienii văd moartea ca inevitabilă, iar californienii o văd ca opțională.”

Autorii comisiei Lancet descriu situația actuală astfel: „Lumea se îndreaptă mai degrabă spre California decât spre Scoția.”

În concluzie, ei scriu: „Încheiem cu afirmația noastră fundamentală. Moartea și procesul morții trebuie acceptate ca fiind nu doar normale, ci și valoroase. Sprijinul și îngrijirea acordate persoanelor aflate pe moarte și celor îndoliate trebuie reechilibrate și îi chemăm pe oamenii din societate să răspundă acestei provocări.”