Covid-19 prelungit este frecvent în rândul pacienților cu limfom

Covid-19 este cauza spitalizării unor pacienți cu limfom non-Hodgkin cu celule B la care riscul de a dezvolta Covid-19 prelungit este ridicat. Un studiu nou a raportat că aproximativ o treime din peste 100 de pacienți au dezvoltat Covid-19 cu durată mai lungă și că acești pacienți aveau un risc mai mare de deces.

Covid-19 prelungit prin depleția celulelor B

Prezentând constatările în cadrul Reuniunii Anuale 2021 a Asociației Europene de Hematologie (EHA), Dr. Caroline Besson din Franța a spus: „Putem vedea că durata infecției cu SARS-CoV-2 este lungă la pacienții cu limfom non-Hodgkin cu celule B și Covid-19. Pentru gestionarea pacienților cu limfom în timpul epidemiei de Covid-19 sunt necesare ghiduri, mai ales privind celulele B și depleția acestora, precum și protecția (tratamentul) anti-CD20.”

Uneori numită „Covid prelungit”, infecția persistentă cu SARS-CoV-2 se conturează ca un sindrom clinic îngrijorător în anumite grupuri de pacienți, inclusiv cei imunodeprimați. Besson a raportat că pacienții cu limfom care primesc tratamente de depleție a celulelor B pot fi deosebit de vulnerabili din cauza unui răspuns imun afectat și a potențialului de dezvoltare a aplaziei celulelor B.

Oncologul Lohn Charles Riches de la Institutul Oncologic Barts din Londra, Regatul Unit, a spus că aceste constatări clarifică în mod important problema Covid-19 prelungit. „Cred că aceste constatări sunt importante. Există câteva rapoarte de caz despre tratamentul anti-CD20 (de exemplu, rituximab) asociat cu Covid prelungit, dar nu există un studiu ca acesta.”

Spitalizare mai lungă de 30 de zile

Pentru a evalua frecvența și consecințele sindromului Covid-19 prelungit la pacienții cu limfom, Besson și colegii au evaluat datele celor internați cu Covid-19 în martie și aprilie 2020 în 16 spitale din Franța, 111 adulți cu limfom în total.

În studiu, Covid-19 persistent a fost definit pentru persoanele care necesitau spitalizare de peste 30 de zile sau spitalizări repetate pentru Covid-19 după ameliorarea inițială.

Dintre cei 111 pacienți, 24 au decedat în primele 30 de zile de la internare; 55 s-au recuperat și au fost externați. 31 de pacienți au rămas în spital peste 30 de zile, iar un pacient a fost reinternat din cauza Covid-19 recurent. Frecvența Covid-19 persistent a fost de 29% (32 din 111).

Besson a spus: „Se raportează că durata medie a spitalizării pentru COVID-19 este între 5 și 20 de zile la nivel mondial, în funcție de necesitatea terapiei intensive. Pentru pacienții spitalizați între 1 martie și 15 iunie 2020, durata medie a fost de 11 zile în întreaga lume.”

La o urmărire mediană de 191 de zile în studiu, rata supraviețuirii globale la 6 luni a fost de 69% pentru întregul grup. 9 pacienți au decedat după COVID-19 persistent (27%).

La cei cu COVID-19 prelungit, durata medie a internării a fost de 58 de zile, iar durata mediană a simptomelor COVID-19 a fost de 83 de zile. Vârsta mediană a acestor pacienți era de 64 (interval, 43 – 87 de zile); 63% erau bărbați.

Cel puțin o comorbiditate importantă (boală asociată) era prezentă la 69% dintre pacienții cu COVID-19 prelungit, față de 58% la cei fără COVID-19 prelungit. Într-o analiză multivariată, factorii asociați spitalizării prelungite cu COVID-19 au fost:

• Vârsta înaintată (70 de ani sau peste; raportul riscurilor [HR], 2,34)
• Limfom recidivat sau refractar (HR, 3,12)
• Tratament cu anticorp monoclonal anti-CD20 în ultimele 12 luni (HR, 2,26)
• Prezența uneia sau mai multor comorbidități (HR, 1,50).

Aceiași factori au fost asociați semnificativ și cu reducerea riscului de supraviețuire globală, riscul fiind deosebit de mare la vârsta de 70 de ani sau peste (HR, 4,73). Riscul a fost mai mare și în cazul limfomului recidivat/refractar (HR 3,34), al tratamentului anti-CD20 (HR 2,17) și al prezenței uneia sau mai multor comorbidități (HR, 2,50). Deși 57% dintre pacienții studiului primiseră tratament de depleție a celulelor B în ultimele 12 luni, proporția era de 81% la pacienții cu COVID-19 prelungit și de numai 40% la cei fără COVID-19 prelungit.

De remarcat că niciunul dintre pacienții cu limfom cu celule T (n = 8) sau boală Hodgkin clasică (n = 8) nu a avut COVID-19 prelungit. Besson a spus: „De fapt, acesta este încă un argument puternic că depleția celulelor B este un factor important de risc pentru spitalizarea prelungită din cauza COVID-19.”

Besson a spus că mecanismul principal care stă la baza riscului la acești pacienți ar putea fi „memoria imunologică disfuncțională care poate afecta protecția împotriva reinfectării și răspunsul la un vaccin anti-SARS-CoV-2”.

Obezitatea nu este asociată

O constatare surprinzătoare a cercetării a privit obezitatea. Besson a spus că obezitatea fusese identificată ca factor major de risc pentru severitatea COVID-19, însă nu părea să crească riscul în studiul actual.

„Obezitatea, hipogamaglobulinemia sau limfopenia nu sunt asociate semnificativ cu un rezultat mai nefavorabil. În privința obezității, motivul este probabil că pacienții cu limfom recidivat/refractar slăbesc frecvent.” Referitor la hipogamaglobulinemie sau limfopenie, a adăugat că „este posibil să nu avem puterea de a stabili asocieri semnificative cu acești factori” în acest studiu.

Echilibrarea beneficiilor tratamentului limfomului cu riscurile Covid-19

Besson a spus, despre abordarea riscului mai mare al tratamentului anti-CD20 fără compromiterea tratamentului limfomului pacienților, că „acesta este punctul cel mai dificil”. A mai spus: „În contextul fluctuației cazurilor de COVID-19, ar putea fi mai sigur să se continue întreținerea cu depleția celulelor B la pacienții al căror limfom este în remisiune completă. În orice caz, pacienții care primesc aceste tratamente trebuie să beneficieze de educație suplimentară privind prevenirea infecției, iar însoțitorii și echipele medicale trebuie vaccinate”.

Alegerile nu sunt ușoare

Riches din Anglia a mai subliniat că „depleția sistemului imunitar umoral (lichid, format prin anticorpi) va avea un efect asupra pacienților cu COVID-19 care au anumite tipuri de limfom cu celule B și că există și un defect imun asociat limfomului” . Riches a continuat astfel: „Pe de altă parte, câteva studii au arătat anumite beneficii pentru plasma convalescentă (de la persoane vindecate) și au sugerat, de asemenea, că anticorpii sunt importanți.”

Riches a fost de acord că alegerile nu sunt ușoare când se abordează îngrijorările privind riscul tratamentului anti-CD20. „Când ratele COVID-19 sunt ridicate, iar beneficiul tratamentului anti-CD20 este marginal, ar fi rezonabil să se evite tratamentul anti-CD20, de exemplu rituximabul de întreținere pentru limfomul folicular.”