DIOXINELE – O amenințare gravă pentru sănătate, despre care se știe foarte puțin!

Aspectele principale

• Dioxinele reprezintă un grup de compuși înrudiți chimic, care sunt poluanți persistenți ai mediului (POP).
• Dioxinele sunt răspândite în mediul înconjurător la nivel mondial și se acumulează în lanțul alimentar, mai ales în țesutul adipos al animalelor.
• Peste % 90 din expunerea umană provine din alimente, în principal carne și produse lactate, pește și fructe de mare cu cochilie. Multe autorități naționale au programe de monitorizare a aprovizionării cu alimente.
• Dioxinele sunt foarte toxice și pot provoca probleme de reproducere și dezvoltare, pot afecta sistemul imunitar, pot interfera cu hormonii și pot provoca și cancer.
• Deoarece dioxinele se găsesc pretutindeni, toți oamenii au o expunere de fond care nu este de așteptat să afecteze sănătatea umană. Totuși, din cauza potențialului toxic ridicat, sunt necesare eforturi pentru reducerea expunerii de fond existente.
• Cele mai bune măsuri pentru prevenirea sau reducerea expunerii umane sunt cele îndreptate asupra sursei, adică procesele industriale trebuie controlate strict pentru a reduce formarea dioxinelor.

Ce este dioxina?

Dioxinele sunt poluanți ai mediului. Sunt un grup de substanțe chimice periculoase, cunoscute ca poluanți organici persistenți (POP), numite și duzina murdară . Dioxinele sunt îngrijorătoare din cauza potențialului lor toxic ridicat. Experimentele au arătat că afectează o serie de organe și sisteme.

După intrarea în organism, dioxinele trec în principal în țesutul adipos și apoi sunt depozitate mult timp în corp. Timpul lor de înjumătățire în organism este estimat la 7 până la 11 ani. În mediu, dioxinele tind să se acumuleze în lanțul alimentar. Cu cât un animal se află mai sus în lanțul alimentar, cu atât concentrația dioxinelor este mai mare.

Denumirea chimică a dioxinei: 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-para-dioxină (TCDD). Denumirea „dioxine” este folosită în general pentru familia compușilor înrudiți structural și chimic: dibenzo-para-dioxine policlorurate (PCDD) și dibenzofurani policlorurați (PCDF) . Anumiți bifenili policlorurați (PCB) asemănători dioxinelor, cu proprietăți toxice similare, au fost incluși de asemenea în termenul „dioxine”. Au fost identificate 419 tipuri de compuși înrudiți cu dioxina, dar numai 30 sunt considerați a avea toxicitate semnificativă, TCDD fiind cel mai toxic.

Surse de contaminare cu dioxine

Dioxinele sunt în principal produse secundare ale proceselor industriale, dar erupțiile vulcanice și incendiile forestiere pot fi și ele procese naturale care le generează. Dioxinele sunt produse secundare nedorite ale unei game foarte largi de procese de producție, inclusiv topirea, albirea pastei de hârtie cu clor și producerea anumitor erbicide și insecticide. În privința eliberării dioxinelor în mediu, instalațiile necontrolate de incinerare a deșeurilor (deșeuri solide și spitalicești) sunt de obicei principalii vinovați din cauza arderii complete. Există tehnologie care permite incinerarea controlată a deșeurilor cu emisii reduse de dioxine.

Deși formarea dioxinelor este locală, distribuția lor în mediu este globală.

Dioxinele se găsesc în mediul înconjurător în întreaga lume. Cele mai mari niveluri ale acestor compuși se găsesc în anumite soluri, sedimente și alimente, mai ales în produse lactate, carne, pește și fructe de mare cu cochilie (chiar și în laptele matern). În plante, apă și aer se găsesc niveluri foarte mici.

