„Aziz Sancar a vindecat complet glioblastomul”: adevărul știrii și faptele științifice
În acest articol
„Aziz Sancar a vindecat complet glioblastomul”: adevărul știrii și faptele științifice
În ultimele zile circulă pe rețelele sociale știrea că „Aziz Sancar a vindecat complet glioblastomul”, iar pacienții noștri ne adresează numeroase întrebări. Răspunsul pe scurt: nu, până acum niciun pacient nu a fost tratat prin această metodă. Studiul publicat în decembrie 2025 în revista PNAS de laureatul Premiului Nobel, prof. dr. Aziz Sancar, și echipa sa a arătat rezultate cu adevărat impresionante la șoareci; am analizat acest studiu în detaliu în articolul nostru din ianuarie 2026. Potrivit declarației lui Sancar din octombrie 2026, studiile la om ar putea începe în aproximativ doi ani. În acest articol explicăm ce este adevărat, ce este exagerat și de ce această reușită rămâne totuși importantă.
- Știrea este falsă: informația că „glioblastomul a fost vindecat complet” nu este corectă. Rezultatele au fost obținute doar la șoareci, în culturi celulare și pe țesut tumoral uman îndepărtat chirurgical. Sancar însuși a subliniat că rezultatele au fost obținute „deocamdată doar la șoareci”.
- Care este descoperirea: adăugarea la temozolomidă, medicamentul standard, a unei substanțe numite EdU, folosite în laboratoare pentru marcarea ADN-ului, a făcut ca tumora să dispară complet în unele modele murine. De exemplu, în modelul GBM8, derivat de la un pacient, toți șoarecii care au primit combinația erau în viață și fără tumoră în ziua 170.
- Ce merită apreciat: studiul pornește de la o idee originală și logică, născută din cunoștințele despre repararea ADN-ului care i-au adus lui Sancar Premiul Nobel. A fost publicat într-o revistă cu evaluare colegială, iar datele sunt accesibile. Echipa și-a descris deschis și limitele.
- Așteptări realiste: doar aproximativ 3–5% dintre medicamentele oncologice care intră în faza 1 ajung să fie aprobate. În glioblastom există numeroase tratamente foarte reușite la șoarece care nu au adus beneficii la om. Astăzi, calea corectă pentru pacienți rămâne tratamentul standard și studiile clinice potrivite.
De ce este important acest subiect?
Glioblastomul este cea mai frecventă și cea mai agresivă tumoră cerebrală primară la adulți. Cu tratamentul standard, format din intervenție chirurgicală, radioterapie și chimioterapie cu temozolomidă, supraviețuirea mediană este de aproximativ 15–20 de luni; boala recidivează la aproximativ 80% dintre pacienți, iar supraviețuirea la cinci ani este de 5–10%. Din 2005 încoace, foarte puține progrese au schimbat acest tablou. De aceea, orice „veste bună” despre glioblastom trezește o speranță foarte puternică în rândul pacienților și al familiilor lor.
Și sursa știrii amplifică această speranță: Aziz Sancar, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 2015 pentru studiile sale privind mecanismele de reparare a ADN-ului, este un om de știință pe bună dreptate foarte iubit și respectat. Totuși, prestigiul unui cercetător și stadiul în care se află o descoperire sunt lucruri diferite. Informarea corectă îi protejează pe pacienți de dezamăgiri inutile și de decizii greșite și permite ca acest studiu valoros să fie înțeles așa cum merită.
Nu. În glioblastom au existat numeroase tratamente care au părut foarte reușite la șoarece, dar nu au adus beneficiul așteptat la om; doar puține au avut succes și la om:
- Cele care au reușit: temozolomida (adăugată la radioterapie, 2005), câmpurile de tratament tumoral (TTFields, 2015) și vorasidenib în gliomele de grad scăzut cu mutație IDH (aprobare FDA în august 2024).
- Cele care nu au adus beneficiul așteptat la om: bevacizumab a întârziat progresia bolii în tratamentul de primă linie, dar nu a prelungit supraviețuirea globală (2014). Vaccinul rindopepimut, țintit pe EGFRvIII, a eșuat în studiul de fază 3 ACT IV (2017).
- Cele aflate încă în cercetare: abordări precum vaccinurile personalizate și terapiile celulare CAR-T.
A vindecat Aziz Sancar glioblastomul?
