Diagnosticul și tratamentul neuropatiei (leziunilor nervoase) asociate chimioterapiei

Neuropatia periferică asociată chimioterapiei (leziuni nervoase la extremitățile mâinilor și picioarelor) este o reacție adversă frecventă a tratamentului oncologic. În cursul chimioterapiei apare în grade diferite în proporții de până la 70 la sută. Gradul leziunilor nervoase (neurotoxicitate) suferite de pacienți depinde de medicamentul și doza utilizate și poate uneori determina reducerea dozei de chimioterapie sau încheierea tratamentului.

Care sunt simptomele neuropatiei periferice?

• Amorțeală, arsură, furnicături în degetele mâinilor și picioarelor, durere, pierderea sensibilității
• Sensibilitate excesivă la frig sau căldură
• Dificultăți la mișcări precum luarea și apucarea obiectelor sau încheierea nasturilor
• Țiuit în urechi, tulburări de echilibru, dificultăți la mers, modificări ale tensiunii arteriale, constipație

Cum se diagnostichează și se tratează?

Specialiștii în neurologie și medicină fizică participă la diagnosticul și tratamentul bolilor neuromusculare. Neuropatia periferică asociată chimioterapiei poate fi diagnosticată pe baza mai multor factori. Aceștia depind de simptomele fizice ale pacientului, medicamentele chimioterapice administrate și momentul administrării chimioterapiei. Alte cauze importante ale neuropatiei periferice, precum leziunile nervoase asociate diabetului și alcoolului și deficitele vitaminice, sunt excluse dintre acești factori. Testele de laborator de screening recomandate pentru neuropatia periferică includ hemoleucograma completă, examinarea completă a profilului metabolic, hemoglobina A1 (HbA1c) și glucoza serică, electroforeza proteinelor serice, vitamina B12, viteza de sedimentare a eritrocitelor, proteina C reactivă și testele pentru HIV/AIDS și boala Lyme. Judecata clinică este utilizată pentru alegerea testelor de laborator adecvate la pacienții care dezvoltă neuropatie asociată chimioterapiei.

Nervii periferici sunt o rețea complexă care leagă creierul și măduva spinării de mușchi, piele și organele interne. Acești nervi ies din măduva spinării și se răspândesc împreună cu dermatoamele lor spre extremitățile corpului. Unele chimioterapice pot deteriora diverse puncte de-a lungul acestui traseu al nervilor periferici. Leziunea poate fi la nivelul ganglionului nervos din regiunea de ieșire a nervului periferic din măduva spinării, al microtubulilor de-a lungul prelungirii sale lungi, al tecilor care înconjoară acești nervi și al terminațiilor nervoase mici. Această situație, care perturbă legătura dintre creier și corp, provoacă tulburări ale mișcărilor musculare, pierderea sensibilității la brațe și picioare, senzații anormale, durere și dificultăți de mișcare.

Neurologii și specialiștii în medicină fizică (fiziatrii) dețin de obicei certificare în practicile medicinei electrodiagnostice. Electromiografia (EMG) este inclusă în examenul electrodiagnostic utilizat frecvent pentru diagnosticul neuropatiei asociate chimioterapiei.

Problemele (complicațiile) provocate de neuropatia periferică asociată chimioterapiei includ tulburări de mers, căderi, slăbiciune musculară și afectarea pielii. Aceste complicații pot fi bine gestionate de echipa multidisciplinară de reabilitare stabilită de specialistul în medicină fizică. Este importantă depistarea pacienților cu probleme de echilibru care ar putea duce la căderi. Evaluarea clară, validată și relevantă clinic a tulburărilor de echilibru și mers include măsurarea vitezei cu care pacientul trece din poziția șezând la ridicare și merge aproximativ 10 pași. Evaluarea tulburărilor de mers trebuie să includă lățimea pasului, viteza mersului, durerea piciorului și testarea forței.

Strategii pentru îmbunătățirea echilibrului și prevenirea căderilor

Specialiștii aplică multe strategii pentru prevenirea riscului de cădere la pacienții care dezvoltă neuropatie asociată chimioterapiei. Majoritatea sunt exerciții speciale orientate spre grupele musculare țintă. Alte metode de reducere a riscului de cădere includ utilizarea cadrului de mers și bastonului la pacienții cu probleme de echilibru, îndepărtarea covorașelor și materialelor de pe podea care se mișcă și asigurarea unei bune iluminări a coridorului spre baie. Acest lucru poate preveni căderile pacienților în întunericul nopții.

Pe lângă exercițiile realizate pentru dezvoltarea forței musculare, s-a observat că utilizarea ortezei de gleznă îmbunătățește mersul și echilibrul. Orteza de gleznă este o bandă sau atelă montată pe partea inferioară a piciorului, care asigură menținerea într-o poziție corectă.

