Pexidartinib a primit aprobarea FDA pentru tratamentul tumorii tenosinoviale cu celule gigante

La 2 august 2019, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA), pentru pacienții adulți cu tumoră tenosinovială cu celule gigante (TTCG) simptomatică, care provoacă morbiditate severă sau limitare funcțională și nu poate fi îndepărtată chirurgical, a aprobat medicamentul pexidartinib (Turalio) sub formă de capsule. Pexidartinib este primul tratament sistemic aprobat pentru pacienții cu TTCG.

Tumora tenosinovială cu celule gigante (TTCG), nemalignă, dar care poate fi agresivă local, face parte dintre tumorile rare. TTCG afectează articulațiile căptușite cu sinovială, bursele și tecile tendinoase, provocând umflare, durere, rigiditate și mobilitate redusă la articulația sau membrul afectat. Această afecțiune tinde să apară la adulții tineri, de vârstă activă, și poate fi debilitantă.

Chirurgia este tratamentul primar / principal pentru TTCG și, în cazurile grave, poate include sinovectomii multiple, înlocuirea articulației și chiar amputație. În ciuda celei mai bune intervenții chirurgicale, probabilitatea de recidivă a TTCG difuze este ridicată.

Aprobarea FDA pentru Turalio în tratamentul tumorii tenosinoviale cu celule gigante se bazează pe rata de răspuns global observată în ENLIVEN, care a înrolat 120 de pacienți cu TTCG neeligibili pentru operație, un studiu clinic internațional, multicentric, randomizat (1: 1), dublu-orb, controlat cu placebo . Rata răspunsului global a fost stabilită la săptămâna 25 de un comitet de evaluare independent (Criteriile de evaluare a răspunsului în tumorile solide - RECIST 1.1).

După 25 de săptămâni de tratament, rata răspunsului global a fost de % 38; % 15 răspuns complet și % 23 răspuns parțial.

La niciun pacient care a primit placebo, un răspuns nu a fost observat.

Dintre cei 23 de pacienți, la 22 răspunsul la tratament a continuat cel puțin 6 luni.

Măsurată procentual, amplitudinea mișcării articularea fost evaluată cu un goniometru pentru fiecare articulație afectată. La pacienții cu date suficiente pentru analiză s-a observat o ameliorare semnificativă statistic a amplitudinii mișcării articulației afectate la 25 de săptămâni la cei tratați cu pexidartinib, comparativ cu cei care au primit placebo.

Cele mai frecvente, pentru pexidartinib, reacții adverse au fost lactat dehidrogenaza (LDH), creșterea aspartat aminotransferazei (AST), modificări ale culorii părului, creșterea alanin aminotransferazei (ALT) și creșterea colesterolului. Reacțiile adverse suplimentare au inclus neutropenie, creșterea fosfatazei alcaline (ALP), scăderea limfocitelor, edem ocular, scăderea hemoglobinei, erupții cutanate, disgeuzie și scăderea fosfatului.

Informațiile de prescriere includ un avertisment care informează profesioniștii din sănătate și pacienții despre riscul de leziuni hepatice grave și potențial fatale. Profesioniștii din sănătate trebuie să monitorizeze testele hepatice înainte de începerea pexidartinibului și săptămânal în primele 8 săptămâni, la fiecare 2 săptămâni în luna următoare, apoi la fiecare 3 luni. La pacienții cu leziuni hepatice, doza de pexidartinib trebuie redusă sau tratamentul întrerupt, în funcție de gravitatea leziunilor.

Pentru pexidartinib, recomandată este doza, pe cale orală, pe stomacul gol, de 400 mg de două ori pe zi (2 capsule). 

Care este mecanismul de acțiune al pexidartinibului?

Pexidartinib este o formulare în capsule a unui inhibitor de tirozin-kinază receptorială (RTK) cu moleculă mică. Pexidartinib se leagă și inhibă fosforilarea receptorului factorului celulelor stem (KIT), a receptorului factorului de stimulare a coloniilor-1 (CSF1R) și a tirozin-kinazei de tip FMS 3 (FLT3), ceea ce poate duce la inhibarea proliferării celulelor tumorale și a macrofagelor, osteoclastelor și mastocitelor implicate în boala metastatică osteolitică. FLT3, CSF1R și FLT3 sunt supraexprimate sau prezintă mutații în multe tipuri de celule canceroase și au roluri importante în proliferarea celulelor tumorale și în metastazare.