Cum a avut Singapore SUCCES în epidemia de coronavirus?
În acest articol
Singapore este una dintre primele țări afectate de epidemia de nou coronavirus (SARS-CoV-2). Cu toate acestea, a devenit una dintre puținele țări despre care s-a observat că au adus sub control noua boală provocată de coronavirus (COVID-19) într-un timp foarte scurt. Autoritățile din Singapore au lucrat ca niște detectivi sanitari: au urmărit cazurile potențial infectate, încercând să rămână mereu cu un pas înaintea virusului. Cum a reușit Singapore acest lucru și este deja prea târziu pentru restul lumii?
Detectivii coronavirusului
„La mijlocul lunii ianuarie, un grup de 20 de turiști a venit în Singapore din orașul chinez Guangxi, cu ocazia Anului Nou Chinezesc. Grupul a vizitat unele dintre cele mai populare obiective turistice din Singapore. În timpul călătoriei, turiștii au trecut și pe la un magazin de medicină tradițională chineză foarte popular printre vizitatorii chinezi. Au cumpărat numeroase produse, de la grăsime de crocodil la produse din plante, și chiar și-au masat brațele cu uleiuri medicinale. Grupul chinez și-a încheiat excursia și s-a întors acasă. Dar lăsaseră ceva în urmă...”
Primul anunț al guvernului nu a întârziat
La 4 februarie, guvernul din Singapore a anunțat că virusul se răspândise în rândul populației locale. Magazinul vizitat de grupul chinez devenise locul asociat cu 18 cazuri de coronavirus din Singapore. Alături de ghidul turistic local și de vânzătorul entuziast care făcea masaj, magazinul a fost primul loc în care s-a răspândit virusul.
Virusul s-a transmis la 9 persoane, printre care soția vânzătorului, copilul lor de 6 luni și angajata lor indoneziană. Mai târziu, virusul s-a manifestat și la doi angajați.
Persoanele infectate s-au vindecat între timp. Totuși, dacă Singapore nu ar fi urmărit lanțul transmiterii virusului de la o persoană la alta printr-un program de interacțiune amplu și complex, situația ar fi putut fi mult mai gravă. Folosind un sistem care urmărea persoana infectată și toți contacții acesteia, autoritățile le-au izolat înainte ca virusul să se răspândească mai mult.
Dr. Leong Hoe Nam, consilier al guvernului din Singapore și specialist în boli infecțioase la Spitalul Mount Elizabeth Novena, a spus: „Am fi putut ajunge și noi ca Wuhan, spitalele noastre ar fi putut fi copleșite”.
La 22 martie, Singapore raportase doar 455 de cazuri și 2 decese. Aproximativ 40% dintre acestea erau persoane despre care ministrul sănătății spusese că trebuie testate și izolate.
Pornind adesea de la un simplu apel telefonic, au urmărit persoanele din 6000 de locuințe, combinând investigațiile poliției bazate pe imagini CCTV cu munca de detectiv de modă veche, dar foarte laborioasă.
Un apel de la un necunoscut
Unul dintre aceste apeluri a avut loc într-o duminică însorită, după-amiaza, în timpul unei petreceri cu grătar la care participa Melissa, o profesoară de yoga din Singapore, de origine britanică (nu acesta este numele ei real). Persoana de la telefon îi vorbea despre posibilitatea de a fi intrat în contact cu virusul.
Povestind despre apelul primit de la un număr necunoscut, profesoara de yoga a spus: „Mi-am spus că nu poate fi adevărat. M-au întrebat: miercuri, la ora 18.47, erați într-un taxi? Era foarte precis. Cred că am intrat puțin în panică și nu am mai putut gândi limpede”. Mai târziu însă și-a amintit, în cele din urmă, că fusese în taxi. Până la apel, Melissa nu știa dacă șoferul și ceilalți pasageri fuseseră infectați.
Tot ce știa era discuția telefonică și faptul că un funcționar al Ministerului Sănătății din Singapore îi spusese că trebuie să rămână acasă, în carantină. Abia a doua zi, când trei persoane în echipament de carantină și cu măști chirurgicale au venit la ușa ei, Melissa a înțeles cât de serios tratau autoritățile situația.