Deșeurile de uleiuri industriale pe bază de bifenili policlorurați (PCB) asemănători dioxinelor conțin cantități mari de dibenzofurani policlorurați (PCDF) și sunt răspândite pe scară largă în lume. Depozitarea îndelungată și eliminarea necorespunzătoare a acestui material pot provoca eliberarea dioxinelor în mediu și contaminarea (poluarea) alimentelor pentru oameni și animale. Deșeurile pe bază de PCB nu pot fi eliminate ușor fără contaminarea mediului și a populației umane. Acest tip de material trebuie tratat ca deșeu periculos și este eliminat cel mai bine prin incinerare la temperaturi ridicate în instalații specializate.

Incidente de contaminare cu dioxine

Multe țări își monitorizează alimentele pentru dioxine. Aceasta a permis depistarea precoce a contaminării și, de cele mai multe ori, a prevenit afectarea la scară mai mare. În multe situații, contaminarea cu dioxine apare prin furaje contaminate; de exemplu, nivelurile crescute de dioxine din lapte sau furaje sunt urmărite până la argila, uleiul sau peletele de pulpă de citrice folosite în producerea furajelor.

Incidente istorice de contaminare cu dioxine

• La sfârșitul anului 2008, în probe de porc din Irlanda au fost detectate dioxine până la de 200 de ori limita considerată sigură, iar tone de carne și produse din porc au fost distruse. Aceasta a dus la unul dintre cele mai mari cazuri de contaminare chimică a alimentelor. Evaluările riscului efectuate de Irlanda au arătat că nu exista o îngrijorare pentru sănătatea publică. În prezent, acest proces este urmărit mult mai îndeaproape în Irlanda.
• În 1999, la păsări de curte și ouă din Belgia au fost găsite cantități mari de dioxine. Ulterior, în alte câteva țări au fost depistate alimente de origine animală contaminate cu dioxine (păsări de curte, ouă, carne de porc). Cauza a fost identificată ca fiind furajele contaminate cu deșeuri de ulei industrial pe bază de PCB, eliminate ilegal.
• În 1976, în Italia,în orașul Seveso, la o fabrică de produse chimice a avut loc un accident în care a fost eliberată o cantitate mare de dioxine. Un nor de substanțe chimice toxice, inclusiv TCDD, a fost eliberat în aer și a contaminat în cele din urmă o suprafață de 15 kilometri pătrați în care locuiau 37.000 de persoane.
  Studiile intensive asupra populației afectate continuă să stabilească efectele pe termen lung ale acestui incident asupra sănătății umane.
• TCDD a fost folosită în cantități mari și în Războiul din Vietnam , de către armata SUA, într-un erbicid utilizat ca defoliant (pentru căderea frunzelor), numit Agent Orange (agentul portocaliu) . Agent Orange este un erbicid (pesticid agricol) și defoliant folosit de armata SUA în special în Războiul din Vietnam. A fost utilizat pentru prima dată de armata americană în Războiul din Vietnam la 7 februarie 1967, iar în timpul războiului au fost pulverizate aproape 20 de milioane de galoane. Efectele asupra sănătății populației locale expuse la dioxine în timpul și după Războiul din Vietnam au fost studiate pe larg, inclusiv tulburările musculare și osoase, anomaliile congenitale. Legătura cu unele tipuri de cancer și cu diabetul este încă cercetată.

De fapt, „agentul portocaliu” nu era un pesticid colorat, ci butoaiele în care era transportat aveau marcaje portocalii.

Deși toate țările pot fi afectate, majoritatea cazurilor de contaminare au fost raportate în țări industrializate, unde există monitorizare suficientă a contaminării alimentelor, o mai mare conștientizare a pericolului și controale de reglementare mai bune pentru depistarea problemelor legate de dioxine. 

Au fost raportate și câteva cazuri de otrăvire intenționată a oamenilor . Cel mai remarcabil caz este cel al președintelui ucrainean Viktor Iușcenko, a cărui față a fost deformată de o intoxicație acută cu dioxine în 2004.