Nu, nu încă la oameni. Sancar și echipa sa au arătat că adăugarea unei molecule numite EdU la temozolomidă, medicamentul standard, a făcut să dispară tumora și a prelungit semnificativ supraviețuirea în modele de glioblastom la șoareci. Însă metoda nu a fost încercată la niciun pacient. Potrivit lui Sancar, studiile la om ar putea începe în aproximativ doi ani; eficacitatea și siguranța vor putea fi stabilite doar prin aceste studii.
De unde a pornit știrea? O scurtă cronologie
După cum se vede, declarațiile lui Sancar au fost întotdeauna măsurate. Formularea „a vindecat complet” nu îi aparține cercetătorului, ci rezultă din preluarea prescurtată a știrilor pe rețelele sociale.
Ce a descoperit, de fapt, studiul?
Ideea: o utilizare ingenioasă a cunoștințelor răsplătite cu Nobel
Temozolomida, chimioterapicul standard în glioblastom, produce leziuni adăugând grupări metil în ADN-ul celulei tumorale. Însă o parte importantă dintre tumori repară aceste leziuni datorită unei enzime de reparare numite MGMT și devin rezistente la medicament; faptul că gena MGMT este sau nu „redusă la tăcere” este unul dintre cei mai importanți markeri evaluați în diagnosticul molecular al glioblastomului.
EdU (5-etinil-2′-dezoxiuridină) este o moleculă foarte asemănătoare timidinei, una dintre cărămizile ADN-ului, și este folosită pe scară largă în laboratoare pentru marcarea celulelor care se divid. Celulele tumorale, care se divid rapid, încorporează mai mult EdU în ADN. Descoperirea echipei lui Sancar este următoarea: EdU-ul încorporat în ADN este tăiat și îndepărtat de sistemul de „reparare prin excizie de nucleotide”, mecanismul pentru care Sancar a primit Premiul Nobel, dar celula îl reintegrează din nou în ADN. Acest ciclu inutil epuizează celula și duce la moartea celulară. Combinat cu leziunile produse de temozolomidă, rezultatul este mai puternic decât suma celor două efecte. Sancar rezumă acest lucru astfel: „unu plus unu fac trei”.
Echipa a mai realizat studii care au transpus în tratamentul cancerului experiența lui Sancar privind repararea ADN-ului și ceasul biologic; unul dintre ele a fost studiul despre momentul optim al administrării chimioterapiei. Acest nou studiu este un exemplu frumos al drumului de la știința fundamentală la o idee terapeutică.
Rezultatele: trei modele murine diferite și țesut de la pacienți
Cercetătorii au implantat celule umane de glioblastom în creierul unor șoareci cu sistem imunitar suprimat și au administrat tratamentul timp de șase săptămâni. În plus, au testat în laborator țesutul tumoral îndepărtat chirurgical de la patru pacienți, împreună cu țesut cerebral viu.
| Model | Număr de șoareci | Rezultat principal (temozolomidă + EdU) | Interacțiune |
|---|---|---|---|
| Linia celulară U87 | 40 | Șoarecii netratați nu au supraviețuit peste aproximativ 30 de zile. Combinația a prelungit supraviețuirea cu peste 130% față de grupul netratat și cu aproximativ 60% față de temozolomida administrată singură. Potrivit preprintului, după oprirea tratamentului tumorile au recidivat; 1 din 8 șoareci a rămas fără tumoră. | Sinergică (mai puternică decât suma) |
| GBM8 (derivat de la pacient) | 42 | Toți cei 14 șoareci care au primit combinația erau în viață și fără tumoră în ziua 170. La aproximativ 60% dintre cei care au primit doar temozolomidă, tumora a recidivat. | Sinergică |
| Linia celulară LN229 | 50 | În grupurile cu combinație nu s-a observat recidiva tumorii; șoarecii netratați nu au supraviețuit dincolo de ziua 46. | Aditivă |
| Țesut chirurgical de la 4 pacienți | - | Combinația a fost eficientă în toate cele patru tumori. | Sinergică în 1, aditivă în 3 |
Modelul murin GBM8, derivat de la pacient: șoareci în viață în ziua 170
Procent. Experiment pe șoareci; 5–7 șoareci pe grup. Barele colorate reprezintă combinația.
