Ce pacient trebuie să primească tratament atomic (cu iod radioactiv) după operația pentru cancer tiroidian?

Cancerele tiroidiene, sunt cele mai frecvente cancere endocrine (ale sistemului hormonal), reprezentând %95 dintre toate cancerele endocrine. Dintre toate cancerele, reprezintă %1.5 la adulți și %3 la copii. Deși au de obicei o evoluție favorabilă, la %5-10 dintre pacienți apare decesul.

În ultimii ani, frecvența cancerelor tiroidiene a crescut. Se consideră că imagistica radiologică , prin utilizarea mai frecventă a metodelor sale, și creșterea nivelului de informare a persoanelor au contribuit la aceasta. Tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și ultrasonografia (USG) detectează o proporție crescută de cancere tiroidiene mici, iar în %35 dintre cancerele tiroidiene nou diagnosticate diametrul tumorii este sub 1 cm.

Planul terapeutic depinde de tipul cancerului tiroidian. Cancerul tiroidian diferențiat (differentiated thyroid cancer, DTC) reprezintă peste %90 dintre cancerele tiroidiene. Dintre cancerele tiroidiene diferențiate, aproximativ %85 sunt papilare, %10 sunt foliculare și %3 sunt cu celule Hürthle , fiind carcinoame.

Cancerul tiroidian papilar tinde să fie indolent (cu evoluție lentă), crește încet și se răspândește limfatic către ganglionii cervicali (ai gâtului), producând regional metastaze . Cancerele foliculare și cu celule Hürthle tind să fie mai agresive și se răspândesc hematogen (prin sânge) la distanță. Prognosticul (evoluția și rezultatele bolii) cancerelor tiroidiene papilare și foliculare este similar în stadiile de la I la IV, deși biologia și potențialul lor metastatic diferă.

Privire generală asupra tratamentului cancerului tiroidian

Tratamentul cancerului tiroidian trebuie stabilit individual pentru fiecare pacient, iar factorii de risc pentru deces și recidivă (reapariția cancerului) trebuie luați în considerare.

La planificarea tratamentului:

• dimensiunea tumorii
• histologia (tipul celular)
• extinderea în afara glandei tiroide
• dacă a existat o îndepărtare chirurgicală completă
• afectarea ganglionilor limfatici
• boala metastatică la distanță
• aviditatea (afinitatea) pentru iod sunt factori de risc combinați luați în considerare.

În general, tratamentul cancerelor tiroidiene trebuie îndrumat, împreună cu o echipă multidisciplinară, de un specialist cu expertiză specifică în cancerul tiroidian, un endocrinolog . Echipa trebuie să includă, cu experiență în disecția cervicală, un chirurg tiroidianși un medic de medicină nucleară. În general, oncologii medicali și radioterapeuții sunt implicați în planul terapeutic dacă boala tiroidiană este în stadiu avansat.

În ultimii 20 de ani au existat progrese promițătoare și extrem de importante în tratamentul cancerelor tiroidiene. Aceste evoluții pozitive au schimbat standardele terapeutice și au îmbunătățit supraviețuirea. Unul dintre tratamentele identificate cu tratamentul cancerului tiroidian este cel cunoscut popular drept tratament atomic , adică tratamentul cu iod radioactiv (RAI).

În cancerul tiroidian în stadiu precoce, operația este tratamentul principal , însă întrebarea privind pacienții care trebuie sau nu să primească tratament atomic adjuvant (protector) după operație este adesea importantă pentru pacienți.

Tratamentul cu iod radioactiv, este utilizat pentru distrugerea celulelor canceroase tiroidiene care pot rămâne după operație. Se observă că această metodă contribuie semnificativ la durata vieții, în special la pacienții cu cancer tiroidian papilar și folicular.

După operație, sub formă de lichid sau comprimat, oral administrat, iodul radioactiv (I-131) se acumulează în celulele glandei tiroide, iar radiația emisă oprește creșterea și împiedică funcționarea celulelor tiroidiene fără a afecta prea mult celelalte regiuni ale corpului. Astfel sunt distruse țesuturile tiroidiene canceroase.

Planificarea tratamentului inițial și clasificarea riscului

Primul tratament după operație este stabilit prin ceea ce estimează riscul de deces, stadializarea TMN și evaluarea riscului a Asociației Americane a Tiroidei (ATA), care estimează riscul de recidivă tumorală.

Clasificarea riscului

Ghidurile ATA clasifică cancerele tiroidiene diferențiate, din perspectiva recidivei bolii sau rezistenței la tratament, în risc scăzut, intermediar și crescut . În realitate, riscul de recidivă este un continuum determinat de diferite variabile. Există diverse criterii utilizate pentru stabilirea clasei de risc și a pacienților pentru care tratamentul cu iod radioactiv este potrivit după tiroidectomie. principalele dintre acestea:

• evaluarea ecografică cervicală (USG) (depinde de experiența medicului care o efectuează)
• variabile, în funcție de tipul analizei utilizate, valorile sanguine de tiroglobulină (Tg) sunt nivelurile avute în vedere.

Riscul de recidivă crește în următoarele situații:

• ganglionii limfatici afectați sunt > 3 cm
• numărul ganglionilor găsiți în timpul operației este > 5 sau
• există extindere tumorală în afara tiroidei

Riscul de deces crește în următoarele situații:

• afectarea ganglionilor cervicali laterali (stadiul 4A)
• invazie macroscopică (invadarea unei cantități mari de țesut) (stadiul 4B) sau
• metastaze la distanță (stadiul 4C)

Trebuie administrat tratamentul cu iod radioactiv (RAI) tuturor pacienților operați pentru cancer tiroidian?

Există dezbateri dacă unii pacienți cu cancer tiroidian cu risc scăzut sau intermediar trebuie să primească de rutină iod radioactiv după tiroidectomia totală. Specialiștii europeni în medicină nucleară tind, spre deosebire de colegii americani, să utilizeze de rutină iod radioactiv la acești pacienți cu risc scăzut și intermediar. Ghidul Asociației Americane a Tiroidei (ATA), risc scăzut , pentru pacienții cu această boală, nu recomandă RAI; risc intermediar , pentru pacienți selectați din acest grup, recomandă iod radioactiv dacă există extindere microscopică în țesuturile din jurul tiroidei, afectare vasculară, metastaze ganglionare sau histologie agresivă.

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Totuși, o opinie tot mai răspândită, metastaze , chiar la pacienții cu microcarcinom fără acestea, raportează beneficiul administrării iodului radioactiv.

Un factor important din spatele majorității dezbaterilor despre utilizarea iodului radioactiv în tratamentul cancerului tiroidian, natura indolentă (cu creștere lentă) a acestui cancer îngreunează obținerea dovezilor definitive , este această constatare.

Medicina nucleară a cunoscut schimbări mari în ultimii 10 până la 20 de ani și a venit momentul să reevaluăm ceea ce poate oferi atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. Progresele medicinei nucleare au dus la utilizarea mai eficientă și mai răspândită a iodului radioactiv.