Cui îi este utilă suprimarea ovarelor în cancerul mamar? Rezultate după 12 ani

Majoritatea cancerelor mamare au numeroși receptori pentru estrogen și/sau progesteron în celule și sunt numite cancere mamare hormon-pozitive. Tratamentele hormonale pot încetini sau opri creșterea celulelor canceroase prin reducerea ori oprirea producției de estrogen și progesteron. Printre comprimatele cel mai frecvent folosite sunt tamoxifen, arimidex și aromasin. O altă cale de blocare a hormonilor feminini este suprimarea funcției ovarelor. De aceea, suprimarea ovariană este unul dintre tratamentele standardizate în cancerul mamar.

Funcția ovariană poate fi suprimată prin îndepărtarea chirurgicală a ovarelor, ooforectomie bilaterală, prin radioterapie asupra ovarelor sau prin injecții intramusculare de suprimare ovariană, lunar/la fiecare 3 luni.

Suprimarea ovariană se adaugă tratamentelor hormonale standard și se folosește în special la femeile premenopauzale. Este preferată mai ales la pacientele cu caracteristici clinicopatologice ce indică un risc crescut de recidivă.

Durata tratamentului hormonal în cancerul mamar hormon-pozitiv

Adjuvantă este terapia hormonală de protecție după operație, administrată cel puțin 5 ani, durată preferată de obicei. La unele paciente cu risc crescut, tratamentul poate fi prelungit până la 1o ani. Prelungirea poate fi utilă, deoarece s-a arătat că riscul recidivei la distanță după 5 ani continuă mai mult de 20 de ani. La unele paciente beneficiile pot fi însă mai mici, iar riscurile pot depăși avantajele. De aceea, oncologii decid individual, evaluând beneficiile și riscurile prelungirii. La femeile cu ganglioni pozitivi se recomandă în total până la 10 ani de terapie hormonală adjuvantă.

Adăugarea suprimării ovariene depinde de vârstă, menopauză, riscul oncologic și alte afecțiuni. Nu este recomandată după operație tuturor femeilor premenopauzale cu cancer mamar precoce; trebuie selectate cele care vor beneficia. Identificarea pacientelor care beneficiază rămâne o întrebare importantă în oncologie.

Un studiu cu urmărire de 12 ani

Rezultatele la 12 ani ale studiului SOFT, conceput pentru a răspunde acestei întrebări, au fost publicate la 9 decembrie 2022 în Journal of Clinical Oncology, revista care a prezentat aceste rezultate.

SOFT a cercetat adăugarea suprimării funcției ovariene la terapia hormonală la femei premenopauzale cu cancer mamar hormon-pozitiv. Au fost randomizate 3047 de paciente la tamoxifen + suprimare ovariană (1015), exemestan + suprimare ovariană (1014) ori tamoxifen singur (1018).

Suprimarea funcției ovariene a fost realizată prin injecții intramusculare cu triptorelin, îndepărtarea chirurgicală a ovarelor sau distrugerea lor prin radioterapie.

În total, 85% aveau cancer mamar hormon-pozitiv, HER2 negativ.

Analiza primară a comparat tamoxifen/suprimare ovariană cu tamoxifen singur, iar comparația exemestan/suprimare ovariană cu tamoxifen a fost un obiectiv secundar.

La 5 ani, adăugarea suprimării ovariene la tamoxifen nu a avut niciun efect pozitiv. La anul 8 s-a găsit o diferență semnificativă în supraviețuirea fără boală și cea globală pentru grupul tamoxifen/suprimare ovariană. Analiza actuală prezintă rezultatele cu urmărire medie de 12 ani.

Rezultate

Supraviețuirea fără boală la 12 ani:

• 76,1% cu tamoxifen/suprimare ovariană,
• 79,0% cu exemestan/suprimare ovariană și
• 71,9% cu tamoxifen singur.

Supraviețuirea globală la 12 ani:

• 89,0% cu tamoxifen/suprimare ovariană,
• 89,4% cu exemestan/suprimare ovariană și
• 86,8% cu tamoxifen.

Adăugarea suprimării ovariene la terapia hormonală a adus beneficii absolute de supraviețuire globală la 12 ani în grupurile cu caracteristici clinicopatologice de risc crescut.

Caracteristicile asociate riscului crescut au fost:

• Chimioterapie neoadjuvantă anterioară,
• Vârsta de cel mult 35 de ani și
• Subgrupuri cu caracteristici clinicopatologice de risc crescut, precum gradul 3

În concluzie, includerea suprimării ovariene în terapia hormonală adjuvantă pare să aducă un beneficiu important, mai ales pacientelor tinere, care au primit tratament neoadjuvant pentru boală local avansată la diagnostic și au caracteristici clinicopatologice de risc crescut.