Ce este dieta alcalină? Are dieta alcalină vreun beneficiu în cancer?

În acest articol
Dieta alcalină se bazează pe echilibrul acido-bazic din organismul nostru. Atunci când alimentele consumate aparțin în principal grupei legumelor și fructelor, urina devine alcalină (bazică), iar când consumăm cereale, diferite tipuri de carne și produse lactate, apare un mediu acid.
Principalele elemente care determină conținutul acid al alimentelor consumate sunt compușii cu sulf și fosfor, iar cele care asigură alcalinitatea sunt minerale precum calciul, magneziul și potasiul. Însă, cât timp rinichii funcționează corect, modificările de aciditate și bazicitate din urină nu se reflectă în sânge. Rinichii au capacitatea ca, în timp ce elimină acizii, să producă și bicarbonat, echilibrând astfel încărcătura acidă.

Gradul de aciditate sau bazicitate al unei soluții este exprimat prin pH. Dacă pH-ul alimentului este sub 7, acesta este acid, iar dacă depășește 7, este alcalin. pH-ul organismului nostru se află într-un interval foarte sensibil și îngust, ușor alcalin, de 7,35-7,45, iar dacă acest interval se modifică, apar numeroase tulburări în organism (valorile pH-ului sanguin sub 7 nu sunt compatibile cu viața). Aceste tulburări includ reducerea capacității organismului de a absorbi minerale și alți nutrienți, scăderea producției de energie în celule, reducerea capacității de reparare a celulelor deteriorate, reducerea capacității de eliminare a metalelor grele nocive și crearea unui mediu favorabil dezvoltării celulelor tumorale. Rinichii încearcă să mențină în echilibru, prin activarea sistemelor tampon, nivelul pH-ului în limite foarte înguste, necesare funcționării normale a organismului.
Oricât de alcaline sau acide ar fi alimentele consumate, nu puteți schimba pH-ul sângelui
Cercetările au arătat că, indiferent cât de multe alimente acide sau alcaline consumați, atât timp cât rinichii funcționează bine, sângele rămâne la nivelul ușor alcalin necesar. Însă în bolile renale sau în insuficiența renală, organismul nu poate echilibra aciditatea sângelui. Acești pacienți trebuie să facă dializă regulat și să consume alimente cu aciditate redusă.
În timp ce limitează sau elimină consumul zilnic de alimente precum laptele, carnea, fructele de mare, sarea, grăsimile și produsele industriale, dieta alcalină adaugă în alimentația zilnică castraveți, curcuma, ghimbir, spanac, cicoare, ridiche roșie și neagră, broccoli, germeni de soia, mangold, sparanghel, urzică, negrilică și mentăși multe alte alimente.
Dieta alcalină poate influența pozitiv procesul de slăbire datorită aportului mare de fibre. Însă, deoarece limitează sau nu include sursele principale de proteine animale, de obicei nu acoperă necesarul de proteine al persoanelor. Poate duce la deficit de fier, calciu și vitamina B12.
Are dieta alcalină vreun beneficiu pentru cancer?
Dacă analizăm dacă dieta alcalină are efecte pozitive pentru prevenirea sau tratamentul cancerului, aceasta pune accent pe legume și fructe proaspete, rădăcinoase și leguminoase. Unele dintre aceste alimente au efect antioxidant. Însă acest lucru nu are nicio legătură cu caracterul lor acid sau alcalin.
Una dintre credințele răspândite în ultimii ani este că dietele alcaline au proprietăți de prevenire a cancerului. Această idee se bazează pe experimente care susțin că celula canceroasă se poate multiplica într-un mediu acid. Cercetările au arătat însă că celulele canceroase se pot multiplica și în medii alcaline, adică neacide. În plus, s-a stabilit clar că alimentele consumate nu influențează caracterul acid sau bazic al sângelui.
Mediul acid nu este cauza transformării canceroase, ci consecința ei!
Rezultatul unei alte cercetări care infirmă această teză este că mediul acid reprezintă o consecință a transformării canceroase, nu cauza ei. Celulele canceroase creează în jurul lor un mediu acid prin producerea foarte rapidă de energie și încetinirea fluxului sanguin. Astfel, sângele nu poate echilibra pH-ul în micromediul tumoral.
În concluzie, s-a observat că dieta alcalină nu are un efect pozitiv de prevenire a cancerului sau asupra bolnavilor de cancer.
Surse
2. Bonjour, J.-P. (2013) ‘Nutritional disturbance in acid–base balance and osteoporosis: a hypothesis that disregards the essential homeostatic role of the kidney’, British Journal of Nutrition, 110(7), pp. 1168–1177. doi: 10.1017/S0007114513000962.
3. N G de Santo, G Capasso, G Malnic, P Anastasio, L Spitali, and A D'Angelo Effect of an acute oral protein load on renal acidification in healthy humans and in patients with chronic renal failure.
JASN May 1, 1997 8: 784-92
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.