Două premii, cincizeci și cinci de ani: Nobelul din 1966, Rous și Huggins
În acest articol
Două premii, cincizeci și cinci de ani: Nobelul din 1966, Rous și Huggins
Ieri am întocmit bilanțul anului 1965 (ziua 144): pe de o parte capacități puternice, cu dovezi încă nescrise, pe de alta coloanele cauzelor și ale tratamentului. Astăzi mergem cu un an mai departe. În toamna lui 1966, comitetul din Stockholm a ales câte un nume din aceste două coloane. Unul era un om care întrebase despre cauză cu ajutorul unui sarcom de găină (ziua 97); celălalt un chirurg care întrebase despre tratament cu ajutorul analizei de sânge a unui pacient cu cancer de prostată (ziua 112). Am povestit cele două istorii în zile diferite. Astăzi le privim una lângă alta, ca cele două jumătăți ale unui premiu, și punem o întrebare: este un premiu sfârșitul unei dovezi științifice sau consemnarea ei întârziată?
Ce spune textul oficial?
Potrivit paginii Fundației Nobel, Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină din 1966 a fost acordat la două persoane, câte jumătate. Lui Peyton Rous pentru descoperirea virusurilor care induc tumori; lui Charles Brenton Huggins pentru descoperirile privind tratamentul hormonal al cancerului de prostată. Aceste două motivări sunt redarea mea a formulării oficiale de pe pagina Fundației Nobel.
Anunțul a fost făcut în octombrie 1966. Numărul revistei Time din 21 octombrie 1966 scrie că premiul a fost anunțat „săptămâna trecută”; ziua exactă nu am putut-o verifica. Potrivit aceleiași reviste, Rous avea 87 de ani, iar Huggins 65. Rous s-a născut la 5 octombrie 1879, Huggins la 22 septembrie 1901 (biografiile Nobel); vârstele se potrivesc cu aceste date. Cei cincizeci și cinci de ani din titlu sunt distanța dintre raportul lui Rous despre sarcomul de găină (1911) și premiu. Pentru Huggins aceeași socoteală e mai scurtă: Time scrie că aportul lui datează de „mai bine de douăzeci și cinci de ani”, o numărătoare aproximativă înapoi spre 1941.
Cei doi laureați vorbesc
Potrivit paginilor conferințelor de pe site-ul Nobel, ambele conferințe poartă data de 13 decembrie 1966. Conferința lui Rous se intitulează „The Challenge to Man of the Neoplastic Cell”. Din rezumatul de pe site, Rous spune următoarele (rezumat conceptual): tumorile apar când celulele încetează să mai respecte coordonarea organismului, iar natura acestei schimbări este încă puțin înțeleasă; agenți externi precum substanțele chimice, radiațiile și unele virusuri pot declanșa o tumoare cu mult înainte ca ea să devină vizibilă, în timp ce leziunea țesutului sau inflamația pot favoriza creșterea. Virusurile tumorale la găini, iepuri și șoareci acționează mai ales ca „inițiatori”; cancerul poate continua după dispariția virusului. Rous nu acceptă o explicație simplă prin mutație somatică. El încheie spunând că la om niciun virus nu a fost dovedit drept cauză a cancerului, că unele virusuri pot fi inițiatori, că socotește că majoritatea cancerelor umane se datorează expunerilor de mediu și de stil de viață și că prevenirea și tratamentul rămân limitate.
Aici e o ironie, dar discretă: premiul a mers la descoperirea virusurilor tumorale, iar omul care l-a primit spune în conferința lui că această descoperire nu explică majoritatea cancerelor umane. Conferința lui Huggins se intitulează „Endocrine-Induced Regression of Cancers”; ea tratează cancerul de prostată și de sân, tumorile de șobolan, adrenalectomia și hipofizectomia și spune limpede că doar o mică parte a cancerelor răspunde puternic la hormoni. Prima serie de 21 de pacienți și pierderea ulterioară a răspunsului le-am povestit în ziua 112; nu le repet aici.
Ce arată un premiu întârziat?