Toți șoarecii din grupurile cu combinație erau fără tumoră în ziua 170. Sursa: preprintul studiului pe bioRxiv. Aceste rezultate provin dintr-un experiment pe șoareci și nu pot fi transpuse direct la oameni.
Efectele adverse la șoareci au fost ușoare și reversibile: s-au observat modificări tranzitorii la nivelul intestinului subțire, al splinei și al valorilor sanguine; nu s-au constatat leziuni hepatice. Numărul celulelor care au încorporat EdU în ADN a fost în tumoră de aproximativ 70–80 de ori mai mare decât în țesutul cerebral normal din jur. Această selectivitate este unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale studiului.
Comunicatul de presă al universității afirmă că, în modelul U87, toți șoarecii care au primit combinația au depășit 250 de zile și au fost „practic vindecați”. În preprintul aceluiași studiu se raportează însă că, în acest model, tumorile au recidivat după oprirea tratamentului și doar 1 din 8 șoareci a rămas fără tumoră. Este posibil ca în versiunea finală a articolului publicat acest experiment să fie diferit; totuși, una dintre sursele formulării „vindecare completă” este chiar acest comunicat de presă. Cel mai puternic și mai consecvent rezultat este cel din modelul GBM8, derivat de la pacient.
Vindecare la șoarece, vindecare la om: de ce nu sunt același lucru?
Richard Klausner, pe atunci director al Institutului Național al Cancerului din SUA, spunea în 1998: „Istoria cercetării în cancer a fost istoria vindecării cancerului la șoarece. Vindecăm șoarecii de cancer de zeci de ani, iar asta pur și simplu nu a funcționat la oameni.” Cuvintele au fost rostite în zilele în care știrea că medicamentele lui Judah Folkman, care blochează formarea vaselor de sânge, au făcut să dispară tumorile la șoareci era prezentată în presa americană ca „leacul cancerului”. Folkman însuși răspundea mereu la întrebarea „Puteți vindeca cancerul?” cu „Da, la șoareci”.
Continuarea poveștii este instructivă: acele medicamente nu au avut efectul așteptat la om; un derivat al endostatinei a primit o aprobare limitată doar în China, în cancerul pulmonar. Dar ideea lui Folkman era corectă: un alt medicament care țintește formarea vaselor de sânge, bevacizumab, a fost aprobat în 2004 și este folosit astăzi în multe tipuri de cancer. Așadar, succesul la șoarece nu înseamnă de unul singur un tratament; dar o idee bună, chiar dacă drumul ei se mai schimbă, poate ajunge în cele din urmă la pacient.
Dintre diferențele dintre șoarece și om, cele mai importante pentru acest studiu sunt următoarele:
- Sistemul imunitar: șoarecii folosiți au avut sistemul imunitar suprimat (șoareci nuzi), pentru a nu respinge tumora umană. La om, tumora se află într-o relație mult mai complexă cu sistemul imunitar și cu țesutul cerebral.
- Tumora însăși: tumorile implantate la șoareci provin din linii celulare relativ omogene, cultivate de ani de zile în laborator. De exemplu, o analiză din 2016 a arătat că linia celulară U87, cea mai folosită, este de fapt diferită de tumora pacientului de la care provine. Glioblastomul real este însă foarte heterogen chiar în cadrul aceleiași tumori și infiltrează difuz creierul.
- Comportamentul medicamentului în organism: la șoareci, timpul de înjumătățire al EdU este de aproximativ 10 minute, iar concentrația sa în creier este de aproximativ o optime din cea din sânge. Autorii subliniază și ei că trebuie dezvoltată o formulare a medicamentului potrivită pentru om. Doza folosită la șoareci (200 mg/kg) corespunde, prin calculul standard de conversie, la aproximativ 16 mg pe kilogram la om; nu se știe dacă această doză este sigură la om.
- Caracteristicile pacienților: pacienții reali au trecut prin intervenție chirurgicală și radioterapie, folosesc corticosteroizi și diferă ca vârstă și stare generală. La șoareci, tratamentul începe la scurt timp după implantarea tumorii.
- Cifrele: în fiecare grup au fost 5–8 șoareci. Este un număr obișnuit pentru un studiu de laborator, dar mic pentru o concluzie fermă.
