Un tratament nou în tumorile neuroendocrine pulmonare: viață prelungită cu everolimus

În ultimii ani s-au înregistrat progrese mari în tratamentul tumorilor neuroendocrine gastrointestinale, ale stomacului, intestinului și pancreasului, mai ales pancreatice. Terapiile țintite, chimioterapicele orale precum temozolomida și capecitabina și terapiile radionuclidice precum lutețiul au adus progrese importante. Comparativ cu acum 10 ani, au oferit contribuții foarte favorabile atât pentru răspunsul terapeutic, cât și pentru durata vieții. Au schimbat și perspectiva noastră, a oncologilor, asupra tratării acestor boli.

Până acum, tratamentele devenite disponibile nu oferiseră aceleași efecte pozitive în măsura dorită la tumorile neuroendocrine pulmonare. Beneficiul limitat al terapiilor țintite, chimioterapiei și celorlalte tratamente lăsa mereu lacune în strategie. Studiul RADIANT-4, prezentat la Congresul European de Cancer ECC 2015, a adus însă alinare tuturor: a inclus și tumorile neuroendocrine pulmonare.

Studiul a evaluat 302 pacienți cu tumori neuroendocrine pulmonare și gastrointestinale bine diferențiate și boală progresivă. Dintre aceștia, 90 aveau tumori pulmonare. Everolimusul, utilizat ca terapie țintită atât în cancerul renal, cât și în tumorile neuroendocrine gastrointestinale, a prelungit semnificativ durata răspunsului și în tumorile neuroendocrine pulmonare. Supraviețuirea fără progresie a fost de 11 luni cu everolimus și de 3,9 luni fără medicament. Rezultatul a fost foarte semnificativ statistic, surprinzător și satisfăcător pentru comunitatea științifică.

Rezultatele au arătat că aproape % 36 dintre pacienți au trăit mai mult, un fapt foarte important. Pentru prima dată s-a înregistrat un progres favorabil al terapiei țintite în tumorile neuroendocrine pulmonare. Pare capabil să schimbe rapid practica de rutină. Publicarea rezultatelor finale și demonstrarea avantajului de supraviețuire ar putea aduce o schimbare mondială a tratamentului acestor tumori pulmonare. Este o veste bună pentru pacienții noștri.

Lectură suplimentară: Cum acționează everolimusul?

Everolimusul este un inhibitor mTOR. Primul inhibitor, rapamicina, a fost obținut în anii 1970 dintr-o bacterie și folosit ca antifungic. Observându-se apoi efectul imunosupresor, medicamentele au început să fie utilizate pentru prevenirea respingerii organelor transplantate și sunt folosite în continuare astfel. În anii 1990 s-a descoperit posibila utilizare oncologică și au început numeroase studii. Primele rezultate au venit în 2009, când everolimusul a primit aprobarea FDA pentru cancerul renal avansat. Ulterior a fost aprobat și pentru tumori neuroendocrine pancreatice și un tip de cancer de sân. Cum acționează însă inhibitorii mTOR asupra celulelor canceroase?

mTOR este o enzimă numită protein kinază, esențială pentru creșterea, multiplicarea și mobilitatea celulei și sinteza proteinelor. Identificarea hiperactivității mTOR în numeroase cancere, precum cele de sân, prostată, plămân, melanom, vezică, creier și rinichi, a sugerat utilizarea inhibitorilor acestei enzime în tratamentul cancerului.