Într-un documentar difuzat de National Geographic, Viktor Iușcenko povestește astfel acest caz de otrăvire;

„Eram invitat la o întâlnire la serviciul secret. Am participat, deși nu voiam să merg. După aproximativ 1-2 ore, când urma să plec, au vrut să îmi ofere mâncare. A venit o porție pregătită special și am luat puțin. După masă, fața mi s-a umflat până la dublul dimensiunii și a căpătat o culoare roz-albăstruie. Am trimis probe pentru analiză în 4 țări diferite. A fost identificată intoxicația cu dioxine. Numai laboratorul din Rusia nu a răspuns. În ziua următoare otrăvirii, toți oficialii care participaseră la acea întâlnire au fugit în Rusia.”

Efectele dioxinelor asupra sănătății umane

Expunerea oamenilor la niveluri ridicate de dioxine pe termen scurt poate provoca leziuni ale pielii, precum închiderea la culoare în pete, și modificări ale funcției hepatice. Expunerea pe termen lung provoacă afectarea sistemului imunitar, a sistemului nervos în dezvoltare, a sistemului endocrin și a funcțiilor reproductive.

Expunerea cronică a animalelor la dioxine a dus la diverse tipuri de cancer. TCDD a fost evaluată de Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în 1997 și 2012. Pe baza datelor de la animale și a datelor epidemiologice umane, TCDD a fost clasificată de IARC drept „carcinogen cunoscut pentru oameni” (carcinogen din grupa 1). Totuși, TCDD nu este genotoxică (nu afectează materialul genetic), dar crește riscul de cancer după o anumită expunere.

Din cauza prezenței dioxinelor pretutindeni, toți oamenii au expunere de fond și un anumit nivel de dioxine în organism, care creează încărcătura corporală. Nu este de așteptat ca expunerea actuală obișnuită din mediu să afecteze sănătatea omului obișnuit. Totuși, din cauza potențialului toxic ridicat al acestei clase de compuși, sunt necesare eforturi pentru reducerea expunerii de fond existente.

Grupuri sensibile

Fătul în dezvoltare din uter este cel mai sensibil la expunerea la dioxine. Nou-născutul, cu sisteme de organe care se dezvoltă rapid, poate fi mai vulnerabil la anumite efecte. Unele persoane sau grupuri pot fi expuse la niveluri mai mari de dioxine din cauza consumului alimentar ridicat (mari consumatori de pește în anumite regiuni ale lumii) sau a ocupației, precum persoanele care locuiesc lângă depozite de deșeuri periculoase ori lucrătorii din incineratoare și din industria celulozei și hârtiei.

Prevenirea și controlul expunerii la dioxine

Incinerarea corespunzătoare a materialelor contaminate este cea mai bună metodă de prevenire și control al expunerii la dioxine. De asemenea, poate distruge uleiurile uzate pe bază de PCB prin tehnologia potrivită. Incinerarea necesită temperaturi ridicate, de peste 850 ° C (grade Celsius). Pentru distrugerea unor cantități mari de material contaminat sunt necesare temperaturi mai ridicate – 1000 ° C sau mai mult.

Prevenirea sau reducerea expunerii umane se realizează cel mai bine prin măsuri îndreptate asupra sursei, adică prin controlul strict al proceselor industriale pentru reducerea pe cât posibil a formării dioxinelor. Aceasta este responsabilitatea guvernelor naționale.

Peste % 90 din expunerea oamenilor la dioxine provine din aprovizionarea cu alimente, în principal carne și produse lactate, pește și fructe de mare cu cochilie. De aceea, protejarea aprovizionării alimentare este foarte importantă. Pe lângă măsurile îndreptate asupra sursei pentru reducerea emisiilor de dioxine, trebuie evitată contaminarea secundară a alimentelor. Controalele și practicile bune în producția primară, prelucrare, distribuție și vânzare sunt esențiale pentru producerea alimentelor sigure.

După cum arată exemplele de mai sus, furajele contaminate reprezintă de obicei cauza principală a contaminării alimentelor.