„Era ca o scenă de film. Mi-au dat un contract în care erau scrise ordinele de carantină; era un document juridic care spunea că, dacă ies, voi primi amendă și pedeapsă cu închisoarea. Pentru claritate, mi-au spus încă o dată că nu trebuie să ies din casă. Aș fi putut să nu respect, dar știu că trăiesc într-un loc unde ceea ce se spune se și pune în aplicare”, a spus ea. După 2 săptămâni, Melissa nu prezentase simptome de COVID-19 și a putut ieși din casă.
În Singapore, majoritatea oamenilor știu persoane care au fost implicate în această situație și se află în urmărirea contacților. Singapore este una dintre cele mai dens populate țări din Orient, cu 8000 de persoane pe km². De aceea, o comunitate în care infecția nu fusese identificată ar fi putut răspândi boala foarte ușor și rapid în această țară.
Presiunea potențială asupra economiei și serviciilor de sănătate ar fi putut crește. Singapore avea puține opțiuni, dar a încercat să identifice și să izoleze toate persoanele expuse riscului.
Detectivii care rezolvă puzzle-ul
Ei le oferă informații vitale angajaților Ministerului Sănătății care continuă procesul: „Fără prima piesă, nimic nu poate fi asamblat. Este ca un puzzle: trebuie să adunați toate piesele”, spuneau ei.
Datorită ratei scăzute a criminalității din Singapore, poliției i-a fost relativ ușor să urmărească contacții. În plus, funcționarii au primit uneori ajutor și de la secții de investigații penale, precum serviciul de informații al poliției și biroul pentru combaterea drogurilor. De exemplu, când identificarea unui client care nu comandase taxiul prin aplicație devenea dificilă deoarece plătise în numerar, acesta putea fi găsit cu ajutorul imaginilor CCTV, care ofereau date vizuale și de investigație.
Eficiența era esențială, iar cazul lui Julie ilustra clar acest lucru. La începutul lunii februarie, Julie a mers la spital din cauza amețelilor și febrei. În mai puțin de o oră, medicii i-au spus că se infectase cu virusul, iar sistemul a intrat în funcțiune. Julie a spus: „Eram în spital când am primit apelul. Au vrut să afle cu cine fusesem în ultimele 7 zile, ce făcusem, numele și numerele de telefon ale acelor persoane.”.
Funcționarii care au chestionat-o amănunțit pe Julie căutau contacții apropiați, de regulă persoanele care petrecuseră mai mult de 30 de minute la o distanță de doi metri de cei infectați. După aproximativ 3 ore de întrebări , Ministerul Sănătății a contactat cele 50 de persoane identificate de Julie și le-a impus tuturor o carantină de 14 zile. La sfârșitul acestei perioade, virusul nu a fost detectat nici la ele.
Standardul de aur
Urmărirea contacților nu era, de fapt, o metodă nouă și fusese folosită de ani de zile pentru a identifica persoanele care își transmiteau bolile altora. În criza începută în februarie, Singapore a folosit cu succes acest sistem. Abordarea a fost lăudată de epidemiologii de la Harvard și descrisă drept „standardul de aur al depistării”. Spre deosebire de America și de majoritatea țărilor europene, Singapore începuse din timp monitorizarea prin urmărirea contacților, înainte ca virusul să se răspândească în populație. Și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a lăudat acest nivel de implicare activă încă dinainte de identificarea primului caz din Singapore.
Dr. Siousxie Wiles, conferențiar la Universitatea Aucklan din Noua Zeelandă, a spus: „Dacă am fi amânat, ar fi fost mult mai greu să facem acest lucru mai târziu, pentru că sunt foarte multe cazuri.”. După cum a remarcat și Organizația Mondială a Sănătății, puține țări au un nivel comparabil cu atenția din Singapore, care permite depistarea și gestionarea rapidă a cazurilor.
Hotărârea statului
Legea bolilor transmisibile din Singapore îi urmărește penal pentru încălcarea legii pe toți cei care refuză cooperarea cu poliția la colectarea informațiilor. Pentru această infracțiune se aplică o amendă de 10000 $, o pedeapsă de 6 luni de închisoare sau ambele. De exemplu, doi chinezi fuseseră sancționați pentru că dăduseră poliției informații false despre locurile în care se aflaseră în perioada urmăririi contacților.
