A fi sau a nu fi conștient de evoluția bolii în stadiul terminal al cancerului!

La pacienții cu cancer terminal, ceea ce medical se numește prognostic , adică evoluția boliiși cunoașterea ei, a făcut obiectul unui studiu valoros despre efectele conștientizării prognosticului asupra parcursului bolii.

The Oncologist a publicat studiul în care, la stadiul final numit oncologic „terminal”, peste %40 dintre pacienții cu cancer, aproape jumătate, nu aveau informații și conștientizare suficiente despre evoluția bolii. Credem că în țara noastră procentul este mai mare.

Reticența de a înfrunta un prognostic nefavorabil duce la tratamente inutile și la neglijarea, esențială mai ales la sfârșitul vieții, a îngrijirii paliative . Contribuie și la o perioadă rămasă mai traumatică și stresantă. De aceea, conștientizarea corectă a diagnosticului și prognosticului este frecvent discutată în cercetarea cancerului: este condiția principală pentru evitarea tratamentelor inutile și concentrarea pe îngrijirea care îmbunătățește viața.

Trebuie respectată reticența pacientului de a înfrunta prognosticul nefavorabil. Dar trebuie pregătit pentru a-l cunoaște corect.

La începutul studiului, pacienții au fost împărțiți în 4 grupuri după conștientizarea evoluției bolii

• cei care nu știau și nu doreau să afle prognosticul (%8),
• cei care nu știau, dar doreau să afle (%17),
• cei care știau, cu conștientizare insuficientă (%15), și
• cei care știau, cu conștientizare suficientă (60).

Un model matematic a calculat probabilitatea trecerii între categorii. Pe parcurs, conștientizarea prognosticului nu s-a schimbat, dar s-a modificat tendința spre înțelegere mai mare. La început, %60 aveau conștientizare adecvată, %15 insuficientă, %17 nu știau dar doreau, iar doar %8 nu știau și nu doreau să afle.

Grupul care nu știa și nu dorea avea cea mai mică probabilitate de progres către alte categorii. Foarte aproape de deces, %82 ajunseseră la conștientizare suficientă, %18 încă nu, iar %3.6 erau în negare totală. Pentru aceștia nu era posibilă pregătirea pentru moarte.

Rezultatele arată că oncologii trebuie să vorbească potrivit fiecărui pacient și cât mai devreme despre prognostic. Desigur, pacienții terminali au nevoie de timp pentru conștientizare corectă, deci medicul trebuie să înceapă informarea devreme pentru a permite înțelegerea la momentul potrivit.

Studiul a fost făcut în Taiwan, unde prognosticul este explicat mai degrabă familiei, iar aceasta decide cât se spune pacientului. Situația este similară în multe țări, inclusiv a noastră.

Mulți oncologi din lume preferă să aștepte până când continuarea tratamentelor curative nu mai ajută sau până când pacientul și apropiații cer informații. Dar temporizarea nepotrivită poate avea consecințe nedorite. Pentru decizii coerente despre „îngrijirea la sfârșitul vieții”, pacienții trebuie să fie suficient de capabili cognitiv. Se recomandă informarea despre prognostic cât mai curând după diagnosticul de cancer avansat.