Ce este deliriumul? Care sunt simptomele și tratamentul deliriumului la bolnavii de cancer?

Deliriumul este o stare dominată de confuzie, cu debut brusc, care devine evidentă în câteva ore sau zile.

Deliriumul, însoțit frecvent de fluctuații ale conștienței, confuzie, probleme de atenție și memorie, agitație sau, dimpotrivă, încetinire accentuată, precum și de halucinații și idei delirante descrise mai jos, este o situație pe care o întâlnim și la pacienții noștri oncologici și care necesită intervenție medicală urgentă.

Ce este deliriumul?

Corpul nostru are un echilibru biologic foarte complex care ne permite supraviețuirea și este indispensabil pentru funcționarea sa cât mai eficientă. Când acest echilibru este perturbat din diferite motive, începem să observăm simptome ale unor boli, în funcție de organele afectate. Dacă dezechilibrul influențează funcționarea creierului, poate apărea deliriumul, în care se pot întâlni simultan simptome ale multor boli psihice. Deși dă impresia unei boli psihice grave, deliriumul este în esență un ansamblu de simptome produs prin afectarea creierului de către dezechilibrul corporal.

Simptomele deliriumului

Fluctuații ale conștienței și dezorientare: Putem descrie conștiența ca starea de veghe și conștientizarea deplină a mediului. În delirium, această stare fluctuează în cursul zilei. Pacienți care la un moment dat înțeleg complet ce se întâmplă în jur și au mintea limpede pot prezenta confuzie evidentă după câteva ore. Agravările sunt mai frecvente noaptea, iar persoana poate să nu știe ce oră, zi, lună sau an este. Poate să nu își amintească unde se află și de ce este acolo, să creadă că este în alt loc și, uneori, să nu recunoască ori să confunde persoanele din jur.

Perturbarea ciclului somn-veghe: În delirium, ciclul zi-noapte se poate inversa. Pacienții care nu dorm ori nu pot dormi noaptea pot avea tendința să moțăie ziua. Lipsa somnului regulat nocturn este un factor important de agravare.

Probleme de atenție și memorie: Deși intensitatea variază, pacienții cu delirium au dificultăți în concentrarea și menținerea atenției. Uneori incapacitatea de a menține atenția este atât de evidentă încât împiedică înțelegerea celor spuse de interlocutor sau găsirea cuvintelor potrivite și formularea unor propoziții corecte pentru exprimarea nevoilor. Fiind deja confuzi în privința timpului, locului și persoanelor, vorbirea lor poate părea dezorganizată și lipsită de sens.

Percepții și gânduri: Din cauza funcționării perturbate a creierului, pacienții pot relata stimuli inexistenți pe care pretind că îi percep prin cele 5 simțuri. În aceste situații, numite halucinații, pot spune că văd lucruri sau aud voci pe care ceilalți nu le percep. De exemplu, pot spune că cineva se plimbă în cameră, că păianjeni și insecte se mișcă pe perete sau că cineva îi strigă. Alteori au convingeri bizare, imposibil de reale, în care cred puternic. În aceste situații, numite idei delirante, poate domina gândul că cineva le va face rău. Astfel, pot trăi teama că vor fi otrăviți când asistentele le administrează tratamentul sau familia îi hrănește.

Emoții și comportamente: Imediat înainte de debutul deliriumului apar schimbări emoționale discrete. Pot fi observate emoții intense precum neliniște interioară, iritabilitate, anxietate excesivă, agitație și plâns ușor declanșat sau, dimpotrivă, pasivitate accentuată și indiferență față de mediu. Delirium hiperactiv se numește forma în care agitația și imposibilitatea de a sta locului sunt evidente. Pot fi observate frecvent comportamente nepotrivite precum dorința continuă de a se ridica din pat și, din cauza afectării judecății și deciziilor corecte, încercarea de a scoate cateterele și perfuziile ori de a pleca din spital. Delirium hipoactiv în această formă pacienții comunică și se mișcă mai puțin, putând petrece cea mai mare parte a zilei dormind.

Doar jumătate dintre pacienții noștri își pot aminti această experiență. Pentru apropiați, perioada poate fi înspăimântătoare și totodată dificilă, deoarece simptomele sunt greu de gestionat.

Care pot fi cauzele deliriumului la bolnavii de cancer?

Factori care pot afecta funcționarea creierului și provoca delirium:

1. Infecții
2. Deshidratarea corpului din diferite motive (de exemplu, diaree , vărsături)
3. Dezechilibre ale mineralelor din corp, precum sare, potasiu, calciu și magneziu
4. Afectarea oxigenării (când plămânii nu asigură suficient respirația)
5. Dureri intense, necontrolate, dureri
6. Constipație (mai ales la pacienții noștri vârstnici)
7. Factori care provin direct din creier (de exemplu, tumori cerebrale, metastazecerebrale ale cancerului, obstrucție vasculară sau hemoragie cerebrală)
8. Anumite substanțe chimice secretate de cancer sau de organism împotriva celulelor canceroase
9. Insuficiența unor organe precum rinichii și ficatul
10. Dezechilibre hormonale (funcționare redusă/excesivă a tiroidei, hipoglicemie)
11. Secundar efectelor adverse ale chimioterapiei ori radioterapiei
12. Ca efect advers al medicamentelor din afara tratamentului oncologic (de exemplu, analgezice puternice derivate din morfină, sedative, tratamente cu cortizon, medicamente antiaritmice etc.)
13. Deficite nutriționale de lungă durată - cașexie

Deliriumul nu este specific cancerului. În afara cancerului și cauzelor asociate, deliriumul poate apărea și după operații majore, traumatisme grave sau infecții sistemice importante. După cum se vede, orice situație care perturbă echilibrul corpului poate provoca delirium. Când dezechilibrul corporal este corectat, adesea dispare și deliriumul.