Chong Ja Ian, cadru didactic la Universitatea Națională din Singapore, spune: „Folosirea poliției pentru urmărirea contacților era un lucru firesc în Singapore. Singaporezii cresc și trăiesc într-o societate puternic supravegheată, așa că pentru ei acest lucru a devenit normal. Tipurile de acces de care dispune statul nu sunt prea mult puse sub semnul întrebării; sunt acceptate. Oamenii sunt învățați să trăiască astfel”.
În mod similar, Taiwan, Hong Kong și Coreea de Sud au reușit să țină cifrele sub control folosind strategii diferite bazate pe volume mari de date, testând populații numeroase și prin distanțare socială.
Spre deosebire de alte țări asiatice cu populații mari, situația nu este prea bună în țări precum Indonezia, unde sistemele sanitare și de depistare sunt slabe. În astfel de țări, încercarea de a găsi persoanele infectate este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân. Este aproape imposibil de știut cine va fi următorul caz și unde se va duce.
James Crabtree, profesor la Universitatea Națională din Singapore, spune: „Societățile puternice, care pot gestiona planificarea pe termen lung și au un nivel ridicat de încredere în specialiști și guverne, obțin rezultate mai bune împotriva epidemiei virale. Acesta este și motivul pentru care Singapore, Coreea de Sud și Taiwan au avut mai mult succes decât Italia și America în timpul acestei epidemii”.
Când trebuie să se renunțe?
La 15 februarie a avut loc, într-un club, ultima cină de Anul Nou Chinezesc, la care au participat sute de oameni. Petrecerea a dus la infectarea a 47 de persoane. Apoi, la 5 martie, Singapore a anunțat un nou număr de cazuri, care putea fi cel mai recent și cel mai mare de până atunci.
Pe măsură ce transmiterea către alte persoane din comunitate continua rapid, părea că urmărirea contacților nu mai avea rost. Creșterea rapidă a numărului de contacți ducea la irosirea muncii și timpului. De aceea, au intensificat adoptarea unor măsuri mult mai stricte, precum închiderea obligatorie a școlilor și restricțiile pentru călătorii care intrau în țară.
Dr. Said spune: „Urmărirea contacților de către guvern rămâne valoroasă. Datele colectate astfel îi ajută pe cei care iau decizii să stabilească strategia de aplicat în diferitele etape ale epidemiei”.
În aproape două luni, în Singapore au existat doar 2 decese provocate de epidemie. Singaporezii au încredere în sistemul sanitar și în sistemul de urmărire a contacților. Deși aplicarea este dificilă și laborioasă, medicii au putut trata în spitale persoanele care aveau cu adevărat nevoie de îngrijire, spre deosebire de centrele medicale din Wuhan.
Pe de altă parte, urmărirea contacților este costisitoare și necesită multă forță de muncă. Dacă numărul cazurilor continuă să crească, și Singapore va fi nevoit să renunțe la urmărirea contacților, deoarece viteza răspândirii virusului îi va depăși pe cei care îi urmăresc. Până atunci însă, aceștia vor rămâne la datorie, într-o cursă cu un infractor invizibil, și vor mai găsi câteva cazuri înainte ca virusul să se răspândească în populație.
- DOSARUL NOSTRU DESPRE CORONAVIRUS -
- De ce și cum trebuie sprijiniți LUCRĂTORII DIN SĂNĂTATE în epidemia de coronavirus (COVID-19)?
- Epidemia de nou coronavirus – Populația Asiei se confruntă cu al doilea val!
- Când va fi gata vaccinul împotriva coronavirusului?
- 7 modalități de a vă proteja de coronavirus când luați masa în oraș
- Țări cu și fără succes în epidemia de coronavirus și ce trebuie făcut
- Ce trebuie să știe pacienții cu cancer despre coronavirus
- Ce sunt epidemia și pandemia? Care sunt diferențele?
Surse
bbc.com/news/world-asia-51866102
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.