Efectul calității vieții pacientului înaintea tratamentului oncologic asupra reacțiilor adverse

Așadar, un studiu în cancerul mamar a constatat că nivelul calității vieții înaintea tratamentului este asociat cu reducerea dozelor de chimioterapie în timpul tratamentului și cu reacțiile adverse după chimioterapie.

Un studiu de pionierat 

Anterior nu existase un studiu care să măsoare această legătură. Pe scurt, s-a constatat că oboseala și afectarea funcției fizice înaintea tratamentului se asociază cu reducerea dozelor și cu reacțiile adverse după chimioterapie. Calitatea vieții pacienților a fost măsurată cu chestionarul EORTC QLQ-C30, utilizat pentru această evaluare.

Constatările au fost publicate în Cancer la 15 ianuarie 2023.

Importanța calității vieții în cancer

Calitatea vieții este un concept care descrie satisfacția oamenilor față de viață și calitatea acesteia. Se bazează pe ansamblul factorilor fizici, emoționali, sociali, economici și de mediu și reflectă cât de bună este viața oamenilor. Măsurarea sa evaluează opiniile și așteptările privind diferitele dimensiuni ale vieții și ajută la înțelegerea gradului de satisfacție.

Până acum, accentul fusese pus mereu pe efectul cancerului în sine sau al tratamentelor asupra calității vieții pacienților. Acest studiu oferă o perspectivă diferită.

Starea fizică, emoțională și socială a pacientului poate influența administrarea, durata și intensitatea tratamentului. Dacă starea generală și calitatea vieții sunt mai bune, tratamentul poate fi mai ușor de parcurs, cu posibile efecte asupra rezultatelor. La fel, deteriorarea calității vieții poate îngreuna tratamentul și reduce efectul acestuia.

Detaliile studiului

Deși calitatea vieții este considerată un indicator al supraviețuirii la pacienții cu cancer avansat, dovezile în cancerul mamar precoce sunt mai puțin clare.

Pentru a înțelege rolul măsurării calității vieții în cancerul mamar precoce, cercetătorii au analizat un studiu din 26 de centre din Franța, care a inclus femei nou diagnosticate cu cancer mamar în stadiile 1.-3., înscrise în această cohortă.

Studiul a fost conceput pentru a examina relația dintre calitatea vieții inițială, reducerea dozelor și reacțiile adverse după chimioterapie la 3079 de pacienți cu cancer mamar precoce. Au fost incluși 718 pacienți cu chimioterapie neoadjuvantă, înaintea operației pentru micșorarea tumorii, și 2361 cu chimioterapie adjuvantă, de protecție după operație.

Majoritatea primiseră taxani (94,2%) și/sau antracicline (90,5%). Alte tratamente adjuvante principale au fost radioterapia mamară (92,6%), trastuzumab (21%) și terapia endocrină (74%), iar toate femeile au beneficiat de chirurgie conservatoare a sânului (74%) și/sau disecție ganglionară (60%). Oboseala și funcționarea fizică au fost măsurate cu EORTC QLQ-C30 (chestionarul de bază pentru calitatea vieții al Organizației Europene pentru Cercetarea și Tratamentul Cancerului, 30).

Dintre cei 3079 de pacienți, 15,5% au avut o reducere a dozei de chimioterapie și 31% au dezvoltat reacții adverse după chimioterapie.

După ajustarea multivariată pentru factorii clinici și ai pacienților, scorurile inițiale de oboseală peste 39 (39 față de 39 sau mai puțin) s-au asociat cu un risc de reducere a dozei de chimioterapie de 1,43 ori mai mare și cu un risc de reacții adverse după chimioterapie de 1,32 ori mai mare.

Autorii au constatat că persoanele cu scoruri inițiale de funcționare fizică sub 83 (83 față de 83 sau mai mult) aveau și rate mai mari de reducere a dozelor (de 1,54 ori) și de reacții adverse după chimioterapie (de 1,5 ori).

Cercetătorii au mai constatat că starea generală de performanță a pacientului nu se asocia cu reducerea dozelor sau cu reacțiile adverse după chimioterapie, sugerând că rezultatele calității vieții raportate de pacient ar putea constitui un indicator mai bun.

Concluzie

Constatările sugerează că oboseala și afectarea funcției fizice înaintea tratamentului pot identifica pacienții cu risc de toleranță redusă la chimioterapie.

S-a constatat că nivelul calității vieții înaintea tratamentului influențează toleranța la chimioterapie, iar aceste rezultate îi pot ajuta pe pacienți să anticipeze reacțiile adverse după chimioterapie și reducerea dozelor.