Un Nobel este recunoașterea unei descoperiri de către un comitet; nu măsoară câți pacienți au beneficiat. Nici întârzierea nu este o măsură, dar spune ceva: privirea domeniului s-a schimbat. Potrivit discursului de prezentare al lui G. Klein, membru al Comitetului Nobel (textul de pe site l-am citit cu un instrument de rezumare), lucrarea lui Rous a fost făcută „pe la 1910”; mulți cercetători care au încercat să transmită tumori de șoarece și de șobolan cu filtrate fără celule au eșuat și au socotit rezultatele de la găină o excepție; legătura dintre virusuri și cancer a întâmpinat scepticism timp de decenii, iar tabloul s-a schimbat în anii 1950. Premiul din 1966 consemnează deci nu un experiment făcut în 1966, ci o schimbare de privire întinsă pe o jumătate de secol.
Drumul lui Rous: de la găină la premiu
Potrivit biografiei sale Nobel, Rous a venit în 1909 la Institutul Rockefeller la cererea lui Simon Flexner, ca să preia laboratorul de cercetare a cancerului; în 1920 a devenit membru, în 1945, la 65 de ani, membru emerit, și a continuat să lucreze în laborator până la sfârșitul vieții, 16 februarie 1970. Time scrie că, la anunțul premiului, era pensionat de douăzeci și unu de ani, dar mergea la laborator aproape în fiecare zi. Raportul din 1911 l-am povestit în ziua 97: filtratul unui sarcom de piept de găină producea aceeași tumoare la găini sănătoase. Dacă această descoperire a fost „prima” este disputat; lucrarea lui Ellermann și Bang despre leucemie din 1908 e mai veche. Rous poate fi deci descris nu ca „primul care a dovedit virusurile tumorale”, ci ca „primul nume cunoscut care a arătat un agent filtrabil într-o tumoare solidă”; această frază e rezumatul meu.
Pagina de nominalizări din arhiva Nobel numără pentru Rous 17 nominalizări. Intrările pe care le-am putut citi încep în 1926 (propus de Karl Landsteiner) și ajung până în 1951; printre ele sunt 1931, 1934, 1935, 1936, 1937, 1939, 1946 și 1947. 1926 e un an interesant: premiul acelui an legat de cancer a mers la teoria viermelui a lui Fibiger (ziua 102). Numele lui Rous figura în acel an pe lista nominalizărilor. Nu pretind nicio legătură cauzală între cele două fapte; că stau pe același rând de calendar e destul de semnificativ. Pagina nu spune pe ce lucrare s-au sprijinit nominalizările.
Drumul lui Huggins: de la o analiză de sânge la premiu
Huggins, născut la Halifax, a absolvit medicina la Harvard în 1924, a intrat în 1927 la Universitatea din Chicago ca instructor în chirurgie, a devenit profesor în 1936, iar în 1951 director al Laboratorului Ben May pentru cercetarea cancerului (biografia Nobel). Lucrările lui din 1941 și efectul castrării și al estrogenului asupra fosfatazelor serice le-am povestit în ziua 112. Time scrie că a aplicat castrarea în cancerul de prostată și a arătat că beneficiul nu venea de la operația în sine, ci de la schimbarea hormonală.
Pagina lui Huggins din arhiva Nobel enumeră trei nominalizări: două în 1950 (Otto Warburg și Kellogg Speed) și una în 1951 (R. Geissendörfer). Presupun că Warburg de acolo este Warburg din ziua 101; pagina nu îl identifică mai departe. Potrivit discursului de prezentare (G. Klein, citit cu un instrument de rezumare), la mai mult de jumătate din pacienții cu cancer de prostată avansat tumoarea se micșorase sau dispăruse, iar mulți au rămas ani de zile fără simptome; în cancerul de sân, valoarea aceleiași abordări era mai limitată. Această cifră este rezumatul vorbitorului și nu o măsură a supraviețuirii.
Limitele pe care le ascunde premiul
Trei limite trebuie citite împreună. Prima este evaluarea proprie a lui Rous: în conferința lui notează că la om nu s-a dovedit nicio legătură virus-cancer. A doua este linia proprie a lui Huggins: cancerele care răspund cu adevărat la hormoni sunt o mică parte; răspunsul se pierde în timp la majoritatea pacienților; potrivit rezumatului, în prima serie de 21 de pacienți doar 4 persoane, adică în valoare absolută aproximativ o cincime, au trăit mai mult de 12 ani (așa cum am notat în ziua 112, din rezumat nu reiese cu certitudine la ce grup se referă această afirmație). A treia este chiar Nobelul: acest premiu nu măsoară câți ani a câștigat un pacient. Nu am o cifră de supraviețuire relativă pentru 1966 și nu inventez una.
