Fost brancardier, un uriaș uitat al cercetării cancerului

Ar trebui să îi mulțumim unui imigrant indian uitat, care a început ca brancardier de spital, a devenit biochimist și a revoluționat tratamentul leucemiei, încă cel mai frecvent cancer pediatric.

Dr Yellapragada SubbaRow, care a dezvoltat un tratament puternic și ieftin pentru leucemie și alte boli, metotrexatul, este cunoscut și drept "Adevăratul părinte al chimioterapiei". Numele său este legat și de alte realizări științifice.

Născut în sud-estul Indiei, SubbaRow era aproape să piară din cauza unei boli tropicale care i-a luat ambii frați mai mari. Nu se dedicase școlii până la moartea tatălui. Mai târziu, ca imigrant în SUA, a trăit ani întregi sub povara prejudecăților. La 53 de ani, un cheag de sânge i-a curmat viața.

Din păcate, deși SubbaRow a obținut multe victorii științifice în pofida numeroaselor dificultăți, mulți oameni nici astăzi nu îl cunosc. În Luna Națională a Cercetării Cancerului din SUA, privim din nou viața și munca sa extraordinară, pentru a-l aminti și a-i aprecia realizările.

Dr Yella, acidul folic și transformarea oncologiei

În afara unui grup de medici născuți în India, care îi păstrează moștenirea în articole, prezentări și cărți premiate cu Pulitzer, SubbaRow nu primește apreciere.

Scriitorul și oncologul Siddhartha Mukherjee, membru al acestui grup, a prezentat cronologic realizările lui SubbaRow în cartea sa clasată pe locul 1 în lista de bestselleruri New York Times, "The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer" (Împăratul tuturor bolilor).

După cum scrie Mukherjee, SubbaRow era „un pionier pe multe căi, un medic devenit fiziolog celular, un chimist ajuns întâmplător în biologie.”

(Conform tradiției indiene, SubbaRow este prenumele medicului, iar Yellapragada numele de familie. În literatura medicală este însă folosit SubbaRow, cu unele variații de scriere. Prietenii îi spuneau și „Yella”, după cum scrie Mukherjee.)

După o copilărie și tinerețe foarte dificile, a trecut prin frământări religioase, revolte ale copilăriei și o căsătorie aranjată eșuată. Avusese un copil, dar îl pierduse când era bebeluș. Lăsând totul în urmă, SubbaRow a ajuns în SUA în 1923.

Nu a fost admis la Boston Medical School. O vreme a lucrat ca brancardier și îngrijitor de noapte la Brigham and Women’s Hospital din Boston, schimbând cearșafuri și curățând toalete. Pentru un brahman indian sărac, dar mândru și dintr-o castă înaltă, șocul cultural al acestor munci trebuie să fi fost puternic.

SubbaRow a fost admis la Harvard Medical School, tot în Baston, și a devenit un tânăr cadru didactic. Mukherjee scrie că, fiind străin, era „retras, nocturn și cu accent puternic”. Era atât de diferit încât avansarea academică părea imposibilă. În pofida cercetărilor sale biochimice de pionierat, Harvard nu i-a permis continuarea pe un post permanent.

La începutul anilor 1940 a fost angajat la Lederle Labs, o companie farmaceutică din New York, cumpărată ulterior de Pfizer. Acidul folic era vitamina la a cărei sinteză lucra. În cele din urmă a obținut o antivitamină asemănătoare acidului folic. Dar la ce ar fi folosit oprirea absorbției acidului folic în organism?

Multe descoperiri, dar fără finanțare și faimă

SubbaRow mai făcuse descoperiri de cotitură în biologie. Descoperise simultan fosfocreatina și ATP, esențiale pentru contracțiile musculare. Însă autorul Gerald Posner a scris în „Pharma: Greed, Lies and the Poisoning of America” că „Subbarow a fost obligat să renunțe la recunoașterea rolului său major în descoperirea testului colorimetric pentru fosfor în 1935, onoare atribuită în schimb coautorului luat în considerare pentru promovarea la un post de profesor cu normă întreagă la Harvard”.

Oncologul Kirtan Nautiyal din Houston l-a omagiat într-un articol din 2018 și a spus: „Instinctul lui de a rămâne în plan secund i-a sabotat iremediabil propria carieră.”

Nautiyal a scris și că SubbaRow și echipa au dezvoltat „primul tratament eficient pentru filarioză, boală care provoacă elefantiazis la nivelul picioarelor și organelor genitale la milioane de oameni, mai ales în țările tropicale”. „Zece ani mai târziu, a produs polimixina, primul tratament eficient împotriva clasei de bacterii Gram-negative, și aureomicina, primul antibiotic cu spectru larg.” (Aureomicina este și primul antibiotic tetraciclinic.)

