Iradiere focalizată versus radioterapie cerebrală totală în cancerul pulmonar microcelular

Cancerul pulmonar microcelular este un tip de cancer cu risc ridicat de metastazare (răspândire) la creier pe parcursul bolii. Majoritatea pacienților cu acest diagnostic trebuie să primească radioterapie cerebrală la un moment dat în timpul tratamentului. Abordarea clasică pentru metastazele cerebrale ale cancerului pulmonar microcelular este iradierea întregului creier. În ultimii ani se discută însă dacă iradierea focalizată numai pe regiunile cu metastaze ar putea fi suficientă. Denumirea medicală a acestei metode este radiochirurgie stereotactică (SRS = stereotactic radiosurgery).

Principala diferență dintre SRS și radioterapia externă clasică este administrarea întregii doze calculate de radiație într-o singură ședință sau în câteva ședințe, numite fracții.

Notă: există 2 tipuri de iradiere focalizată: radiochirurgia stereotactică (stereotactic radiosurgery = SRS), folosită pentru tumorile cerebrale, și radioterapia stereotactică corporală (stereotactic body radiation therapy = SBRT), folosită pentru organe din afara creierului, precum plămânul, osul sau ficatul.

• Subiect conex: Radioterapia – tipuri de iradiere și scopurile utilizării

Prin administrarea în câteva ședințe a dozei totale calculate pentru SRS, au devenit posibile atât distrugerea intensă a țesutului țintă, cât și reducerea reacțiilor adverse ale radioterapiei.

Radiochirurgia pentru metastazele cerebrale ale cancerului pulmonar microcelular

The Lancet Oncology a prezentat o analiză sistematică și meta-analiză care a constatat că radiochirurgia stereotactică (SRS), folosită ca tratament de primă linie la pacienții cu cancer pulmonar microcelular (SCLC) diagnosticați cu metastaze cerebrale, se asociază cu o „supraviețuire similară” celei obținute prin radioterapia cerebrală totală.

Deși SRS a înlocuit iradierea cerebrală totală (WBRT) ca tratament de primă linie al metastazelor cerebrale în cele mai multe cancere solide ale organelor, WBRT rămâne tratamentul de primă linie pentru boala metastatică cerebrală în cancerul pulmonar microcelular, deoarece în acest cancer pot apărea metastaze cerebrale rapide și extinse.

Studiul a fost efectuat pentru a evalua eficacitatea SRS în cancerul pulmonar microcelular în comparație cu WBRT.

Detaliile studiului

Meta-analiza care a comparat SRS cu WBRT a inclus șapte studii. Datele despre supraviețuirea globală după SRS au provenit din alte 14 studii cu un singur grup.

În șapte studii cu un total de 18130 de pacienți, supraviețuirea globală a fost mai bună la cei tratați cu SRS (raportul de hazard [HR] = 0,85, interval de încredere [IC] 95% = 0,75-0,97).

În alte șapte studii cu un total de 16961 de pacienți, supraviețuirea globală a fost mai bună cu SRS decât cu WBRT (HR = 0,77, IC 95% = 0,72-0,83).

În patru studii cu un total de 1167 de pacienți, nu a fost observată o diferență semnificativă a supraviețuirii globale între SRS și WBRT completată cu SRS (HR = 1,17, IC 95% = 0,78–1,75).

Eterogenitatea între studii a fost ridicată atunci când toate studiile comparative au fost reunite.

Analiza a 14 studii cu un singur grup, cu un total de 1682 de pacienți, a arătat o supraviețuire globală mediană de 9 luni cu SRS (IC 95% = 7,86–10,16 luni). Ratele de control al metastazelor cerebrale la lunile 6 și 12 au fost de 81% și 78%.

În concluzie, rezultatele arată că SRS poate oferi o supraviețuire similară sau chiar mai bună decât WBRT la pacienții cu cancer pulmonar microcelular metastatic cerebral și că rezervele anterioare privind folosirea SRS ar trebui să se diminueze, având în vedere riscul perceput de progresie rapidă a metastazelor cerebrale la acești pacienți.