Cum arată căutarea unui virus în interiorul unei celule tumorale? Epstein, Barr, Achong și limfomul Burkitt (1964)

Cum arată căutarea unui virus în interiorul unei celule tumorale? Epstein, Barr, Achong și limfomul Burkitt (1964)

Martie 1961: o conferință la Spitalul Middlesex

Potrivit articolului Cancer Research UK din 2014, Burkitt a ținut o conferință la Londra pe 22 martie 1961, iar printre ascultători se afla Anthony Epstein. Cuvântarea comemorativă a lui Rickinson și articolul Universității din Bristol din 2024 dau ca loc Spitalul Middlesex; Burkitt era chirurg într-un spital misionar din Uganda și a descris această tumoare la copiii din Africa tropicală. Potrivit Wikipedia, Epstein lucra atunci la virusuri care provoacă cancer la păsări și și-a mutat cercetarea spre căutarea unei origini virale a tumorii Burkitt (o continuare a liniei Rous din ziua 97). Potrivit lui Gruffat și Manet, Epstein a presupus că tumoarea ar putea fi provocată de un virus transmis prin insecte.

Experiența cu microscopia electronică o dobândise, după Rickinson, în timpul unui an sabatic la Institutul Rockefeller din New York. Articolul din Bristol spune că Epstein a căutat aproximativ doi ani un virus în probele tumorale împreună cu Yvonne Barr, doctorandă nou angajată, fără niciun rezultat; Rickinson spune și el că primele rezultate cu probe africane au fost negative.

Decembrie 1963: ceață și o eprubetă tulbure

Potrivit povestirii, o probă de biopsie trimisă cu avionul de la Kampala a fost redirecționată la Manchester din cauza ceții (Bristol, Gruffat și Manet). La Londra lichidul de conservare arăta tulbure, ceea ce de obicei semnalează o contaminare bacteriană. Privind la microscop, Epstein a văzut că tulburarea nu era contaminare, ci celule desprinse din tumoare. După Gruffat și Manet, aceasta l-a dus la cultura în suspensie, care a funcționat acolo unde cultura în plăci eșuase; în cuvintele CRUK, călătoria lungă desprinsese unele celule tumorale. Rickinson scrie că în decembrie 1963, după aproximativ doi ani de muncă, o tumoare a dat o linie celulară capabilă să crească în cultură, numită „EB1" după Epstein și Barr.

În privința datei, sursele nu se potrivesc: Wikipedia plasează descoperirea în februarie 1964, iar Gruffat și Manet plasează ceața în decembrie 1963 și suficiente celule pentru microscopia electronică la câteva săptămâni după aceea. În grafic am desenat decembrie 1963 cu un marcaj galben, pentru a arăta contradicția.

Rivali, un „virus necunoscut" și serologia de la Philadelphia

În 1964 echipa lui Epstein nu era singură în acest domeniu. Potrivit listei de referințe a articolului din JEM, Dalldorf și Bergamini au raportat agenți filtrabili neidentificați din limfoame maligne la copii africani; Bell și colaboratorii au scris că au izolat un reovirus dintr-un caz Burkitt; iar Epstein, Woodall și Thomson au raportat limfom limfoblastic la maimuțe verzi africane cărora li se dăduse material de biopsie Burkitt. Nu am citit niciuna dintre aceste publicații; transmit doar referințele din listă. Așadar, „în tumoarea Burkitt s-a găsit un virus" nu avea în 1964 un singur răspuns corect; ce deosebea echipa lui Epstein erau particulele văzute într-o linie celulară, iar ce erau ele rămânea necunoscut.

După Gruffat și Manet, Gertrude și Werner Henle de la Spitalul de Copii din Philadelphia au folosit serurile pacienților împotriva herpesvirusurilor umane cunoscute pentru a arăta că noul virus este diferit de ele și l-au denumit după linia EB1. Și Rickinson scrie că echipa Henle a arătat că virusul este distinct de cele trei herpesvirusuri umane cunoscute și a propus numele „virusul EB"; niciunul nu dă data denumirii. CRUK spune că în 1965 a fost numit oficial EBV, dar articolul din JEM din același an încă numește virusul „necunoscut"; am lăsat această contradicție în caseta de verificare a faptelor.

În 1968, Henle, Henle și Volker Diehl au publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (59:94-101) relația dintre virusul de tip herpes asociat tumorii Burkitt și mononucleoza infecțioasă; înregistrarea Garrison-Morton rezumă aceasta ca dovada că EBV provoacă mononucleoza. După Gruffat și Manet, lucrul s-a văzut când un angajat de laborator neinfectat până atunci s-a îmbolnăvit și a seroconvertit.

O măsurătoare de seroprevalență din Yozgat

Sursele mele nu arată pentru 1964 nicio legătură locală a Turciei cu această descoperire și nu inventez una. Există un punct de date verificabil: la Yozgat, seroprevalența EBV VCA IgG a fost măsurată prin ELISA la 2.323 de persoane cu vârste între 6 luni și 96 de ani; seropozitivitatea generală a fost de 82,2%, de 60,2% la 6 luni-2 ani, 70,2% la 3-5 ani, 89,9% la 20-29 de ani; 85,5% la femei și 79,1% la bărbați. Pozitivitatea a crescut cu numărul de frați; locuința, venitul, locul de reședință și frecventarea creșei nu au fost asociate cu ea (doar rezumatul unui catalog de teze; autorul și anul nu sunt pe pagină, textul integral nu l-am citit). Deducția mea: întâlnirea timpurie cu virusul este foarte frecventă și în Turcia, iar legătura EBV cu cancerul trebuie citită ca urmarea rară a unei infecții comune.

Acest articol este ziua 140 din seria „365 de zile de istorie a cancerului" și povestește descoperirea virusului Epstein-Barr ca eveniment istoric. Este conținut istoric-popular, nu diagnostic sau recomandare de tratament. Pentru decizii privind infecțiile, analizele de sânge și sănătatea dumneavoastră, consultați medicul. Sursele sunt verificate; detaliile care se sprijină doar pe o sursă secundară sau care nu au putut fi citite sunt marcate în notele de verificare a faptelor.