Nici descoperirea antagonistului acidului folic nu a devenit larg cunoscută. S-a observat însă mai întâi că acidul folic agrava, în loc să amelioreze, leucemia copilului și s-a înțeles posibilitatea inversării acestui proces.

Ascensiunea metotrexatului și succesul în leucemie

Mukherjee povestește în carte:

"Sidney Farber, anatomopatolog în Boston, nu mai știa cum să îl ajute pe Robert Sandler, un băiat de 2 ani cu leucemie. Farber a luat legătura cu fostul coleg SubbaRow și a cerut aminopterină, prima versiune a metotrexatului dezvoltată cu echipa sa. Farber i-a injectat-o lui Robert, iar în 3 zile leucocitele copilului au început să scadă rapid. Sângerarea s-a oprit, a început să mănânce și arăta iar aproape ca fratele său geamăn."

Până atunci nu existase niciun succes în tratamentul leucemiei. Din păcate, efectul a fost doar temporar. Ca și la ceilalți copii tratați astfel, boala lui Robert a recidivat și el a murit în câteva luni. Farber a văzut însă „o ușă deschisă” – o substanță chimică putuse fi folosită împotriva cancerului și începea era chimioterapiei. Fusese făcut astfel unul dintre cei mai importanți pași pentru folosirea corectă a substanțelor chimice.

Metotrexatul, agentul anticanceros sintetizat de SubbaRow, urma să fie punctul de plecare al tratamentului leucemiei și să inițieze remisia de lungă durată a leucemiei limfoblastice acute în 1970, odată cu dezvoltarea chimioterapiei combinate.

Metotrexatul a fost folosit și în alte cancere. Istoria sa scrisă de Institutul Național al Cancerului din SUA arată: „Presupunerile anterioare, potrivit cărora cancerul era aproape întotdeauna fatal, s-au schimbat, iar domeniul oncologiei medicale, anterior inexistent, a fost înființat oficial în 1971.” Nici în această relatare nu era menționat SubbaRow.

A plecat, dar moștenirea trăiește

Din biografii și propriile cuvinte reiese un SubbaRow dificil în relații, ambițios și dependent de muncă. Înainte de a rupe complet legăturile la începutul anilor 1930, îi scrisese soției din India: „Nu este plăcut să mă întrebi în fiecare scrisoare când mă întorc“. „Voi veni cât pot de curând… Nu vreau să mai scriu nimic.”

Biografia îl descrie astfel: „Era foarte hotărât să dedice tot timpul care îi era dat pe pământ descoperirii tratamentelor pentru bolile care chinuie omenirea.”

Echipa de cercetare îi era totuși devotată. Avea multe motive să fie dur, precum prejudecățile și izolarea întâlnite în SUA și, anterior, în India sub conducere britanică.

SubbaRow din cartea domnului Posner răspunsese încă din studenția la medicină apelului activistului pentru independență Mohandas Gandhi. „A refuzat halatul chirurgical britanic primit la școală și a purtat în schimb un Khadi tradițional, simplu, din bumbac. Gestul de sfidare l-a costat diploma universitară necesară pentru intrarea la Government Medical College.”

A fost umilit și în ultimul an de viață: colegul Farber nu i-a recunoscut meritele în studiul de referință din 1948 despre aminopterină în leucemie. O „omisiune uluitoare”, spune Yaddanapudi Ravindranath, hematolog/oncolog pediatru la Wayne State University din Detroit. Într-un interviu, el a spus: „Din câte știu, Farber și-a petrecut restul carierei cerându-și scuze și încercând să repare acest lucru”.

O carieră scurtă, o moștenire durabilă

SubbaRow a murit brusc în 1948, la numai 53 de ani. Ravindranath spunea că „mulți cred că ar fi câștigat Premiul Nobel dacă ar fi trăit puțin mai mult”.

Ca și SubbaRow, Ravindranath s-a născut în Andhra Pradesh, lângă Chennai, fostul Madras. Autor al unor cercetări revoluționare proprii despre metotrexat și leucemie, spune: „Ca compatriot, îi continui într-un fel moștenirea și sunt, evident, mândru de el”.  

La aproape 75 de ani de la moartea sa, medici născuți în India, precum Ravindranath, continuă să îl omagieze în scris, ca să nu fie uitat. Metotrexatul rămâne esențial în leucemie și în alte boli, inclusiv psoriazis.

Recunoașterea lui „Yella” poate fi tardivă, însă biblioteca de cercetare Lederle care îi poartă numele i-a oferit nemurire. O placă de piatră, care îl amintește ca savant, profesor, filosof și filantrop, spune: "Știința doar prelungește viața, religia o aprofundează." În orice caz, SubbaRow era un om al științei și credinței, care credea în știință.