Acrilamida din alimentație și riscul de cancer

Akrilamida este un compus incolor și inodor utilizat frecvent în industrie pentru polimerul poliacrilamidă, vopsele, substanțe chimice organice, țesături, hârtie și produse textile, cosmetice, purificarea zahărului, lentile de contact și stabilizarea solului. În 1994, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) a inclus acrilamida pe lista substanțelor chimice industriale cu potențial de risc carcinogen pentru oameni; adică există dovezi suficiente că provoacă cancer la animale, dar datele pentru oameni sunt limitate (carcinogen din grupa 2A).

Acrilamida se găsește și în surse alimentare / alimente. Acrilamida se formează în timpul încălzirii (de la 120 de grade Celsius până la 180 de grade); în special încălzirea aminoacizilor liberi (de exemplu asparagina) sau a zaharurilor și a anumitor produse alimentare duce la formarea acrilamidei în concentrații variabile. Definite printr-o medie de peste 200 micrograme / kg, alimentele cu un conținut ridicat de acrilamidă sunt: produsele cerealiere, pâinea, produsele de patiserie, gustările crocante, chipsurile de cartofi și tortilla, cartofii prăjiți și cartofii dulci prăjiți, cafeaua instant sau decofeinizată și produsele din cacao.

Îngrijorări privind acrilamida

Îngrijorările privind posibilele efecte ale acrilamidei alimentare asupra sănătății umane au început la scurt timp după prima sa identificare în alimente încălzite, în 2002.

Deși dovezi certe privind legătura dintre acrilamidă și cancer la oameninuexistă, pe baza datelor din modele animale, Comitetul de Experți pentru Aditivi Alimentari al Organizației Mondiale a Sănătății a concluzionat în 2010 că acrilamida reprezintă o problemă pentru sănătatea umană. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) cercetează activ acrilamida și monitorizează nivelurile sale din alimente. De asemenea, FDA a publicat un ghid pentru industrie privind reducerea nivelurilor acrilamidei din alimentele gata preparate.

• Subiect conex: Despre hotărârea instanței din California care a declarat că „cafeaua provoacă cancer” din cauza acrilamidei pe care o conține

Date despre acrilamidă și cancer

Programul Național de Toxicologie din SUA (NTP) a efectuat o cercetare cuprinzătoare privind genotoxicitatea și carcinogenitatea provocate de acrilamidă și o analiză a literaturii, publicate în 2012. Studiile de carcinogenitate ale NTP au concluzionat că există dovezi clare că acrilamida din apa potabilă crește incidența mai multor tipuri diferite de cancer la șoareci și șobolani de laborator. Totuși, în privința carcinogenității la oameni, NTP a precizat că expunerea profesională la acrilamidă, în cancerul pancreatic cu excepția unei posibile asocieri cu acesta, nu prezintă o relație doză-răspuns consecventă care să indice creșterea frecvenței vreunui tip de cancer.

Studiile populaționale au evaluat acrilamida alimentară, măsurată în principal prin chestionare, și riscul de apariție a diferitelor tipuri de cancer. Majoritatea studiilor nu au arătat nicio asociere. O metaanaliză a acestor cercetări, care includea studii mari de cohortă precum grupul Studiului Prospectiv European privind Cancerul și Nutriția (EPIC) și grupul Studiului de Sănătate al Asistentelor Medicale (NHS), nu a găsit o legătură între aportul alimentar mare sau mic de acrilamidă și cancer. Au fost incluse multiple tipuri de cancer: cavitate bucală și faringe, esofag, stomac, colorectal, pancreas, laringe, plămân, sân, endometru (uter), ovar, prostată și vezică urinară sau malignități limfoide.

NOTĂ: Cohortă este un termen pe care îl putem considera ca desemnând o comunitate de oameni care avansează împreună, în același ritm, de la o expunere către un rezultat. Cohorta este definită și ca un grup de persoane de aceeași vârstă.

Autorii au precizat că 1 studiu care identifica o asociere pozitivă între acrilamidă și riscul de cancer mamar a fost exclus deoarece utilizase markeri biologici ai expunerii în locul aportului alimentar și nu corelase cazurile și controalele după statutul de fumător. Acest lucru este important, deoarece se știe deja că fumătorii primesc niveluri mult mai mari de acrilamidă decât nefumătorii, iar fumatul este asociat cancerului mamar.

Această metaanaliză a găsit o asociere semnificativă între acrilamidă și o creștere cu % 20 a riscului de cancer renal (risc relativ 1.20). Totuși, autorii au precizat și că analiza avea un eșantion mic, cu aproximativ 1800 de cazuri de cancer renal, ceea ce limitează certitudinea constatărilor.

Multe studii de cohortă publicate după metaanaliză nu au găsit nici ele o asociere între acrilamidă și cancer. De exemplu, un studiu prospectiv (cu urmărire în viitor) bazat pe Centrul de Sănătate Publică din Japonia nu a găsit o legătură între acrilamida alimentară și cancerul esofagian, gastric sau colorectal în peste 15 ani de urmărire.

Concluzie

Datele din modelele animale arată că acrilamida are potențialul de a provoca cancer; totuși, datele obținute până în prezent din studiile la oameni nu arată o asociere între aportul alimentar de acrilamidă și riscul de apariție a diferitelor tipuri de cancer. Prin urmare, datele la oameni sunt insuficiente. Cu toate acestea, autoritățile de reglementare oferă ghiduri pentru a ajuta industria să reducă nivelurile acrilamidei din alimentele procesate și consumatorii să cunoască conținutul de acrilamidă al alimentelor și băuturilor consumate.