De ce își pierd pacienții cu COVID-19 mirosul și gustul – când revin aceste simțuri?

La începutul lunii martie, oamenii din numeroase țări ale lumii au început să prezinte simptome de COVID-19. Mulți raportau febră, senzație de frig, frisoane și tuse. Totodată, în Occident, multe persoane au început să prezinte un simptom care fusese raportat mai rar în China, unde începuse epidemia: pierderea mirosului și, asociată acesteia, o pierdere importantă a gustului!

COVID-19 și pierderea mirosului și gustului

Pierderea mirosului, denumită în medicină anosmie , nu este deloc rară la pacienții cu COVID-19, frecvența sa fiind de 34-98%. Majoritatea pacienților prezintă acest simptom în grade diferite, timp de câteva săptămâni. Mai mult, pierderea mirosului și a gustului poate fi, pentru diagnosticul COVID-19, simptomul cel mai distinctiv. Cu alte cuvinte, dacă prezentați acest simptom, aveți un indiciu mai puternic, în comparație cu alte simptome, pentru a suspecta COVID-19 și a vă testa. Un studiu a arătat că, față de alte infecții virale ale căilor respiratorii superioare, pacienții cu COVID-19 au o probabilitate de 27 de ori mai mare de a-și pierde mirosul. În plus, la cei care prezintă pierderea mirosului și gustului sunt raportate mai frecvent dificultăți de socializare și probleme psihologice, precum anxietatea și depresia legate de COVID-19. Faptul că acest simptom supărător este temporar ar trebui să le ofere pacienților un sentiment de liniște. 

Pierderea mirosului și, asociată acesteia, a gustului poate dura câteva săptămâni, chiar dacă toate celelalte simptome ale COVID-19 dispar. Potrivit Academiei Americane de Otolaringologie și Chirurgie a Capului și Gâtului (AAO-HNS), dintre persoanele care și-au pierdut mirosul, 27% dintre pacienții cu COVID-19 prezintă „o anumită ameliorare” în aproximativ 7 zile, iar majoritatea se simt mult mai bine în 10 zile.

Annals of Allergy, Asthma & Immunology a publicat în iulie 2020 un studiu retrospectiv, care a inclus 1013 pacienți și a indicat că pierderea mirosului este un factor independent asociat cu o evoluție mai ușoară a COVID-19. S-a menționat că pierderea mirosului era mai frecventă la persoanele tinere, la femei, la cei cu antecedente de rinită alergică sau rinosinuzită și la cei cu IMC crescut, iar persoanele cu anosmie erau spitalizate mai rar.

Anosmia reduce capacitatea de a detecta prin miros scurgerile de substanțe chimice sau alimentele alterate. Totodată, mesele sunt unul dintre cele mai importante mijloace prin care socializăm. Dacă nu puteți participa pe deplin la acestea, se creează un anumit gol social.

Cum funcționează mirosul?

Sistemul olfactiv, care le permite oamenilor și altor animale să simtă mirosuri, este în esență o modalitate de a descifra informația chimică. Atunci când o persoană simte un miros puternic, moleculele trec prin nas către epiteliul olfactiv, o mică porțiune de țesut din partea posterioară a cavității nazale. Aceste molecule se leagă de neuronii senzoriali olfactivi (nervii olfactivi), iar apoi semnalele olfactive sunt transmise prin fascicule nervoase către regiunile corespunzătoare ale creierului. Astfel, moleculele mirositoare sunt recunoscute ca mirosuri plăcute, de ars, florale, de mentă sau neplăcute.

Oamenii își pot pierde mirosul după o infecție virală, precum gripa sau răceala, ori după un traumatism cranio-cerebral. Unii se nasc fără simțul mirosului, iar alții îl pierd din cauza tratamentelor împotriva cancerului sau a unor boli precum Parkinson și Alzheimer. Simțul mirosului se poate pierde și odată cu înaintarea în vârstă. Deși tulburările de miros nu sunt la fel de evidente ca pierderea auzului sau tulburările de vedere, datele Institutelor Naționale de Sănătate din SUA (NIH) arată că aproximativ 25 la sută dintre americanii cu vârsta peste 40 de ani raportează un anumit tip de modificare a mirosului; astfel, se estimează că numai în SUA 13 milioane de persoane au anosmie, adică pierderea completă a mirosului, sau hiposmie (pierdere parțială).

Anosmia în COVID-19

Nu este clar dacă anosmia asociată cu COVID-19 diferă de alte forme de pierdere a mirosului provocate de un virus, însă persoanele cu anosmie din cauza COVID-19 prezintă câteva particularități:

Diferența cea mai evidentă este că ele observă imediat pierderea acestui simț, deoarece de obicei nu apare congestia care caracterizează primele etape ale anosmiei induse viral. Cu alte cuvinte, pierderea mirosului este percepută fără o obstrucție nazală evidentă.