Huggins spune în conferința lui și că stilbestrolul (1938) a fost prima substanță sintetică ce a controlat cancerul și că această lucrare se socotește „începutul chimioterapiei în cancer” (citit printr-un instrument de rezumare). Este o pretenție de „primul” și depinde de definiție: suprimarea hormonilor și un medicament care afectează direct celulele (un medicament citotoxic) nu sunt același lucru. Primul pacient cu muștar azotat este subiectul zilei 115, povestea DES a zilei 110.
Ce a rămas
- Coloanele cauzei și ale tratamentului alături într-un singur premiu: cancerul nu e o singură întrebare
- Un laureat care își pune limite în propria conferință
- Întrebarea „este această tumoare dependentă de hormoni?”
Ce a căzut sau a slăbit
- Așteptarea că „orice cancer se explică printr-un virus”: Rous însuși a limitat-o
- Așteptarea că tratamentul hormonal se va extinde la orice cancer
- Socotirea premiului drept sfârșitul dovezilor
Două drumuri se întretaie în 1966. Axa merge din 1905 până în 1975. Semnele verzi sunt date verificate într-o sursă bibliografică sau primară; semnele albastre sunt aproximative ca an sau săptămână (lucrările lui Huggins din 1941, săptămâna anunțului); semnul chihlimbariu arată anul 1911, unde sursele diferă ușor (discursul de prezentare spune aproximativ 1910). Barele late verzi arată intervale. Datele cunoscute doar ca an sunt la mijlocul anului.
Alături în calendar, separate în cauză
Nu am găsit o legătură directă documentată a acestui premiu cu medicina turcă și nu forțez una. Am doar calendarul: potrivit sursei secundare folosite în ziua 144 (Kösebay și Göker, 2012; o singură sursă), chimioterapia a ajuns în Turcia în 1965, iar în 1968 s-a format la Hacettepe un consiliu multidisciplinar de oncologie. Nobelul din 1966 cade între aceste două date. Nu pretind că acest lucru are semnificație cauzală; notez doar că începutul din Turcia a căzut în același deceniu în care, în alte părți ale lumii, erau recunoscute cauza și tratamentul hormonal.
Din 1909 până astăzi
Ce a fost verificat și ce rămâne nesigur
- Ziua anunțului: Ziua exactă nu a fost găsită. Articolul din Time din 21 octombrie 1966 spune că premiul a fost anunțat „săptămâna trecută” (citit cu un instrument de rezumare). Articolul spune „Royal Caroline Institute”; discursul de prezentare folosește același nume; instituția este Institutul Karolinska.
- Motivarea și împărțirea: De pe pagina-rezumat a Fundației Nobel (citită cu un instrument de rezumare). Formularea în română este redarea mea.
- Vârste: Rous 87, Huggins 65: după Time; datele nașterii (5 octombrie 1879, 22 septembrie 1901) din biografiile Nobel. Cum data anunțului e necunoscută, nu pot stabili dacă Rous avea 86 sau 87 de ani la decernare; Time spune 87.
- 1911 și „pe la 1910”: Rezumatul discursului de prezentare spune „pe la 1910” și nu numește sarcomul de găină; Time și sursele zilei 97 spun 1911. Pentru 1911 mă sprijin pe referința verificată în ziua 97 și nu am recitit-o pentru acest text.
- Discursul de prezentare: Vorbitorul apare pe pagină ca „Professor G. Klein”; pagina nu dă data discursului. „Aproape o jumătate de secol”, „mai mult de jumătate” și rezultatele tratamentului hormonal provin de la un instrument de rezumare; sunt tratate ca afirmații și interpretări ale vorbitorului, nu ca măsurători.
- Conferințele: Data de 13 decembrie 1966 pentru ambele conferințe este de pe paginile conferințelor de pe site-ul Nobel. Conținutul conferinței lui Rous provine din rezumatul de pe site, cel al lui Huggins dintr-un PDF citit cu un instrument de rezumare; niciunul nu a fost comparat cu textul integral. Data ceremoniei de decernare nu am dat-o în acest text și nu am verificat-o.
- Stilbestrolul ca „prima substanță sintetică”: Formularea lui Huggins (prin instrument de rezumare); depinde de definiție și nu este un „primul” verificat.
