Numărarea cauzelor dincolo de o singură țară: înființarea IARC, de la Nisa la Lyon (1963-1965)
În acest articol
Numărarea cauzelor dincolo de o singură țară: înființarea IARC, de la Nisa la Lyon (1963-1965)
Ieri ne-am uitat la o întrebare a acestui an: dacă un medicament nu ajunge, pot fi date mai multe laolaltă (ziua 142)? Astăzi trecem, din același an, 1965, la cealaltă întrebare: ce cauzează cancerul? În ultimele zile am văzut patru indicii: țigările (Doll și Hill, ziua 125), raportul Surgeon General (ziua 139), un virus (Epstein-Barr, ziua 140) și un metal (platina, ziua 141). Fiecare fusese găsit în interiorul unei țări sau al unui laborator. Nu exista un loc care să poată compara aceste indicii între țări și care să nu aparțină unui singur guvern. Subiectul de azi este înființarea acelui loc.
O scrisoare, treisprezece semnături
Data oficială a înființării agenției este 1965, dar ideea poate fi urmărită cu doi ani înapoi. Potrivit cărții lui Saracci și Wild despre primii cincizeci de ani ai IARC, ideea a fost ridicată la începutul lui 1963 de Yves Poggioli, un jurnalist din Nisa, care i-a scris lui Emmanuel d'Astier de La Vigerie, redactorul ziarului Libération. D'Astier a dus chestiunea la președintele Franței, de Gaulle. La 7 noiembrie 1963, d'Astier și doisprezece cosemnatari i-au trimis lui de Gaulle o scrisoare deschisă: o jumătate de procent din bugetele militare ale Franței, Uniunii Sovietice, Regatului Unit și SUA să finanțeze o instituție internațională pentru cancer. De Gaulle a răspuns favorabil două zile mai târziu, la 9 noiembrie. La 11 noiembrie, ministrul francez Raymond Marcellin a luat legătura cu directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Marcolino Gomes Candau; Eugène Aujaleu a preluat urmărirea. Pagina de istorie a IARC povestește mai pe scurt: „un grup de personalități publice franceze de frunte” l-ar fi convins pe de Gaulle să adopte proiectul; nu numește pe nimeni.
Ce se remarcă în acest lanț este amploarea propunerii de finanțare. Scrisoarea sugera să se rezerve o mică parte din cheltuielile militare ale patru țări pentru cancer. Nu am verificat pentru acest articol cum a fost finanțată de fapt agenția; știu doar că aceasta a fost propunerea. O a doua notă: am citit această poveste dintr-o singură sursă, cartea.
De la reuniuni la rezoluție
Potrivit cărții, pașii următori au fost: reuniuni tehnice la Paris (17-18 decembrie 1963 și 27-28 februarie 1964), conferința de la Stockholm a Uniunii Internaționale pentru Controlul Cancerului (UICC) din 7-9 septembrie 1964, o rezoluție OMS din 19 iunie 1964 (care îl împuternicea pe directorul general să înceapă discuțiile) și reuniuni interguvernamentale la Lyon, 16-18 februarie 1965. Comitetul Științific s-a întrunit între 30 martie și 2 aprilie 1965 și a stabilit epidemiologia drept activitate principală a agenției; au fost subliniate și patologia și instruirea.
La 20 mai 1965, Adunarea Mondială a Sănătății a înființat agenția prin rezoluția WHA18.44, în temeiul articolului 18(k) din Constituția OMS. Și pagina de istorie actuală a IARC dă această zi drept zi de naștere. Dar data la care agenția a început efectiv să funcționeze este alta: după ce cele cinci state fondatoare au confirmat Statutul, OMS a anunțat la 20 septembrie 1965 că IARC începuse să funcționeze la 15 septembrie. Așadar întrebarea „care este data înființării?” are două răspunsuri și ambele sunt corecte; o dezvolt în caseta de verificare a faptelor.
Primul Consiliu de Guvernare și primul Consiliu Științific
Potrivit cărții, primul Consiliu de Guvernare al IARC s-a întrunit la Lyon la 23-24 septembrie 1965. L-a prezidat Eugène Aujaleu, iar vicepreședinte a fost italianul Giovanni Canaperia. La reuniune, Lyon a fost confirmat oficial drept sediu. Existau cinci state fondatoare (Republica Federală Germania, Franța, Italia, Regatul Unit și SUA); Australia și Uniunea Sovietică s-au alăturat la aceeași reuniune din septembrie, ajungând la șapte. Israel a aderat în 1966, Olanda în aprilie 1967. A doua zi, 25 septembrie, s-a întrunit primul Consiliu Științific. Cartea îi enumeră pe cei doisprezece membri, printre ei Richard Doll (Regatul Unit), Nikolai Blohin (URSS), Abraham Lilienfeld (SUA), George Klein și Isaac Berenblum (Israel). Două dintre aceste nume le cunoaștem din zilele anterioare: Doll a fost printre cei care au arătat în 1950 legătura dintre țigări și cancerul pulmonar (ziua 125). Potrivit cărții, lui Doll i s-a oferit și funcția de director, iar el a refuzat.
Limită: cine a prezidat Consiliul nu este precizat în partea pe care am citit-o.
De ce epidemiologie? Aplicarea aceleiași metode în multe locuri
Căutarea cauzelor cancerului într-un singur spital sau într-o singură țară nu atinge adesea numere suficiente. Când se numără cu aceeași metodă în multe țări, diferențele devin vizibile. De aceea, în primii ani se detașează două lucruri: compararea incidenței cancerului între țări (raportul UICC Cancer Incidence in Five Continents a apărut în 1966, iar un al doilea volum, pregătit cu implicarea IARC, în 1970) și instruirea (un program de burse a început în 1966; între 24 iunie și 5 iulie 1968 a avut loc la Lyon primul curs internațional de epidemiologie a cancerului, cu treizeci de participanți). Directorul John Higginson a vrut ca laboratorul să fie o parte integrantă a agenției, pentru ca studiilor epidemiologice să li se poată adăuga teste de laborator. Higginson a preluat funcția la 1 iulie 1966; pagina IARC dă anii lui de serviciu ca 1966-1981.
Potrivit relatării din carte, Higginson definea „mediul” larg: tot ce îi înconjoară pe oameni și acționează asupra lor, inclusiv aerul, cultura, alimentația și expunerile chimice (rezumat conceptual; nu am verificat fraza exactă). Ipoteza bazată pe această definiție era că aproximativ 90 la sută din cancere ar putea fi atribuite unor condiții externe. Cifra este adesea citită greșit: „mediul” nu înseamnă aici doar poluare, iar aceasta este o ipoteză, nu un rezultat măsurat. Calculele ulterioare ale cifrei (Doll și Peto, 1981) vor fi subiectul unei zile separate.
Limite și echilibre: buget, reprezentare și ce nu s-a făcut
Planurile timpurii includeau și un centru de informare pentru cercetarea cancerului; potrivit cărții, din cauza limitelor bugetare acesta a primit mai puțină pondere. Așadar nu tot ce fusese prevăzut la înființare s-a făcut cu aceeași pondere. Un al doilea echilibru: agenția nu tratează pacienți; munca ce i-a fost încredințată este cercetarea cauzelor, instruirea și compararea. Un progres terapeutic de felul celui descris ieri (ziua 142) nu vine pe această cale.
Al treilea echilibru este reprezentarea. La înființare existau cinci state (Republica Federală Germania, Franța, Italia, Regatul Unit, SUA); Uniunea Sovietică și Australia s-au alăturat în același septembrie. Pagina actuală de membri enumeră treizeci de membri, iar dintre ei, din Africa apar doar Egiptul și Marocul. Calitatea de membru funcționează pe bază de cotizații: potrivit documentelor IARC, în cazul unei calități de membru suspendate, cotizațiile anuale continuă să se acumuleze. S-au înființat și centre regionale (din 1967 Nairobi, Singapore și Kingston; din 1970-71 Teheran); în ce măsură au compensat lipsa de reprezentare în conducere nu am evaluat aici.