Din cauza acestor diferențe, în oncologie procesul de dezvoltare și aprobare a medicamentelor este un drum foarte dificil. Potrivit unei analize ample, doar aproximativ 3,4% dintre medicamentele oncologice care intră în prima testare la om (faza 1) ajung în final să fie aprobate. În tumorile cerebrale, trecerea medicamentelor prin bariera hematoencefalică reprezintă o dificultate suplimentară.
Figura 1 · Drumul de la o descoperire de laborator la pacient
Simplificat; duratele sunt aproximative și variază în funcție de medicament.
Ce oferă astăzi tratamentele dovedite în glioblastom?
Pentru a înțelege valoarea unui tratament nou, trebuie să știm unde se află ștacheta. Standardul actual se bazează pe două mari studii de fază 3: adăugarea temozolomidei la radioterapie (2005) și adăugarea câmpurilor de tratament tumoral (TTFields) la aceasta (2017). În ambele studii, beneficiul față de brațul de control este clar, dar modest.
Tratamente dovedite în glioblastom: supraviețuirea mediană
Luni. Bara colorată: brațul experimental; bara gri: brațul de control al aceluiași studiu.
Câștig absolut: aproximativ 2,5 luni prin adăugarea temozolomidei (reducere relativă de aproximativ 37% a riscului de mortalitate); aproximativ 4,9 luni prin adăugarea TTFields (reducere relativă de aproximativ 37%). În EF-14, duratele sunt mai lungi deoarece pacienții au fost incluși în studiu după încheierea radioterapiei. Comparațiile între studii diferite sunt indirecte; populațiile de pacienți, tratamentele anterioare și durata urmăririi diferă.
Tratamente dovedite în glioblastom: proporția pacienților în viață la cinci ani
Procent. Bara colorată: brațul experimental; bara gri: brațul de control al aceluiași studiu.
În termeni relativi, supraviețuirea la cinci ani a crescut de aproximativ 2,5–5 ori; în termeni absoluți însă, din fiecare 100 de pacienți, aproximativ 8 persoane în plus trăiesc cinci ani. Progresul dovedit este real, dar glioblastomul rămâne o boală foarte dificilă. Comparațiile între studii diferite sunt indirecte; populațiile de pacienți, tratamentele anterioare și durata urmăririi diferă.
Aceste cifre arată atât de ce este atât de mare nevoia de tratamente noi în glioblastom, cât și de ce formularea „vindecare completă” trebuie folosită cu foarte mare grijă. Am rezumat într-un articol separat noile abordări terapeutice din 2026 în acest domeniu.
Ce ar trebui să facă acum pacienții cu glioblastom și familiile lor?
- Nu întrerupeți tratamentul standard: intervenția chirurgicală, radioterapia și temozolomida sunt astăzi tratamentele despre care s-a demonstrat că prelungesc supraviețuirea. La pacienții potriviți se pot adăuga și câmpurile de tratament tumoral. Oprirea sau amânarea tratamentului din cauza unei știri poate face un rău grav.
- Nu încercați să vă procurați EdU: EdU este o substanță chimică de laborator, nu un medicament aprobat pentru uz uman, iar doza sigură la om nu este cunoscută. Orice produs sau procedură vândută pe internet sub numele de „tratamentul Sancar” nu are legătură cu acest studiu; avertismentele noastre privind practicile alternative fără dovezi sunt valabile și aici.
- Întrebați despre studiile clinice: în glioblastom, una dintre cele mai bune opțiuni este participarea la un studiu clinic potrivit. Când se va deschide un studiu cu combinația temozolomidă și EdU, condițiile de participare vor fi anunțate pe canalele oficiale; în prezent nu există un astfel de studiu care să înroleze pacienți.
- Completați diagnosticul molecular: IDH, MGMT și ceilalți markeri determină atât planul de tratament, cât și studiile clinice potrivite. În această privință, este util și un al doilea aviz medical.
- Nu neglijați îngrijirea de susținere: controlul edemului cerebral, prevenirea crizelor convulsive și reabilitarea influențează direct calitatea vieții.
Potrivit declarațiilor lui Sancar, Ministerul Sănătății din Turcia și TÜSEB și-au manifestat interesul pentru cercetarea clinică; în octombrie 2026 proiectul a fost transferat către TÜBİTAK, iar studiile la om sunt așteptate să înceapă în aproximativ doi ani. Presa a relatat și că a fost depusă o cerere de brevet pentru metodă. Aceasta este o oportunitate importantă pentru realizarea în Turcia a unui studiu de fază incipientă cu un medicament oncologic. Totuși, deocamdată nu există un protocol de studiu publicat, nume de centre sau un proces de înrolare a pacienților. Tratamentul standard al glioblastomului, adică intervenția chirurgicală, radioterapia și temozolomida, este accesibil în Turcia; opțiunile experimentale, precum noile terapii celulare, sunt posibile doar în cadrul studiilor clinice.