Această pierdere bruscă și rapidă a mirosului este foarte pronunțată, iar acești pacienți declară că nu mai pot simți niciun miros.

O altă diferență remarcabilă este că mulți pacienți cu COVID-19 care au raportat pierderea mirosului îl recuperează relativ repede, în numai câteva săptămâni, și nu după luni sau ani, spre deosebire de majoritatea persoanelor cu anosmie provocată de alte virusuri.

Prin ce mecanism afectează COVID-19 capacitatea de a simți mirosuri?

Oamenii de știință abia au început să cerceteze de ce COVID-19 provoacă pierderea mirosului și dacă afectează sistemul olfactiv diferit față de alte virusuri.

Sandeep Robert Datta, profesor de neurobiologie care studiază mirosul la Universitatea Harvard, afirmă: „Știm foarte puține despre modul în care se modifică mirosul atunci când răcim. Care este probabilitatea de a vă pierde mirosul? Cât timp durează? În realitate, nu cunoaștem aceste aspecte fundamentale."

Nasul este unul dintre principalele locuri prin care virusul care provoacă COVID-19, SARS-CoV-2, pătrunde în organism. Cercetătorii au identificat două tipuri de celule nazale (celule caliciforme și celule ciliate) care reprezintă probabil puncte de intrare pentru virus.

Pentru a înțelege cum perturbă COVID-19 sistemul olfactiv, oamenii de știință au restrâns mai întâi lista potențialelor ținte ale infecției. SARS-CoV-2 are nevoie de ACE2 și TMPRSS2, două proteine, pentru a pătrunde într-o celulă. De aceea, cercetătorii au investigat celulele sistemului olfactiv care conțin aceste două proteine.

Ei au descoperit că celulele nervoase care transmit simțul mirosului nu sunt sensibile la coronavirus, deoarece nu prezintă aceste două proteine de suprafață. Science Advances a publicat un articol în care s-a raportat că ACE2 și TMPRSS22 nu se găsesc în neuroni, dar sunt prezente în alte celule ale sistemului olfactiv, precum celulele care susțin neuronii și celulele stem care îi regenerează după leziuni. Aceste celule de susținere ajută la sprijinirea fizică a neuronilor, la îndepărtarea celulelor moarte și la trecerea substanțelor mirositoare prin mucusul sistemului.

Înțelegerea părților afectate ale sistemului olfactiv este un prim pas important pentru a înțelege cum ne perturbă virusul capacitatea de a percepe mirosuri. Totuși, cunoașterea celulelor vizate pare să fie numai o parte a unui puzzle mult mai mare.

Nu se știe încă dacă tulburarea mirosului este provocată direct de efectul nociv al virusului asupra neuronilor sau de inflamația care apare ca urmare a răspunsului imunitar împotriva virusului.

Într-un articol publicat de dr. Jane Parker, conferențiar și specialistă în chimia gustului la Universitatea Reading, și dr. Simon Gane, rinolog la Universitatea din Londra, în The Conversation, cei doi susțin că simțul mirosului ar putea fi pierdut deoarece umflarea țesuturilor din căile respiratorii comprimă epiteliul olfactiv și nervii care permit nasului să perceapă mirosuri. Ei afirmă că mirosul ar putea reveni la starea inițială pe măsură ce efectele infecției și inflamația și/sau edemul din această regiune se reduc.

Chiar și cu aceste prime indicii, există numeroase întrebări fără răspuns. De ce unele persoane se recuperează în câteva săptămâni, iar altele nu? COVID-19 provoacă la unele persoane o pierdere permanentă a mirosului? Și poate virusul să ajungă din sistemul olfactiv în creier?

Tratamentul pierderii mirosului

În prezent nu există un tratament specific pentru pierderea mirosului. Există însă câteva abordări încercate.

O posibilitate ar fi antrenamentul olfactiv , un fel de fizioterapie pentru nas. Unele persoane încearcă zilnic câteva inspirații scurte și blânde din recipiente cu uleiuri esențiale, precum eucalipt, cuișoare sau lămâie. Atunci când inspiră mirosul, încearcă să se concentreze asupra lui, chiar dacă nu îl pot percepe.

O serie de dovezi sugerează că antrenamentul olfactiv ar putea fi eficace, însă nu există garanția că va funcționa pentru toată lumea și nu există studii care să arate dacă funcționează în pierderea mirosului asociată cu COVID-19. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că încercarea nu este dăunătoare și ar putea fi utilă.

În concluzie, pierderea mirosului și a gustului reprezintă un simptom distinctiv și important al COVID-19, iar numeroși pacienți care au trecut prin această experiență și-au recăpătat aceste simțuri în 1-3 săptămâni.

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern