HPV și cancerul de prostată — cercetătorii caută o legătură necunoscută

Cancerul de prostată este al doilea cel mai frecvent cancer la bărbați la nivel mondial, după cel pulmonar. În Turcia sunt diagnosticate anual aproximativ 20 de mii de cazuri, reprezentând 15% dintre toate cancerele la bărbați.

Deși numeroși factori de risc contribuie la dezvoltarea cancerului de prostată, factorii care îl inițiază nu au fost încă identificați. Aceasta a încurajat cercetările pentru descoperirea unor noi factori cauzali asociați bolii.

Papilomavirusurile umane (HPV), în special tipurile cu risc înalt, au fost identificate drept agenți carcinogeni (care provoacă cancer) la om. HPV sunt virusuri mici, fără anvelopă, care pot infecta pielea și regiunea genitală și pot produce leziuni hiperproliferative, cunoscute ca veruci sau papiloame. Până în prezent au fost descoperite peste 200 de tipuri, clasificate ca "risc scăzut" sau "risc înalt" după relația cu dezvoltarea cancerului. Tipurile cu risc scăzut provoacă leziuni benigne, iar cele cu risc înalt au proprietăți carcinogene.

Persistența virală îndelungată necesară dezvoltării cancerului presupune evitarea atacurilor imunitare și a eliminării din organism. S-a arătat că HPV interacționează cu trei oncoproteine principale, E5, E6 și E7, pentru a suprima sistemul imunitar uman. De obicei, infecțiile sunt eliminate de imunitate după o anumită perioadă de latență, dar, în condiții de mediu favorabile, virusul poate evita răspunsul imun și poate determina transformarea canceroasă.

Tipurile HPV cu risc înalt sunt considerate principalul factor cauzal pentru 95% dintre cazurile de cancer de col uterin. S-a constatat că HPV provoacă și multe alte cancere. Datele ar putea indica migrarea virusului din regiunea inițial infectată spre alte organe și un posibil rol în apariția cancerului în diferite localizări.

Relația dintre HPV și cancerul de prostată este considerată importantă din mai multe motive. 

În 1951, Ravich a sugerat că bolile cu transmitere sexuală (CYBH) ar putea contribui la cancerul de prostată. De atunci, numeroase studii au analizat relația dintre CYBH și această boală. CYBH cresc de obicei riscul prin inflamația prostatei, urmată de dezvoltarea cancerului. În 2019, Vignera și colegii au raportat că 82% dintre pacienții cu prostatită aveau persistent ADN HPV cu risc înalt în spermă.

Rezultatele studiilor de până de curând au fost foarte controversate, iar dovezile concrete ale prezenței HPV în cancerul de prostată lipseau încă. Având în vedere interesul larg pentru relație, se consideră esențială confirmarea frecvenței tipurilor HPV din țesutul prostatic la nivel mondial, inclusiv a altora decât 16 și 18.

Dată fiind frecvența cancerului de prostată și posibilul rol declanșator al HPV cu risc înalt, este surprinzătoare lipsa cercetărilor privind efectul infecției asupra acestei boli în Regatul Unit. Pentru a completa această lacună, o echipă condusă de savantul recunoscut internațional pentru cercetarea relației HPV–cancer, Hossein Ashrafi, a realizat un studiu important. Doctorandul său Yahya Ahmed este autorul principal, iar din echipă face parte și cercetătorul turc Muharrem Okan Çakır. Prin metode moleculare sensibile, au examinat în detaliu prezența a 12 tipuri HPV cu risc înalt în probe prostatice benigne și canceroase colectate în Regatul Unit. Studiul reprezintă un pas important pentru înțelegerea potențialului efect al HPV asupra cancerului de prostată.

Detaliile studiului

Folosind o analiză moleculară sensibilă, autorii au detectat ADN HPV în probe de țesut prostatic de la 49 de bărbați din Anglia.

Pe scurt, studiul a arătat:

• ADN HPV a fost găsit în 32,7% dintre toate probele de țesut prostatic și în 35,7% dintre probele de cancer de prostată.
• Cele mai frecvente tipuri în probele prostatice au fost HPV 16, 31, 33 și 35.
• În probele de cancer de prostată s-a găsit mai mult ADN HPV decât în probele bărbaților cu hiperplazie benignă de prostată (BPH).

Autorii au concluzionat că rezultatele sugerează un posibil rol al HPV în dezvoltarea cancerului de prostată și ar putea influența dezvoltarea unor tratamente noi. Au subliniat și necesitatea cercetărilor suplimentare pentru confirmare și stabilirea rolului exact al virusului.

Până în prezent, cancerul de prostată nu avea o legătură clară cu factori de risc prevenibili, precum infecția HPV cu risc înalt. Rezultatele acestui studiu arată însă prezența virusului cu risc înalt în țesutul prostatic.

Studiul sugerează că infecția HPV activă biologic, care persistă ani de zile, are un rol în dezvoltarea cancerului de prostată. Datele sunt importante deoarece indică HPV drept posibil factor de risc prevenibil. Dacă acest lucru se confirmă, ar putea apărea noi strategii de prevenire și tratament.