3 recomandări esențiale pentru îmbunătățirea rezultatelor tratamentului cancerului

După ani de muncă în Suffolk, Anglia, dr. Liz O'Riordan devenise un chirurg oncolog competent, talentat și foarte bine informat.

Luna trecută, în revista științifică online ecancer , dr. Liz O'Riordan scria: „Credeam că știu tot ce poate ști un om despre cancerul de sân. Eram chirurg consultant în cancerul mamar. Făcusem chiar un master în chirurgie oncoplastică mamară.” Și adăuga: „Mă înșelam!”

Chirurgul britanic avea să mai învețe. În 2015, la 40 de ani, dr. Elizabeth Louise O’Riordan, cunoscută atunci și pe rețelele sociale drept Liz O'Riordan (@Liz_ORiordan), a fost diagnosticată cu cancer de sân în stadiul 3.

Noua lecție de viață adusă de diagnostic a venit repede și greu, iar dr. Liz a descris, pentru a ajuta educația medicală a colegilor, „trei lucruri simple pe care le poate face oricine pentru îmbunătățirea îngrijirii cancerului”.

Liz spune că oncologia este „foarte bună la oferirea tratamentelor eficiente clinic și sigure”, dar că adesea acestea nu sunt suficiente singure.

„Domeniul unde furnizorii de sănătate sunt deficitari… este experiența pacientului” , scrie ea.

Mark Lewis, oncolog medical la Intermountain Healthcare din Murray, Utah, a citit articolul și i-a rezumat unicitatea: „Autoarea explorează prăpastia dintre educația medicilor și ceea ce au nevoie să știe pacienții.”

Compasiunea, impactul și caracterul memorabil au fost confirmate de cititori, inclusiv de o specialistă în îngrijiri paliative și autoarea cărții „With the End in Mind: Dying, Death, & Wisdom” (Cu sfârșitul în minte: a muri, moartea și înțelepciunea), dr. Kathryn Mannix din Newcastle, Anglia, alături de zeci de alți cititori.

Ea (@drkathrynmannix) a scris despre articol pe Twitter: „Poate plâng într-un tren, dar a meritat”. „Fiecare profesionist din sănătate ar trebui să citească și să reflecteze. Ce știm CU ADEVĂRAT despre experiența pacienților pe care sperăm să-i ajutăm?”

Recomandarea simplă numărul 1

Dr. Liz începe examinând anxietatea profundă de a da vești proaste când era medic tânăr. „Nimic nu te pregătește pentru prima dată” , spune ea. „Este greu.”

În anii următori, anxietatea a fost înlocuită de eficiență.

„Mai mult de jumătate din timpul meu ca chirurg mamar era în clinică și în majoritatea zilelor le spuneam multor femei că au cancer. Simțeam adesea că voi sfărâma o femeie, îi voi aduna bucățile, o voi lăsa și voi repeta procesul. Devenise rutină…” , scrie ea.

Cu experiență, Liz își rezumă abilitatea astfel: „Credeam că mă pricep să le spun oamenilor că au cancer.”

Acum știe că se înșela: „… până nu ajungi de cealaltă parte a mesei, nu ai idee ce impact au cuvintele tale.”

Liz menționează și o greșeală frecventă a sa: „Le spuneam femeilor cu tumori mici că sunt «norocoase» fiindcă am prins cancerul devreme. Nimeni nu este norocos că are cancer.”

Își amintește momentul diagnosticului.

„Ca majoritatea pacienților din lume, a trebuit să traversez neputincioasă coridoarele lungi ale spitalului, abținându-mă să țip, să urlu și să înjur, făcând «mersul rușinii» pe lângă cei care așteptau medicul” , spune ea.

Aceasta o duce la „Primul lucru simplu”: Îndrumați pacienții către informații sigure, corecte și prietenoase.

„Recomandați cărți, site-uri, forumuri și aplicații utile pe care să le poată consulta cei dragi și oferiți, după ieșirea din spital, sprijinul de care încă nu știu că au nevoie.”

Dacă pare dificil, nu este, spune Liz.

„Cereți pacienților actuali o listă a site-urilor găsite utile. Credeți-mă, partea grea este deja făcută pentru dumneavoastră” , explică ea.

Liz subliniază diferența dintre a cunoaște cancerul și a trăi experiența lui! Avea nevoie de

radioterapie (un proces pe care nu îl văzuse niciodată, deși trimisese mulți pacienți), apoi de comprimate de tamoxifen.

„Studiam reacțiile adverse menopauzale, scria că majoritatea femeilor se obișnuiesc în 6 luni. Pe cine păcăleam? Menopauza era îngrozitoare – venise peste noapte” , spune Liz. Pentru ajutor, apelase la un site pentru mame tinere cu cancer și la alți pacienți.

- Subiect asociat: Momentul în care timpul se oprește: DIAGNOSTICUL CANCERULUI!

Recomandarea simplă numărul 2

„În al doilea rând, asigurați-vă că fiecare pacient știe simptomele recidivei (reapariției cancerului) și ce să facă dacă este îngrijorat” , scrie Liz. Aceasta implică din nou informații, după terminarea tratamentului inițial, revizuite la fiecare control. Liz menționează: „Mulți pacienți nu știu că boala poate reveni după ani.” , subliniază ea.

„Pacienții trebuie să gestioneze zilnic teama de recidivă” , spune ea, adăugând că informațiile ajută. Crede și că pacienții trebuie familiarizați cu scanxiety (anxietatea controlului imagistic), termen pentru suferința psihică frecventă în așteptarea rezultatelor.

- Subiect asociat: 6 recomandări pentru gestionarea fricii de recidivă a cancerului

Recomandarea simplă numărul 3

Ca persoană care trăiește cu cancer, dr. Liz spune că viața după tratament nu înseamnă doar examinări anuale. Dar, ca chirurg oncolog, „nu se gândise niciodată la revenirea [pacienților] la muncă, exercițiu sau relații sexuale pentru reducerea recidivei bolii” , afirmă ea.

Acesta este lucrul simplu numărul 3: Abordați aceste probleme și încurajați pacienții să trăiască din nou.

„Pierderea libidoului, uscăciunea vaginală și contactul sexual dureros, din cauza reacțiilor menopauzale ale medicamentelor luate până la 10 ani, pot distruge relații și vieți. Mai ales dacă ești tânăr și singur” , spune Liz.

Recunoaște că înainte „nu vorbise niciodată cu pacientele despre sex după cancerul de sân”. „Nu credeam că este treaba mea.” Acum crede că, dacă este posibil, aceasta este responsabilitatea medicului.

- Subiect asociat: 5 lucruri pe care pacientul cu cancer și partenerul trebuie să le știe despre sexualitate

„Anxietatea, depresia și stresul posttraumatic (PTSD) pot apărea după luni sau ani, când începe să se impună realitatea a ceea ce ați trăit, a aspectului dumneavoastră și a posibilului viitor.” Liz atrage atenția, susținând și conștientizarea.

Faceți un efort în plus – nu este obositor, spune Liz. „Este foarte ușor să îmbunătățim îngrijirea cancerului și adesea lucrurile mici fac cea mai mare diferență. Trebuie doar să întrebăm experții.”