Cancerul și tratamentul dentar! Ce trebuie să știe cei care iau medicamente protectoare osoase?

Problemele de sănătate orală și dentară asociate cancerului sau tratamentului includ: leziuni bucale (mucozită); modificări de gust; infecții gingivale; sângerare din cauza trombocitelor scăzute; probleme ale osului maxilar (osteonecroză); uscăciunea gurii (xerostomie) și activitate redusă a glandelor salivare; dificultăți care împiedică alimentația, percepția gustului, înghițirea și vorbirea; dezvoltare dentară anormală.

Cap și gât la aproape toți pacienții cu astfel de cancere iradiate; la %80 dintre cei cu transplant de celule stem; la %40 dintre cei care primesc chimioterapie; metastaze osoase pentru care primesc bifosfonați (zolendronat), la %1-21, iar pentru denosumab (Xgeva), la %0.7-1.9, pot apărea probleme orale și dentare în timpul sau după tratament.

La pacienții cu cancer și metastaze osoase, bifosfonații și denosumab sunt utilizați pentru reducerea durerilor osoase și a riscului de fractură. Deși reduc evenimentele nedorite asociate metastazelor osoase, aduc și un risc important numit osteonecroză .

Riscurile dentare ale bifosfonaților și denosumabului utilizați pentru metastaze osoase

Cancerele de prostată, vezică, rinichi, sân și plămân au în stadii avansate tendința de a produce în os metastaze . Bifosfonații (acid zolendronic) și denosumab (Xgeva), numite de pacienți medicamente pentru oase , pot încetini și preveni progresia distrugerii asociate metastazelor osoase. Uneori pot provoca însă și leziuni osoase nedorite. Această situație rară, numită osteonecroză, se observă în regiunea maxilarului unde sunt fixați dinții. Apar pierderea dinților și resorbție osoasă locală, un fel de degradare, adesea însoțită de infecție.

Osteonecroza osului maxilar

Bifosfonații utilizați în metastazele osoase pot perturba nutriția osului și provoca moartea celulelor osoase, mai ales distrugerea maxilarului. Unul dintre cei mai utilizați este acidul zolendronic (zolendronat) , administrat intravenos. La pacientele cu cancer mamar și metastaze osoase care îl folosesc, frecvența osteonecrozei maxilarului variază între %1.2 și %12. Studiile au arătat că riscul crește după 1 an de utilizare și, la 2 ani sau mai mult, ajunge aproape la %12-15. De aceea trebuie reevaluată necesitatea bifosfonaților, mai ales după un an. Când nu sunt indispensabili sau există probleme orale și dentare grave, beneficiile și riscurile trebuie cântărite și utilizarea oprită dacă este necesar.

Denosumab la pacienții oncologici expuși acestuia are un risc de osteonecroză a maxilarului între %0.7 și 1.9 (la 10.000 de pacienți, 70 până la 90 de cazuri), fiind raportat un risc similar acidului zoledronic. Denosumab este folosit până la progresia cancerului osos la pacienți fără utilizare anterioară de acid zoledronic, cu metastaze în oase portante precum vertebre, femur și humerus, cu risc mare de fractură sau compresie, în cancer mamar, cancer de prostată hormonorefractar ori cancer pulmonar non-microcelular. 

Nu se știe exact de ce bifosfonații și denosumab, deși protejează împotriva metastazelor osoase, provoacă osteonecroză numai la maxilar. O posibilă cauză este influența directă a microorganismelor orale asupra acestor oase. De aceea, sănătatea și igiena orală sunt extrem de importante, mai ales în timpul tratamentului oncologic.

Osteonecroza maxilarului după bifosfonați sau denosumab poate apărea spontan ori după o intervenție chirurgicală orală. De aceea, în afara urgențelor, pacienții care folosesc medicamente pentru oase nu trebuie să urmeze tratamente dentare care intervin asupra maxilarului. Igiena orală precară, fumatul, alcoolul și antecedentele de diabet cresc riscul.

Ce măsuri previn osteonecroza maxilarului?

• La pacienții pentru care s-a decis administrarea bifosfonaților sau denosumabului pentru metastaze osoase, măsurile importante înainte de tratament includ ameliorarea igienei orale și dentare, deprinderea periajului regulat, renunțarea la fumat, reglarea glicemiei la diabetici și tratarea dinților cariați înaintea acestor medicamente.
• Și după utilizarea bifosfonaților-denosumabului trebuie continuate controalele stomatologice regulate și eforturile pentru menținerea sănătății orale.
• La acești pacienți se pot face toate procedurile de îngrijire orală, dar intervențiile invazive precum extracțiile, tratamentul de canal și implanturile nu trebuie realizate dacă nu sunt obligatorii.
• Pacienții oncologici care merg la dentist din orice motiv trebuie să prezinte un raport informativ despre starea bolii, tratamentul primit și valorile sanguine.
• Dacă este indispensabilă o intervenție dentară traumatică asupra maxilarului, aceste medicamente cu acțiune osoasă trebuie întrerupte, dacă este posibil, cu cel puțin 2 luni înainte.
• Pacienții suspectați de osteonecroză a maxilarului trebuie îndrumați, dacă este posibil, către un dentist specializat în această afecțiune, un specialist în oncologie dentară.

Poate un pacient oncologic să facă extracție dentară? Recomandări privind sănătatea orală și dentară

• Problemele de igienă orală și dentare au o frecvență considerabilă în țara noastră. De aceea, toți pacienții oncologici trebuie consultați de dentist înainte de tratament și trebuie planificate intervențiile necesare.
• Dacă în timpul chimioterapiei apar dureri sau infecții dentare, mergeți la dentist cu analize sanguine recente și informați-l despre tratamentele oncologice. Poate fi utilă comunicarea dintre dentist și oncologul medical sau asistenta de oncologie.
• Pentru periaj trebuie aleasă o periuță moale, evitând periuțele electrice. Dacă folosiți regulat ață dentară, este recomandată cea cerată, de tip bandă; dacă nu aveți acest obicei, nu este momentul potrivit pentru a începe.
• Dacă pasta provoacă usturime orală ori dentară sau aveți greață la periaj, curățați gura cu clătiri cu bicarbonat în locul periajului. 
• Protezele trebuie scoase și curățate după masă și seara la culcare.

SUBIECT ASOCIAT

Boala gingivală-periodontală reprezintă un risc pentru multe cancere