De la idee la agenție: 1963-1971. Axa se întinde de la 1963 la 1973. Marcajele verzi sunt date confirmate în mai multe surse sau pe pagina de istorie a instituției (20 mai 1965; 1 iulie 1966). Marcajele albastre se sprijină pe o singură sursă secundară (cartea lui Saracci și Wild sau documentul Monografiilor). Datele cunoscute doar ca an sunt desenate la mijlocul anului, cele cunoscute doar ca lună, la mijlocul lunii.
Aderarea în 2011, plecarea în 2019
Legătura directă a acestei povești cu Turcia începe în 2011, nu în 1965. Potrivit comunicatului de presă al IARC din 13 mai 2011, Turcia a devenit al 22-lea Stat Participant al agenției la reuniunea anuală de atunci a Consiliului de Guvernare. Primul reprezentant al Turciei în Consiliul de Guvernare al IARC a fost prof. dr. Murat Tuncer. Potrivit comunicatului, în Turcia se înregistrau aproximativ 170.000 de cazuri noi de cancer pe an, iar cancerul era cea mai importantă problemă de sănătate publică; directorul IARC, Christopher Wild, a descris Turcia ca o punte naturală între Asia și Europa (comunicatul de presă și știrea ecancer).
Apoi apare o imagine diferită. Potrivit documentului celei de-a 62-a sesiuni a Consiliului de Guvernare al IARC (GC/62/17), Turcia hotărâse să se retragă din agenție cu efect de la 3 iunie 2019. Printr-o scrisoare din 28 mai 2019, ea i-a cerut directorului general al OMS să transforme retragerea într-o suspendare de trei ani, iar retragerea a fost pusă în așteptare la această cerere. Procesul-verbal al celei de-a 63-a sesiuni din mai 2021 spune însă că Turcia a părăsit agenția în iunie 2019 și și-a plătit contribuțiile până la sfârșitul acelui an. Pagina actuală de membri enumeră treizeci de membri, iar Turcia nu figurează pe listă. Cum s-a încheiat cererea de suspendare și de ce s-a hotărât retragerea nu am găsit în documentele citite; nu comentez motivul.
Din 1963 până azi
Ce s-a verificat și ce rămâne nesigur
- Limita lecturii: Din PDF-ul cărții de cincizeci de ani a IARC, de aproximativ 531.000 de caractere, am citit doar primele circa 200.000. Părțile necitite pot conține alte date sau corecturi. Autorii cărții sunt Saracci și Wild; în metadatele paginii de publicație apare doar Wild.
- Data înființării: 20 mai 1965 (WHA18.44; pagina de istorie a IARC și cartea). Începerea efectivă a funcționării agenției: 15 septembrie 1965 (anunțul OMS din 20 septembrie; doar cartea). Cele două date se referă la evenimente diferite; pentru „înființare” am luat ca bază rezoluția WHA.
- Autorii ideii: Poggioli, d'Astier, cei doisprezece cosemnatari, răspunsul din 9 noiembrie, Marcellin și Aujaleu provin doar din carte. Pagina de istorie a IARC nu numește pe nimeni. Numele cosemnatarilor nu le-am găsit în partea citită.
- Jumătate de procent din bugetele militare: relatat ca propunere din scrisoare; nu spun că agenția a fost finanțată de fapt astfel.
- Primul director: pagina de istorie a IARC îl dă pe Higginson (1966-1981) ca prim director; partea din carte pe care am citit-o nu spune explicit „prim”, dar dă data de 1 iulie 1966. Faptul că lui Doll i s-a oferit funcția și a refuzat este doar în carte.
- „90 la sută”: am citit că cartea menționează ipoteza alături de definiția mediului a lui Higginson; sursa și detaliile cifrei nu au fost verificate. Definiția lui Higginson pentru „mediu” este dată ca rezumat conceptual.
- Monografiile: programul a fost inițiat în 1969, prima reuniune în decembrie 1971 (Geneva), primul volum în 1972; Lorenzo Tomatis este numit drept creatorul programului. Totul doar din volumul 100E, citit printr-un instrument de rezumare. Locul reuniunii și detaliile trebuie verificate.
