Cele mai bune rezultate obținute până acum în tratamentul cancerului de sân în stadiul 4

Congresul ESMO (Societatea Europeană de Oncologie Medicală) 2021 – potrivit rezultatelor unui studiu clinic amplu prezentat aici, la femeile după menopauză, cu receptori hormonali (HR) pozitivi / receptorul factorului de creștere epidermal uman 2 (HER2) negativ, pentru cancerul de sân metastatic, când la inhibitorul de aromatază letrozol s-a adăugat inhibitorul CDK 4/6 ribociclib (Valamor), supraviețuirea globală mediană s-a îmbunătățit cu 12 luni.

Primul studiu care arată supraviețuire de peste 5 ani în cancerul de sân metastatic

MONALEESA-2 – în acest studiu clinic, tratamentul de suprimare hormonală cu letrozol a fost administrat la 668 de pacienți, repartizați aleatoriu în raport 1:1 într-unul dintre două grupuri; grupul experimental a primit ribociclib, iar grupul de control placebo.

La Congresul ESMO 2021 au fost prezentate, pentru tratamentul de primă linie al cancerului de sân metastatic, rezultatele finale de supraviețuire globală ale studiului care a adus aprobarea FDA pentru ribociclib în 2017, MONALEESA-2.

Rezultate remarcabile

• La o urmărire mediană de 6,6 ani, supraviețuirea globală mediană a fost de 63,9 luni cu ribociclib, față de 51,4 luni în brațul placebo.
• Această creștere a supraviețuirii corespunde unei reduceri cu 24% a riscului relativ de deces ( P = 0,004).
• Rata estimată de supraviețuire globală la 6 ani a fost de 44,2% cu ribociclib, față de 32,0% cu placebo.

Acestea sunt primele date care arată o supraviețuire globală mediană de peste 5 ani într-un studiu clinic de fază 3 pentru cancerul de sân avansat.

Inhibitorii CDK 4/6 au schimbat abordarea tratamentului cancerului de sân

Conceptul de „tratament fără chimioterapie” s-a consolidat în cancerul de sân cu receptori hormonali pozitivi.

În ultimii 5 ani, medicamentele despre care am discutat cel mai mult în tratamentul cancerului de sân cu receptori hormonali pozitivi sunt inhibitorii CDK 4/6. Aceste medicamente inhibă ciclul de mitoză (diviziune celulară), iar în acest grup există 3 medicamente aprobate internațional, cu mecanisme de acțiune similare: palbociclib (Reampla), ribociclib (Valamor) și abemaciclib (Yulareb). Din acest grup, palbociclib a fost primul medicament aprobat în 2015 pentru pacienții cu cancer de sân de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (denumire comercială în SUA Ibrance, în Turcia Reampla) (FDA). Ulterior, abemaciclib (încă nerambursat în țara noastră) și ribociclib (denumire comercială în SUA Kisqali, în Turcia Valamor) au primit aprobările FDA în 2017. În 2019, aceste medicamente au fost aprobate și autorizate de Ministerul Sănătății pentru utilizare la pacienții cu cancer de sân.

Combinația tratamentului hormonal standard al cancerului de sân cu un inhibitor CDK 4/6 este considerată în prezent tratamentul standard de primă linie pentru femeile după menopauză cu cancer de sân avansat, cu receptori hormonali pozitivi și HER2 negativ; adică administrarea concomitentă a unui inhibitor CDK 4 / 6 (de exemplu palbociclib, ribociclib, abemaciclib) cu un inhibitor de aromatază sau fulvestrant.

Rezultatele cu adevărat impresionante ale studiului MONALEESA-2 susțin utilizarea inhibitorilor CDK 4/6, precum ribociclibul, în prima linie.

Ribociclibul și ceilalți inhibitori CDK 4/6 au demonstrat un beneficiu constant al supraviețuirii fără progresie în boala metastatică, dar studiul cu ribociclib este primul dintre marile studii de fază 3 cu rezultate definitive de supraviețuire globală. Aceste rezultate erau așteptate de mult timp.

Beneficiul de supraviețuire globală din MONALESSA-2 a început să apară în jurul lunii 20 și a continuat să crească în timp.

Printre celelalte beneficii, timpul median până la prima chimioterapie a fost de 50,6 luni cu ribociclib, față de 38,9 luni cu placebo; astfel, pacienții „au câștigat un an până la începerea chimioterapiei.

În studiu nu au fost observate reacții adverse noi pentru ribociclib. Cele mai frecvente au fost neutropenia și anomaliile funcției hepatice, însă acestea erau în mare parte constatări de laborator asimptomatice (fără manifestări) și complet reversibile. La majoritatea pacienților tratați cu ribociclib s-a detectat un interval QT de două ori prelungit pe EKG (electrocardiogramă), dar nici pentru această constatare nu s-au identificat consecințe clinice. La mai puțin de 1% dintre pacienții din brațul cu ribociclib s-a dezvoltat boală pulmonară interstițială. Majoritatea acestor reacții adverse au apărut în primele 12 luni de tratament.