7 motive pentru care celulele canceroase sunt diferite de cele normale

Știm cu toții că este o boală malignă. Dar ce este, mai exact, „cancerul”?

Cancerul este termenul folosit pentru un grup de boli care rezultă din modificări anormale ale celulelor sănătoase ale organismului.

Corpul nostru este format din trilioane de celule care îi asigură funcționarea eficientă. Ce se întâmplă însă de devin celulele canceroase diferite de cele sănătoase? Dacă sunteți curioși, continuați să citiți! Vom examina șapte diferențe și semnificația lor.

Forma celulelor

Celulele sănătoase seamănă în mod normal între ele. Cele canceroase arată diferit atât de cele sănătoase, cât și unele de altele. Au adesea forme neobișnuite și margini neclare, fiind greu de văzut unde se termină una și începe alta. O altă diferență privește nucleul. Aproape toate celulele sănătoase au un nucleu, centrul de control care conține DNA. Celulele canceroase pot avea mai mulți nuclei, de obicei mult mai mari, care ocupă mult spațiu.

Puteți vedea diferența dintre cele două fotografii microscopice? Aceste preparate arată cât de variabile sunt celulele canceroase față de cele sănătoase.

Codul genetic deteriorat

În DNA din nucleu se află codul genetic unic. În celulele sănătoase, DNA este împachetat strâns în 46 de cromozomi. Celulele canceroase au erori de număr, cu mai mulți sau mai puțini cromozomi, care împiedică diviziunea sănătoasă. Într-o diviziune normală, cromozomii se aliniază precis pentru ca fiecare celulă nouă să primească o copie corectă a fiecăruia. Cromozomii defecți îngreunează diviziunea, astfel că apar tot mai multe probleme pe măsură ce celula canceroasă se multiplică.

Conținutul nucleului diferă mult în celulele canceroase: numărul cromozomilor poate fi greșit, iar cei existenți sunt adesea rupți, cu fragmente lipsă sau adăugate.

DNA anormal

Modificările anormale ale DNA, numite mutații , fac ca o celulă să devină canceroasă. DNA conține mii de gene care controlează totul, de la culoarea părului până la numărul de multiplicări ale fiecărei celule.

Mutațiile devin periculoase când celula nu se mai poate opri din multiplicare și formează o tumoră cu creștere necontrolată. Celulele canceroase pot avea numeroase mutații DNA, care le fac să nu respecte regulile normale ale organismului.

DNA din celulele canceroase conține numeroase erori și modificări. Acest lucru le poate permite să se copieze mult mai rapid și le poate conferi capacități pe care celulele sănătoase nu le au.

Nu se opresc din creștere

Una dintre „regulile” ignorate este „moartea celulară programată”. Când o celulă se defectează sau nu mai este necesară, se activează în mod normal un proces care o omoară, zi de zi, fără probleme. Dacă însă o mutație DNA a deteriorat genele responsabile, celula canceroasă continuă să trăiască și se divide din nou.

O altă „regulă” este că celulele sănătoase trebuie să primească un semnal de la vecine pentru a se divide , astfel încât organismul să controleze atent creșterea țesutului, grupul de celule asemănătoare. Celulele canceroase se pot divide însă fără semnal și pot continua să se multiplice nelimitat, formând o tumoră.

Celulele sănătoase se pot divide doar de un număr limitat de ori, dar cele canceroase găsesc modalități de diviziune nelimitată și formează tumori.

Se ascund de sistemul imunitar

Celulele canceroase se pot ascunde de sistemul nostru imunitar în mai multe moduri, mai ales prin proteinele de suprafață. Acestea sunt ca o amprentă unică, indicând altor celule tipul lor, de exemplu muscular sau nervos. Când o celulă devine canceroasă, proteinele se pot schimba din cauza numeroaselor mutații DNA. Schimbarea ar trebui să semnaleze sistemului imunitar că trebuie s-o distrugă, dar uneori proteinele o fac să pară normală și să fie ignorată. Ele pot atrage și alte celule care împiedică accesul sistemului imunitar la celula canceroasă (micromediul tumoral). Acestea sunt câteva modalități prin care celulele continuă să crească și să se multiplice suficient pentru a forma o tumoră.

Celulele canceroase găsesc modalități de a se ascunde de sistemul imunitar care vrea să le distrugă. Acesta folosește proteinele de suprafață pentru a identifica celulele defecte sau periculoase. Uneori, celulele canceroase se camuflează prin markeri proteici sănătoși și par normale sistemului imunitar.

Cer nutrienți

Celulele sănătoase pot semnaliza vaselor sanguine să crească mai aproape de ele, doar în timpul creșterii și dezvoltării normale, pentru ca noile celule să primească din sânge resursele necesare. Celulele canceroase trimit însă continuu semnale pentru vase, chiar când nu au nevoie de resurse suplimentare pentru creștere; procesul se numește angiogeneză . Noile vase alimentează tumora cu nutrienți care îi accelerează creșterea.

Tumorile atrag mult mai multe vase decât țesutul normal. Nutrienții aduși de acestea permit tumorilor să crească și mai mult.

Se răspândesc în alte părți ale corpului

Noile vase oferă și acces ușor către restul corpului. Odată intrate în circulație, celulele canceroase se pot instala într-un alt loc și pot deveni „metastatice”, ceea ce înseamnă răspândirea de la tumora inițială la o localizare secundară. Celulele normale nu fac acest lucru, fiind ținute la locul lor de mici proteine de suprafață. Din cauza mutațiilor, cele canceroase se pot desprinde de tumoră și pot circula în organism.

Celulele sănătoase aderă între ele, dar cele canceroase nu se pot lega de vecine din cauza mutațiilor DNA. Pot astfel intra mai ușor în sânge și se pot răspândi în corp.

Acestea sunt cele 7 motive pentru care celulele canceroase diferă de cele sănătoase. Cercetarea încearcă să identifice și să folosească aceste diferențe pentru a ținti cancerul fără a distruge țesutul sănătos.

Astăzi au fost descoperite mult mai multe decât aceste 7 caracteristici; le numim Cele 14 caracteristici fundamentale ale cancerului .

Din cauza diversității și variabilității cancerului, nu există un singur tratament potrivit tuturor pacienților. Astăzi, integrarea medicinei și tehnologiei aduce progrese importante în tratamentele orientate către caracteristicile tumorii fiecărui pacient. Putem anticipa progrese și inovații importante în tratamentele personalizate în următorii 10-15 ani.