Ce este rituximabul și care este mecanismul său de acțiune?

În celulele canceroase există diverse molecule care permit deosebirea celulelor canceroase de cele normale. Acestea sunt în majoritate receptori de natură proteică aflați la suprafața celulelor. Anticorpii monoclonali dezvoltați împotriva acestor proteine au devenit în ultimii ani unele dintre cele mai eficiente medicamente pentru tratamentul cancerului.

Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imun (imunitar), al căror rol este să ne protejeze de agenți patogeni și de celulele canceroase. Aceste molecule purificate, cu selectivitate ridicată, care pot fi produse și în laborator din anii1970, se numesc anticorpi monoclonali .

Până acum, aproximativ20 de anticorpi monoclonali au primit aprobarea FDA pentru tratamentul cancerului. Cei mai folosiți sunt trastuzumab (cancer de sân și gastric), bevacizumab (numeroase cancere, în principal colorectal, cerebral, ovarian, cervical și pulmonar) și rituximab (în unele limfoame și leucemii).

Un anticorp monoclonal himeric folosit în tratamentul limfomului non-Hodgkin și al leucemiei limfocitare cronice, rituximab (rituximab = denumire comercială Maphtera), își exercită efectul anticanceros prin legarea de proteina CD20 de la suprafața celulelor de limfom și leucemie. CD20 este un antigen de natură proteică și se află la suprafața celulelor de apărare de tip B. Deși funcția exactă a CD20 nu este cunoscută, se consideră că este responsabil de pătrunderea calciului în celulă și menținerea concentrației de calciu. În unele celule de limfom cu celule B și leucemie se găsește într-o densitate mult mai mare decât în celulele normale. Antigenul CD20 este utilizat atât în diagnosticul acestor cancere, cât și în planificarea tratamentului ca marker tumoral (biomarker).

Rituximabul care se leagă de celulele canceroase țintă activează celulele sistemului imunitar cunoscute ca natural killer (NK). Celulele NK provoacă distrugerea dependentă de anticorpi a celulelor canceroase. Citokinele eliberate de celulele sistemului imun și substanțele rezultate din distrugerea celulelor canceroase atrag mai multe celule imunitare în zonă și, crescând permeabilitatea vasculară, facilitează pătrunderea medicamentului în tumoră. De asemenea, rituximabul provoacă unele modificări în celulele canceroase, declanșând moartea celulară programată, apoptoza .

În afara cancerului, rituximabul este folosit și în artrita reumatoidă, granulomatoza Wegener și poliangeita microscopică, boli în care se dorește suprimarea sistemului imunitar excesiv activat.