- Centrele regionale: Nairobi, Singapore, Kingston (din 1967), Teheran (din 1970-71), dintr-o singură sursă secundară.
- Turcia 2011: 13 mai 2011, al 22-lea Stat Participant (comunicatul IARC și ecancer; ambele derivă din aceeași sursă). Cifra de 170.000 de cazuri noi pe an provine din comunicatul din 2011; nu este o dată actuală.
- Turcia 2019: decizia de retragere (cu efect de la 3 iunie 2019) este în GC/62/17; cererea de suspendare, la 28 mai 2019; procesul-verbal GC63 (17-18 mai 2021) spune că a plecat; pe lista actuală de membri nu figurează. Nu am putut închide golul de rezultat dintre aceste trei documente. Motivul retragerii nu este în documente.
- Numărul de membri: 30 pe pagina actuală de membri a IARC. Pagina spune „membri”, nu „State Participante”; am relatat așa cum am citit.
O pauză: bilanțul medicinei cancerului în pragul lui 1965
Până azi am urmărit pas cu pas un lanț de la 1896 la 1965. Mâine ne oprim și întrebăm: unde se afla medicina cancerului în 1965? Pentru ce boli se putea vorbi serios despre tratament și pentru care nu? Cum s-a schimbat în această perioadă imaginea celor „două coloane” din ziua 100 (chirurgia și radioterapia, apoi tratamentul sistemic încolțind)? Mâine voi reconstrui această comparație din surse; trebuie mai întâi să verific ce boală a fost socotită „tratabilă” și când.
Nota autorului: Calea ușoară pentru acest subiect ar fi fost să descriu IARC ca „agenția înființată de de Gaulle” sau ca „o ramură a OMS”. Sursele arată un lanț mai împrăștiat: un jurnalist, o scrisoare, o serie de reuniuni, o rezoluție a Adunării Mondiale a Sănătății și aprobarea Statutului de către cinci state. Mai mult, cea mai mare parte a relatării pe care o am se sprijină pe o singură carte, din care am citit doar prima parte. Documentul care are ultimul cuvânt despre calitatea de membru a Turciei nu l-am găsit. Le-am notat separat în caseta de verificare a faptelor.
Surse și lecturi suplimentare
- Saracci R, Wild CP. International Agency for Research on Cancer: The First 50 Years, 1965-2015. Lyon: IARC; 2015. publications.iarc.who.int (pagina publicației citită; citite aproximativ primele 200.000 de caractere din PDF).
- IARC. IARC history. iarc.who.int/iarc-history (citit; accesat la 7 noiembrie 2026).
- IARC. About IARC membership. iarc.who.int/about-iarc-membership (citit; accesat la 7 noiembrie 2026).
- IARC. Press release No. 207: Turkey joins IARC, 13 May 2011. iarc.who.int (citit).
- ecancer. Turkey joins International Agency for Research on Cancer. ecancer.org, știrea 1752 (citită).
- IARC Governing Council. GC/62/17: Suspension of the participation of Turkey (document citit). events.iarc.who.int.
- IARC Governing Council. Sixty-third session, Second Meeting minutes (GC63/Min2 Rev1), 17-18 May 2021 (citit). events.iarc.who.int.
- IARC Working Group on the Evaluation of Carcinogenic Risks to Humans. Personal Habits and Indoor Combustions. IARC Monographs Vol. 100E. Lyon: IARC; 2012 (istoria Monografiilor, citită printr-un instrument de rezumare). ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK304391.
- Mukherjee S. The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer. New York: Scribner; 2010 (context general; partea relevantă nu a fost citită în această sesiune).
Acest articol este ziua 143 din seria „365 de zile de istorie a cancerului” și povestește înființarea Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului ca eveniment istoric. Este conținut istoric-popular, nu diagnostic sau recomandare de tratament. Pentru deciziile de tratament, consultați medicul. Sursele sunt verificate; detaliile care se sprijină doar pe o singură sursă secundară sau pe un text care nu a putut fi citit sunt marcate în notele de verificare a faptelor.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