Întrebări frecvente
- A vindecat Aziz Sancar glioblastomul?
- Nu, nu încă la oameni. Sancar și echipa sa au arătat că combinația de temozolomidă și EdU a făcut să dispară tumora și a prelungit supraviețuirea în modele de glioblastom la șoareci. Metoda nu a fost încă încercată la niciun pacient; potrivit lui Sancar, studiile la om ar putea începe în aproximativ doi ani.
- Ce este EdU și se poate cumpăra de la farmacie?
- EdU este o moleculă asemănătoare timidinei, folosită în laboratoare pentru marcarea celulelor care se divid. Nu este un medicament aprobat pentru uz uman, iar doza sigură la om nu este cunoscută. Procurarea și folosirea ei pe cont propriu pot fi periculoase.
- Cum pot participa la tratamentul cu temozolomidă și EdU?
- În prezent nu există un studiu clinic care să înroleze pacienți. Când vor fi planificate studiile la om, condițiile de participare vor fi anunțate pe canalele oficiale. Până atunci, cel mai corect este să continuați tratamentul standard și să discutați cu medicul oncolog despre studiile clinice potrivite.
- Un tratament reușit la șoareci funcționează și la oameni?
- Nu întotdeauna. Doar aproximativ 3–5% dintre medicamentele oncologice care intră în prima testare la om ajung să fie aprobate. Modelele murine nu reflectă pe deplin sistemul imunitar uman, diversitatea tumorală și comportamentul medicamentului în organism.
Glosar
- Glioblastom
- Cea mai frecventă și cea mai agresivă tumoră cerebrală primară la adulți, dezvoltată din celulele de susținere ale creierului.
- Temozolomidă
- Chimioterapic administrat pe cale orală, folosit în tratamentul standard al glioblastomului concomitent cu radioterapia și după aceasta.
- EdU
- 5-etinil-2′-dezoxiuridină; moleculă asemănătoare timidinei, una dintre cărămizile ADN-ului, folosită în laboratoare pentru marcarea celulelor care se divid.
- Repararea prin excizie de nucleotide
- Sistem care repară ADN-ul tăind și îndepărtând fragmentul lezat; Aziz Sancar a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 2015 pentru studiile care au elucidat acest mecanism.
- Xenogrefă
- Model experimental obținut prin implantarea de celule tumorale umane în animale, de regulă cu sistem imunitar suprimat.
- Sinergie
- Situația în care două tratamente administrate împreună au un efect mai puternic decât suma efectelor lor separate.
Comentariul DROZDOGAN Akademi
Studiul echipei lui Sancar este un exemplu frumos al unei idei terapeutice originale, născute din știința fundamentală și susținute de un studiu de laborator bine realizat. Problema nu este descoperirea, ci felul în care a fost relatată.
⚡ De ce contează
În glioblastom, rezistența la temozolomidă este una dintre cele mai mari probleme. Ideea de a depăși această rezistență cu o moleculă mică și ieftină este o abordare care, dacă funcționează, ar putea ajunge la mulți pacienți. Faptul că studiul a fost condus de cercetători turci și posibilitatea unei cercetări clinice în Turcia au, de asemenea, o valoare aparte.
✅ Puncte forte
O idee originală, bazată pe mecanism și născută dintr-o experiență de nivel Nobel în repararea ADN-ului. Trei modele murine diferite, testare pe țesut de la pacienți, date despre comportamentul medicamentului în organism și despre toxicitate; publicare într-o revistă cu evaluare colegială. Echipa și-a descris deschis limitele, iar Sancar a informat publicul în mod echilibrat.
⚠️ Limite
Toate datele provin de la șoareci, din culturi celulare și din țesut testat în laborator. Șoarecii au avut sistemul imunitar suprimat, iar grupurile au fost mici. Timpul de înjumătățire al EdU la șoarece este foarte scurt și nu există o formulare potrivită pentru om. Doza sigură la om nu este cunoscută. Între comunicatul de presă și preprint există o diferență de rezultat privind modelul U87.