Trebuie să existe sisteme de monitorizare a contaminării alimentelor și furajelor pentru a asigura că nivelurile de toleranță nu sunt depășite. Producătorii de furaje și alimente răspund de asigurarea materiilor prime și proceselor sigure în timpul producției, iar guvernele naționale au rolul de a monitoriza siguranța aprovizionării alimentare și de a acționa pentru protejarea sănătății publice. Când există suspiciune de contaminare, țările trebuie să aibă planuri de urgență pentru identificarea, reținerea și eliminarea alimentelor și furajelor contaminate. Grupul de populație afectat trebuie examinat atât din perspectiva expunerii (de exemplu, măsurarea poluanților în sânge sau laptele uman), cât și a efectelor (de exemplu, urmărire clinică pentru identificarea semnelor de afectare a sănătății).

Ce ar trebui să facă consumatorii pentru a reduce riscul de expunere?

Reducerea grăsimii din carne și consumul de produse lactate cu puține grăsimi pot reduce expunerea la compușii dioxinelor. De asemenea, o dietă echilibrată (incluzând cantități suficiente de fructe, legume și cereale) va ajuta la prevenirea expunerii excesive dintr-o singură sursă. Aceasta este o strategie pe termen lung pentru reducerea încărcăturii corporale și este probabil necesară pentru fete și femei tinere, pentru reducerea expunerii fătului în dezvoltare. La persoanele obeze și cu multă grăsime corporală acumularea este mai mare decât la cele cu puțină grăsime. Creșterea riscului de cancer prin obezitate poate avea ca unul dintre mecanismele sale importante, dar puțin cunoscute până acum, dioxinele. Datorită conținutului mare de grăsimi al laptelui matern și poziției omului în vârful lanțului alimentar, copiii alăptați sunt considerați în categoria celor „expuși excesiv la dioxine”.

Totuși, posibilitatea consumatorilor de a-și reduce propria expunere este oarecum limitată.

Ce este necesar pentru identificarea și măsurarea dioxinelor din mediu și alimente?

Analiza chimică cantitativă a dioxinelor necesită metode sofisticate / avansate, disponibile într-un număr limitat de laboratoare din lume. Costurile analizelor sunt foarte mari și variază după tipul probei, dar pot porni de la 1000 de dolari SUA pentru analiza unei singure probe biologice și pot ajunge la câteva sute de mii de dolari SUA pentru evaluarea completă a eliberării de dioxine de către un incinerator de deșeuri.

Sunt dezvoltate tot mai multe metode de screening biologic (bazate pe celule sau anticorpi), iar utilizarea lor pentru probele de alimente și furaje este validată tot mai mult. Aceste metode permit mai multe analize la un cost mai mic, iar în cazul unui test de screening pozitiv rezultatele trebuie confirmate prin analize chimice mai complexe.

Activități privind dioxinele în Turcia

În 2015, „Comunicatul Codexului Alimentar Turc privind criteriile metodelor de prelevare, pregătire a probelor și analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine, bifenili policlorurați asemănători dioxinelor și bifenili policlorurați neasemănători dioxinelor din anumite alimente” a fost publicat (a se vedea). În secția „Laboratorul de Ambalaje și Dioxine” a Direcției Laboratorului de Control Alimentar din Istanbul sunt analizate dioxinele, furanii, bifenilii policlorurați asemănători dioxinelor și bifenilii policlorurați indicatori din alimente și furaje. Pentru probele alimentare sunt utilizate metodele EPA 1613 și EPA 1668B, iar pentru probele de furaje metoda TS EN 16215.

Metodele folosite pentru analizele efectuate în Laboratorul de Ambalaje și Dioxine au la bază standardele ISO și standardele turcești recunoscute național și internațional, precum și comunicatele Codexului Alimentar Turc. Se raportează că evoluțiile tehnologice sunt urmărite pentru a obține rezultate ale analizelor mai rapide și mai fiabile.