Prevenirea ulcerelor (rănilor) picioarelor

La pacienții care dezvoltă neuropatie periferică asociată chimioterapiei pot apărea ulcere ale picioarelor din cauza pierderii sensibilității. Pentru reducerea riscului ulcerelor, picioarele pacienților trebuie verificate regulat, iar afectările pielii se tratează prin îngrijirea rănilor și reducerea presiunii. Pentru protejarea picioarelor împotriva leziunilor și rănilor deschise, pacienții trebuie să evite mersul desculț și să poarte șosete largi din bumbac sau încălțăminte adecvată și realizată special. Pacienții cu sensibilitate pierdută trebuie să verifice temperatura apei înainte de baie pentru a-și proteja picioarele de arsuri.

Tratamentul neuropatiei și opțiuni farmacologice

Deși în prezent nu există un agent dovedit pentru prevenirea dezvoltării neuropatiei periferice asociate chimioterapiei, există medicamente eficiente pentru reducerea simptomelor neuropatiei. În acest scop se utilizează antidepresive precum duloxetina și antiepileptice precum gabapentina și pregabalina. În plus, medicamente precum steroizii, plasturii cu lidocaină și cremele anestezice aplicate pe zonele dureroase pot ajuta la reducerea simptomelor și nu provoacă nici reacții adverse sistemice. În ciuda numeroaselor opțiuni medicamentoase, uneori nu este posibilă ameliorarea completă a pacienților numai prin gestionarea farmacologică a durerii. Medicamentele administrate oral pentru tratamentul neuropatiei pot provoca reacții adverse precum somnolență și amețeală și, de aceea, trebuie utilizate cu grijă.

Tratamente suplimentare

Acupunctura s-a dovedit în cercetări că îmbunătățește echilibrul și reduce durerea la pacienții care dezvoltă neuropatie asociată chimioterapiei. Într-un studiu, la 70 la sută dintre pacienții tratați cu terapie de stimulare nervoasă electrică, ce funcționează asemănător acupuncturii, s-a observat reducerea durerilor înțepătoare.

Un anestezic local, lidocaina, administrată intravenos (perfuzie intravenoasă), este una dintre metodele promițătoare pentru ameliorarea simptomelor neuropatice asociate chimioterapiei. În ciuda numărului limitat de studii clinice, unele rapoarte au afirmat că durerea a fost eliminată complet la pacienți timp de 2 săptămâni sau mai mult. Acest tratament are anumite riscuri și trebuie administrat obligatoriu de persoane experimentate. Complicațiile tratamentului apar în timpul perfuziei și includ amețeală, greață și pierderea sensibilității în jurul gurii. Nu trebuie aplicat persoanelor cu aritmie (tulburare de ritm cardiac) preexistentă.

O nouă opțiune terapeutică pentru neuropatia periferică asociată chimioterapiei este terapia durerii Calmare, numită și terapia Scrambler. Acest tratament de stimulare electrică prin piele utilizează un aparat care împiedică transmiterea semnalelor dureroase, permițând transmiterea semnalelor neasociate durerii către fibrele nervoase care primesc mesajul dureros. Cercetările au afirmat că terapia Calmare a produs o reducere de 74 la sută a durerii cronice persistente în durerile neuropatice oncologice sau neoncologice. În studiile de reducere a durerii asociate cancerului cu tratamentul Calmare s-a observat o scădere foarte mică a scorurilor durerii. Motivul poate fi caracterul multifactorial al durerii pacienților. În alt studiu, la pacienții diagnosticați specific cu neuropatie periferică asociată chimioterapiei, terapia Calmare a produs o scădere de 59 la sută a scorurilor durerii. Însă aparatul este utilizat de puține centre deoarece este scump.

O altă metodă de ameliorare a durerii este stimularea măduvei spinării. În acest scop, un dispozitiv amplasat (implantat) sub piele transmite semnale electrice măduvei spinării, împiedicând mesajul dureros să ajungă la creier. Stimulatoarele medulare sunt utilizate pentru tratarea durerii neuropatice cronice și a anumitor tulburări musculare și scheletice. Există rapoarte privind utilizarea lor în tratamentul pacienților care dezvoltă neuropatie asociată chimioterapiei. Într-unul dintre aceste rapoarte s-a constatat că stimulatorul medular a îmbunătățit mersul și flexibilitatea piciorului și a redus durerile la doi pacienți.

În concluzie, neuropatia periferică ce se poate dezvolta în urma tratamentelor oncologice este o reacție adversă pentru care există multe opțiuni terapeutice după o bună evaluare clinică. Neurologii și specialiștii în medicină fizică cu specializare avansată în acest domeniu îi ajută pe pacienți.