Există o legătură între vitamina D și cancerul pancreatic?

Se sugerează că în sânge vitamina D (25-hidroxivitamină) are un nivel care joacă un rol în apariția cancerului pancreatic.

De asemenea, în ultimii ani, câteva echipe de cercetători încearcă să clarifice această relație pentru a stabili dacă măsurarea vitaminei D, în prezența cancerului pancreatic, are un rol prognostic (de anticipare a evoluției bolii) ca biomarker.

De exemplu, o analiză suplimentară a studiului clinic randomizat de fază 3 MPACT a constatat la pacienții cu cancer pancreatic că nu există nicio relație între nivelul vitaminei D și supraviețuirea globală.

Studiul MPACT, pentru cancerul pancreatic metastatic (stadiul 4), a comparat la 861 de pacienți nab-paclitaxel și gemcitabina cu gemcitabina administrată singură. Datele privind nivelul vitaminei D erau disponibile pentru 422 dintre pacienți, împărțiți în 3 grupuri pe baza clasificării nivelului vitaminei D:

• Suficient (>30 ng / mL)
• Relativ insuficient (20-30 ng / mL)
• Insuficient (>20 ng /mL)

Von Hoff și colegii săi din studiu nu au raportat nicio diferență semnificativă statistic a supraviețuirii globale mediane între cele 3 grupuri. Supraviețuirea globală mediană era de 7,9 luni pentru grupul cu vitamina D insuficientă, 9,4 luni pentru cel cu vitamina D relativ insuficientă și 7,8 luni pentru cel cu nivel suficient. Nici analizele între grupuri nu au arătat vreo diferență a supraviețuirii globale mediane în funcție de nivelul vitaminei D.

Deși studiul a concluzionat că nu există nicio relație între nivelul vitaminei D și supraviețuirea globală, cercetătorii au raportat că lipsa unui eșantion mare și gradul bolii influențează aceste constatări.

Meta-analiza studiilor privind vitamina D și cancerul pancreatic

O meta-analiză care a examinat 12 studii privind efectul nivelului vitaminei D asupra cancerului pancreatic și a ratei deceselor nu a găsit nici ea, în rezultatele de supraviețuire, nicio diferență statistică.

În special, nivelul crescut al vitaminei D 25 nu a redus riscul de cancer pancreatic, iar cantitatea de vitamina D consumată nu era asociată cu riscul de a dezvolta pancreas.

Relația dintre suplimentarea cu vitamina D și cancerul pancreatic

Aportul zilnic de vitamina D și riscul pancreatic au fost și în centrul unei analize a datelor reunite ale Consorțiului Internațional de Studii Caz-Control privind Cancerul Pancreatic. Analiza includea rezultatele a 9 studii de control. Spre deosebire de constatările meta-analizei, datele acestei analize reunite au demonstrat o legătură între aportul mai mare de vitamina D și riscul crescut de cancer pancreatic. După ajustarea rezultatelor în funcție de fumat, nu s-a observat niciun efect semnificativ. Cercetătorii au precizat că relația dintre aportul de vitamina D și cancerul pancreatic ar putea fi asociată cu un aport redus de vitamina A.

Totuși, informațiile din „Studiul biomarkerilor la pacienții cu cancer pancreatic” (BIOPAC) au arătat că pacienții cu deficit de vitamina D aveau niveluri mai mari ale unor biomarkeri precum interleukina (IL)-6, YKL-40 și proteina C-reactivă (CRP), markeri ai inflamației. Cercetătorii BIOPAC au evaluat în special relația dintre nivelul vitaminei D înainte de tratament, biomarkerii inflamației și supraviețuirea globală la pacienții cu adenocarcinom ductal pancreatic (PDAC, subtipul cel mai frecvent de cancer pancreatic).

Pe baza nivelului vitaminei D înainte de tratament, pacienții au fost clasificați în 3 grupuri:

• Nivel suficient (>50 nmol / L)
• Nivel insuficient (25-50 nmol / L)
• Nivel deficitar (<25 nmol / L)

La 49% dintre toți pacienții, nivelul vitaminei D era fie insuficient, fie deficitar, iar cei cu deficit de vitamina D aveau cele mai mari niveluri de IL-6, YKL-40 și CRP, indiferent de stadiul cancerului.

La pacienții operați pentru cancer pancreatic (stadiile 1 și 2) și cu deficit de vitamina D, supraviețuirea globală mediană era mai scurtă decât la cei cu nivel suficient de vitamina D (18,3 luni și 29,7 luni). Rasmussen și colegii săi din studiu au afirmat că la pacienții cu cancer pancreatic în stadiu avansat nu s-a observat nicio diferență a supraviețuirii globale, indiferent de nivelul vitaminei D. În mod similar, la pacienții tratați cu gemcitabină, cu niveluri diferite ale vitaminei D, nu s-a observat nicio diferență semnificativă statistic a supraviețuirii globale mediane.

Nivelul optim al vitaminei D a fost definit ca fiind între 54 nmol / L și 80 nmol / L. Cercetătorii studiului au presupus că pacienții cu boală reziduală minimă după operație ar putea fi candidați rezonabili pentru suplimentarea cu vitamina D, în scopul prevenirii progresiei celulelor canceroase.

Fiziopatologia vitaminei D în cancerul pancreatic

Fiziopatologia subiacentă a vitaminei D în cancerul pancreatic nu este pe deplin înțeleasă. În cancerul pancreatic, micromediul tumoral (TMÇ) a fost caracterizat prin hipoxie și imunosupresie care duc la fibroză. Inflamația crescută din TMÇ poate favoriza angiogeneza (formarea de vase noi) și metastazele. Cel mai probabil, vitamina D intervine în multe dintre aceste etape, mai degrabă decât într-o singură cale celulară. În special, receptorul vitaminei D (VDR) poate avea un rol în stimularea răspunsului imunitar prin complexul VDR-1, 25-hidroxivitamină-D2, ceea ce inhibă angiogeneza și favorizează diferențierea celulară și apoptoza.

Vitamina D poate influența și funcția endocrină a pancreasului prin reglarea insulinei.

Datele unor studii au sugerat că vitamina D poate acționa sinergic cu chimioterapia, amplificând remodelarea celulară după tratament. Constatările studiilor rezumă în acest punct și motivul pentru care vitamina D este un biomarker de interes în contextul cancerului pancreatic.

Totuși, studiile viitoare trebuie să continue obținerea de date despre vitamina D în cancerul pancreatic, mai ales despre posibila sinergie dintre vitamina D și chimioterapie. Locul desfășurării studiilor viitoare este de asemenea important, deoarece aproximativ 90% din necesarul de vitamina D al unei persoane provine din lumina solară.