Cum se stabilește diagnosticul de delirium?

Diagnosticul se stabilește prin istoricul obținut de la pacient și apropiați și prin examinare psihiatrică. La persoanele cu boli grave sau cronice, dacă apar brusc simptomele descrise detaliat mai sus, cu fluctuații ale conștienței, afectarea comunicării cu mediul și scăderea orientării în timp, loc și față de cei din jur, medicul trebuie anunțat imediat.

Medicul curant și psihiatrul pot cere apropiaților informații despre antecedentele psihiatrice pentru a deosebi deliriumul de alte boli. Se știe că pacienții cu demență, antecedente de traumatism cranian sau dependență de alcool sunt mai predispuși la delirium, iar tratamentele diferă. În timpul examinării, medicii pot aplica teste scurte pentru evaluarea funcțiilor cognitive.

Cum se tratează deliriumul?

Deoarece deliriumul reprezintă manifestarea problemelor fizice sub forma unei boli psihice, tratamentul fundamental constă în identificarea și tratarea problemei corporale subiacente. Pentru identificare se pot solicita analize de sânge, pe lângă examenul fizic. În funcție de boala suspectată, uneori sunt necesare investigații radiologice (radiografie pulmonară, tomografie, MR).

Tratamentul vizează problema identificată prin investigații. Dacă deliriumul depinde de un dezechilibru al apei, sărurilor și mineralelor, suplimentarea lichidelor și înlocuirea mineralelor lipsă reprezintă o opțiune. Dacă problema este o infecție, tratamentul cu antimicrobiene va avea prioritate. Dacă este durerea, ameliorarea ei, iar dacă sunt analgezicele, simplificarea medicației sau reducerea dozei pot îmbunătăți starea. Așadar, identificarea și tratarea problemei constituie tratamentul principal al deliriumului. În cât timp dispare deliriumul răspunsul la această întrebare depinde și el de tratarea afecțiunii subiacente. Din păcate, în pofida tuturor eforturilor, la mulți pacienți problema care poate provoca deliriumul nu poate fi identificată clar.

În timpul tratării bolii subiacente, obiective prioritare sunt și îmbunătățirea calității vieții, restabilirea ritmului somn-veghe și reducerea riscului ca pacientul să se rănească ori să îi rănească involuntar pe ceilalți.

De aceea, pentru pacienți

1. este potrivită, dacă se poate, supravegherea într-o cameră individuală, departe de aglomerație și zgomot, unde pot fi îngrijiți și urmăriți îndeaproape atât de apropiați, cât și de echipa medicală.
2. Reducerea sau stingerea luminilor noaptea și permiterea pătrunderii luminii naturale ziua vor sprijini refacerea ciclului zi-noapte.
3. Deoarece pacienții pot fi confuzi, persoanele care îi îngrijesc trebuie să se prezinte înainte de a vorbi. Îngrijirea, dacă se poate, de aceleași asistente și persoane și repetarea frecventă a informațiilor despre unde se află, de ce sunt acolo, ce zi a săptămânii este și de cât timp sunt în spital vor crește din nou conștientizarea mediului (reorientare).
4. În mod similar, prezența în cameră a unui calendar, ceas sau a unor obiecte familiare sprijină orientarea în mediu.
5. Pacientul trebuie liniștit când este agitat și neliniștit. Uneori halucinațiile vizuale sau vocile îl pot agita foarte mult. Atunci apropiații nu trebuie nici să confirme și să participe la halucinații (de exemplu: Da, mamă, văd și eu păianjenii, voi cere să fie curățați, nu te îngrijora), nici să încerce să îl convingă că nu există (de exemplu: Nu este nimic acolo, vino și încearcă să atingi dacă vrei). Trebuie să arate că observă suferința pacientului și să încerce să îi îndrepte atenția în altă parte (de exemplu: Eu nu văd păianjenii pe care îi vezi, dar văd că ești foarte tulburată; uneori se poate întâmpla asta când ești bolnavă. Dacă vrei, uită-te puțin la televizor sau închide ochii și încearcă să dormi, voi fi aici…).
6. Uneori nici metodele comportamentale descrise nu ajută. Atunci pot fi administrate medicamente pentru reducerea agitației și neliniștii, reglarea somnului și eliminarea halucinațiilor. Antipsihoticele sunt frecvent prima opțiune. În formele severe poate fi necesară adăugarea benzodiazepinelor, medicamente cu efect sedativ.

Concluzie

Deliriumul nu este încă recunoscut suficient de bine. Aceasta provoacă suferință pacienților și apropiaților, leziuni accidentale prin căderi și alte cauze și scăderea calității vieții. Mai presus de toate, deoarece deliriumul este alarma unei probleme corporale subiacente, nerecunoașterea și netratarea lui înseamnă că nici problema de fond nu este tratată, aducând un risc de deces. Este foarte important și necesar să comunicați fără întârziere medicilor stările de confuzie cu debut brusc.

V-ar putea interesa: Psihooncologie – știri despre psihologia cancerului