- Nominalizări: Pentru Rous, pagina numără 17 nominalizări; am putut vedea doar zece intrări între 1926 și 1951 și nu le-am văzut pe celelalte șapte. Pentru Huggins trei nominalizări (două în 1950, una în 1951). Motivele nominalizărilor nu sunt pe pagină. Că „Otto Warburg”, cel care a propus, este Warburg din ziua 101 este o presupunere.
- Ellermann-Bang 1908: Preluat din ziua 97; nereverificat aici. Formularea „primul nume cunoscut care a arătat un agent filtrabil într-o tumoare solidă” este rezumatul meu.
- Biografia lui Rous: Biografia Nobel dă 1909, 1920, 1945 și 16 februarie 1970 și faptul că munca a continuat; nu explică de ce premiul a venit târziu. Biografia lui Huggins dă date de naștere, de studii și de posturi; nu cuprinde lucrările despre prostată.
- Turcia: Nu a fost găsită nicio legătură directă. Datele 1965 și 1968 provin din singura sursă secundară folosită în ziua 144.
- Caseta de ieri: Ce promisese caseta „Mâine” din ziua 144, data premiului, motivarea și drumul celor doi oameni, a fost tratat; excepție este ziua exactă a anunțului.
Îngrijirea la sfârșitul vieții: Cicely Saunders și nașterea îngrijirii paliative, 1967
Până acum am urmărit cauza și tratamentul cancerului. Mâine întrebăm ce se întâmplă când tratamentul ajunge la limită. Cicely Saunders venise pe trei drumuri separate, ca asistentă, asistentă socială și medic, iar în 1967 a deschis la Londra ușa unui hospice. Data deschiderii St Christopher's, sursa conceptului „total pain” și drumul propriu al lui Saunders le voi verifica mâine.
Nota autorului: Premiile Nobel le povestim de obicei ca pe un moment al sosirii. În acest text am văzut contrariul: amândoi oamenii care au primit premiul își spuseseră limita în propria conferință. Rous socotea că majoritatea cancerelor umane nu vin de la virusuri; Huggins spunea că cancerele care răspund la hormoni sunt o mică parte. Întârzierea premiului este de aceea un semn care merită citit: domeniul a acceptat dovada încet, împreună cu limitele ei. Spun deschis și că o parte importantă a acestui text am citit-o din rezumate de pe site-ul oficial; compararea cu textele integrale ar fi un pas următor.
Surse și lecturi suplimentare
- Fundația Nobel. The Nobel Prize in Physiology or Medicine 1966 (pagina-rezumat; motivări și împărțire). nobelprize.org/prizes/medicine/1966/summary/ (citit cu un instrument de rezumare).
- Klein G. Presentation Speech, Nobel Prize in Physiology or Medicine 1966. nobelprize.org/prizes/medicine/1966/ceremony-speech/ (citit cu un instrument de rezumare).
- Rous P. The Challenge to Man of the Neoplastic Cell. Conferința Nobel, 13 decembrie 1966. nobelprize.org (rezumatul de pe site citit).
- Huggins CB. Endocrine-Induced Regression of Cancers. Conferința Nobel, 13 decembrie 1966. nobelprize.org (PDF citit cu un instrument de rezumare).
- Fundația Nobel. Biografiile lui Peyton Rous și Charles B. Huggins; paginile arhivei de nominalizări. nobelprize.org (citite cu un instrument de rezumare; doar o parte din nominalizările lui Rous văzută).
- Time. Articol despre Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină 1966, 21 octombrie 1966. time.com/archive/6630371/ (citit cu un instrument de rezumare).
- Rous P. A sarcoma of the fowl transmissible by an agent separable from the tumor cells. J Exp Med 1911;13(4):397-411 (referință verificată în ziua 97; nerecitită pentru acest text).
- Huggins C, Hodges CV. Studies on prostatic cancer. I. Cancer Res 1941;1:293-297 (verificat în ziua 112; nerecitit pentru acest text).
- Mukherjee S. The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner; 2010 (context general; partea relevantă nu a fost recitită pentru acest text).
Acest text este ziua 145 din seria „365 de zile de istorie a cancerului” și prezintă Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină din 1966 ca lectură istorică. Este conținut istoric-popular, nu diagnostic și nici recomandare de tratament. Pentru deciziile de tratament discutați cu medicul dumneavoastră. Sursele au fost verificate; detaliile care se sprijină doar pe o singură sursă secundară, doar pe un rezumat sau pe un text care nu a putut fi citit sunt marcate în notele de verificare a faptelor.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