🩺 În practică
Pacienților trebuie să li se spună clar: această metodă nu este astăzi o opțiune de tratament; tratamentul standard trebuie continuat. A discuta cu pacienții despre felul în care știrile pot deveni înșelătoare, așa cum am văzut și în știrile de tipul „s-a descoperit vaccinul împotriva cancerului”, este cea mai bună protecție împotriva exploatării speranței.
❓ Întrebări deschise
Va putea EdU să ajungă în tumoră în cantitate suficientă la o doză sigură pentru om? Care pacienți vor răspunde; de exemplu, statusul MGMT sau modificările EGFR vor influența răspunsul? În ce instituție, cu ce design și când va începe studiul de fază 1?
Concluzie: Aziz Sancar nu a vindecat glioblastomul; dar a propus pentru tratamentul glioblastomului o idee ingenioasă și promițătoare, care merită testată la om. Cel mai bine putem aprecia această reușită fără a o exagera și așteptând cu răbdare rezultatele studiilor clinice. Exact asta înseamnă medicina bazată pe dovezi.
- Acest articol a fost redactat în octombrie 2026.
- Datele numerice privind studiile pe șoareci au fost preluate din preprintul studiului publicat pe bioRxiv și din comunicatul de presă al Universității din Carolina de Nord. Nu am avut acces complet la textul final publicat în PNAS; rezultatele privind modelul U87 diferă între cele două surse, iar acest lucru este menționat în text.
- Declarațiile lui Sancar sunt preluate din știrile apărute în presa din Turcia. Calculul dozei echivalente la om este o valoare aproximativă, realizată de noi prin conversia standard în funcție de suprafața corporală.
- Comparațiile din grafice sunt indirecte; schema este derivată din text și nu conține date noi. Comentariul Akademi ne aparține.
Bibliografie
- Kaanoglu H, Akyel YK, Adefolaju A, et al. Combinatorial treatment of glioblastoma with temozolomide (TMZ) plus 5-ethynyl-2′-deoxyuridine (EdU). Proc Natl Acad Sci U S A 2026;123(1):e2532187123. doi:10.1073/pnas.2532187123
- Preprintul aceluiași studiu (octombrie 2025). bioRxiv
- UNC Health. UNC researchers show combination therapy effective for brain cancer (2 ianuarie 2026). news.unchealthcare.org
- Departamentul de Biochimie UNC. Kaanoglu și Akyel, primii autori ai studiului laboratorului Sancar privind glioblastomul. med.unc.edu
- Habertürk. Aziz Sancar beyin tümörü tedavisine yönelik çalışmasına gösterilen ilgi için teşekkür etti (13 ianuarie 2026). haberturk.com
- T24. Prof. Dr. Aziz Sancar'dan yeni açıklamalar (5 februarie 2026). t24.com.tr
- Yeni Başkent. Prof. Dr. Aziz Sancar'ın beyin kanseri çalışması Türkiye'ye geliyor (interviu TRT Haber, 7 octombrie 2026). yenibaskentgazetesi.com
- Cumhuriyet, Orhan Bursalı. Sancar müjde verdi: Beyin kanseri klinik deneylerini Türkiye'de yapacağız. cumhuriyet.com.tr
- TIME. Cancer: How to tell the hope from the hype (18 mai 1998). csts.ua.edu
- Stupp R, et al. Radiotherapy plus concomitant and adjuvant temozolomide for glioblastoma. N Engl J Med 2005;352:987–996. PubMed 15758009
- Stupp R, et al. Effects of radiotherapy with concomitant and adjuvant temozolomide versus radiotherapy alone on survival in glioblastoma: 5-year analysis of the EORTC-NCIC trial. Lancet Oncol 2009;10:459–466. PubMed
- Stupp R, et al. Effect of tumor-treating fields plus maintenance temozolomide vs maintenance temozolomide alone on survival in patients with glioblastoma (EF-14). JAMA 2017;318:2306–2316. PubMed 29260225
- Wong CH, Siah KW, Lo AW. Estimation of clinical trial success rates and related parameters. Biostatistics 2019;20:273–286. PubMed 29394327
- Allen M, et al. Origin of the U87MG glioma cell line: good news and bad news for the development of glioma therapies. Sci Transl Med 2016;8:354re3. PubMed
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.