În alimente și furaje, pentru „Dioxine, PCB asemănători dioxinelor și PCB indicatori (ICES6)”, prețul analizeia fost comunicat ca fiind 4290 TL (pentru Lista Prețurilor Unitare ale Analizelor din 2019 a Direcției Laboratorului de Control Alimentar din Istanbul, a se vedea).

Activitățile OMS privind dioxinele

Organizația Mondială a Sănătății a publicat pentru prima dată în 2015 estimările globale ale poverii bolilor transmise prin alimente. Efectele dioxinelor asupra fertilității și funcției tiroidei au fost luate în considerare în acest context și, chiar analizând doar aceste două criterii, s-a arătat că această expunere contribuie semnificativ la povara bolilor alimentare în unele regiuni ale lumii.

Reducerea expunerii la dioxine este un obiectiv important de sănătate publică pentru reducerea bolilor. Pentru a oferi îndrumări privind nivelurile acceptabile de expunere, OMS a organizat o serie de reuniuni de experți pentru stabilirea unui aport tolerabil de dioxine.

În 2001, Comitetul Mixt de Experți pentru Aditivi Alimentari (JECFA) al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) / OMS a realizat o evaluare cuprinzătoare actualizată a riscului pentru PCDD, PCDF și PCB „asemănători dioxinelor”.

Pentru evaluarea riscurilor pe termen lung sau scurt asupra sănătății provocate de aceste substanțe, aportul total sau mediu trebuie evaluat pe parcursul mai multor luni, iar aportul tolerabil trebuie evaluat pe o perioadă de cel puțin 1 lună. Experții au stabilit aportul lunar maxim tolerabil de dioxine pentru o persoană la 70 picograme / kg. Acest nivel reprezintă cantitatea de dioxine care poate fi ingerată toată viața fără efecte detectabile asupra sănătății.

OMS, în colaborare cu FAO, a elaborat prin Comisia Codex Alimentarius „Codul de practică pentru prevenirea și reducerea contaminării cu dioxine și PCB asemănători dioxinelor în alimente și furaje”. Documentul oferă autorităților naționale și regionale îndrumări privind măsurile preventive.

OMS răspunde, de asemenea, de Programul de Monitorizare și Evaluare a Contaminării Alimentelor din cadrul Sistemului Global de Monitorizare a Mediului. Cunoscut în general ca GEMS / Alimente, programul furnizează informații despre nivelurile și tendințele contaminanților din alimente printr-o rețea de laboratoare participante din peste 50 de țări. Dioxinele au fost incluse în acest program de monitorizare.

OMS a efectuat și studii periodice privind nivelurile dioxinelor din laptele matern. Aceste studii oferă o evaluare a expunerii umane la dioxine din toate sursele. Datele recente arată că măsurile luate pentru controlul eliberării dioxinelor în unele țări dezvoltate au dus la o scădere semnificativă a expunerii după 2014. Datele din țările în curs de dezvoltare sunt incomplete și încă nu permit analiza tendințelor în timp.

OMS continuă aceste studii în colaborare cu Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), în contextul „Convenției de la Stockholm”, un acord internațional pentru reducerea emisiilor anumitor poluanți organici persistenți (POP), inclusiv dioxine. Sunt avute în vedere diverse acțiuni pentru reducerea producerii dioxinelor în procesele de incinerare și fabricație. OMS și UNEP efectuează anchete globale asupra laptelui matern, inclusiv în multe țări în curs de dezvoltare, pentru a monitoriza tendințele contaminării cu dioxine în lume și eficacitatea măsurilor aplicate în cadrul Convenției de la Stockholm.

Dioxinele apar în mediu și alimente ca un amestec complex. Pentru evaluarea riscului potențial al întregului amestec, acestui grup de poluanți i-a fost aplicat conceptul de echivalență toxică.

Prin consultanții săi experți, OMS a stabilit și a reevaluat periodic factorii de echivalență toxică (TEF) pentru dioxine și compușii înrudiți. Au fost stabilite valori OMS-TEF valabile pentru oameni, mamifere, păsări și pești.