Poți fi obez cu greutate normală, potrivit științei medicale!

Obezitatea este denumirea medicală a stării cunoscute drept exces ponderal, definită, de obicei, printr-un indice de masă corporală (VKİ) de peste 30. Totuși, dorim să discutăm despre obezitatea metabolică , o stare care, asemenea obezității generale, se manifestă prin rezistență crescută la insulină, profil lipidic sanguin anormal și tensiune arterială crescută, dar care apare la persoanele cu greutate normală, spre deosebire de cele supraponderale.
Se estimează că, în America, 1 din fiecare 4 adulți de 20 de ani și peste prezintă obezitate metabolică cu greutate normală sau, folosind expresia mai frecvent preferată, este obez cu greutate normală potrivit acestei clasificări. La nivel mondial, proporția este mai mare decât se crede. De exemplu, în India, aproape jumătate (%40) dintre persoanele cu greutate normală potrivit indicelui de masă corporală (VKİ) prezintă disfuncții metabolice precum glicemie și trigliceride crescute.
Numeroase studii arată că aceste persoane aparent sănătoase, cu obezitate metabolică și greutate normală (NKMO), au de fapt un risc ridicat de boli cardiometabolice, precum diabet, hipertensiune arterială și boală coronariană în cadrul acestui profil de risc.
Într-un articol publicat recent de medicii de la Clinica Mayo s-a constatat că proporția celor cu procent ridicat de grăsime corporală, în ciuda unui indice de masă corporală normal, era de %25 la bărbați și de %33 la femei. Totodată, la aceste persoane, sindromul metabolic (hipertensiune arterială, glicemie și trigliceride crescute) era de 4 ori mai frecvent.
Studiul a precizat, de asemenea, că un procent mai ridicat de grăsime corporală, mai degrabă decât indicele de masă corporală, reprezintă un risc mai mare pentru bolile cardiovasculare.
Un alt studiu a precizat că măsurarea indicelui de masă corporală nu arată distribuția grăsimii corporale și, prin urmare, nu este cea mai bună metodă de identificare a obezității. Se subliniază că grăsimea din jurul abdomenului și ficatul gras reprezintă în special un pericol pentru sănătate, în timp ce grăsimea acumulată în regiuni îndepărtate de abdomen, precum picioarele, poate avea un efect favorabil asupra rezistenței la insulină.
-Subiect conex: Cum se măsoară raportul talie-șold? Care sunt riscurile pentru sănătate ale unei valori ridicate?
Medicii le recomandă persoanelor supraponderale sau obeze cu disfuncții metabolice să slăbească mâncând mai puțin și făcând mai multă mișcare. Dar este oare situația cu adevărat aceeași și pentru pacienții al căror indice de masă corporală se află în intervalul normal, dar care au disfuncții metabolice? Cu alte cuvinte, pierderea suplimentară în greutate aduce beneficii persoanelor cu obezitate metabolică și greutate normală?
Cât ar trebui să slăbească?
Pentru a răspunde la această întrebare, un studiu realizat în Singapore la 11 persoane de origine asiatică cu obezitate metabolică și greutate normală (VKİ 22.7 ± 0.4 kg / m 2) a măsurat masa de grăsime corporală, grăsimea hepatică și efectele insulinei înainte și după o scădere în greutate de aproximativ %5.
În final, la o scădere în greutate de %5, s-a observat reducerea masei totale de grăsime cu aproximativ %9, a țesutului adipos intraabdominal și subcutanat abdominal cu % 11 și, respectiv, % 17 și a grăsimii hepatice cu aproximativ % 50. Au scăzut și concentrațiile de insulină à jeun, trigliceride, HDL și LDL colesterol, iar sensibilitatea la insulină a crescut cu aproximativ % 26. Astfel, s-a afirmat că riscul cardiometabolic a scăzut la asiaticii cu obezitate metabolică și greutate normală. Studiul a observat o relație inversă semnificativă între volumul țesutului adipos intraabdominal și modificările sensibilității la insulină. Cu alte cuvinte, pe măsură ce scade țesutul adipos intraabdominal, scade și rezistența la insulină.
Un alt studiu al Mayo Clinic, care a inclus persoane cu vârste între 30 și 90 de ani ce urmau o alimentație de calitate ridicată, precum dieta mediteraneeană, a urmărit 2100 de participanți timp de aproximativ 19 ani. La persoanele cu obezitate metabolică și greutate normală s-a observat o creștere a mortalității din toate cauzele, precum boli cardiovasculare și cancere, în timp ce la adulții cu greutate normală și sănătoși metabolic riscul acestor boli era mai mic.
Evaluarea rezultatelor acestor studii arată că, în general, chiar dacă indicele de masă corporală este normal, există diferențe importante între starea de sănătate metabolică și cea de nesănătate metabolică în privința bolilor pe care le implică. Se poate spune că, prin schimbări simple ale stilului de viață, precum alimentația adecvată și activitatea fizică, ar putea fi îmbunătățită sănătatea metabolică a persoanelor cu obezitate metabolică și greutate normală, adică a celor cu greutate normală și obezitate abdominală (în jurul abdomenului).
-Subiect conex: Creșterea frecvenței cancerului la adulții tineri a fost pusă pe seama obezității
Surse
What’s the Best Way to Treat Normal-Weight People With Metabolic Abnormalities?
JAMA, 27 June 2018.
2. Cardiovascular and Metabolic Heterogeneity of Obesity, Clinical Challenges and Implications for Management,
Circulation, 2018
3. Association Between Adiposity and Lean Mass With Long‐Term Cardiovascular Events in Patients With Coronary Artery Disease: No Paradox
Journal of the American Heart Association, 2018.
4. Moderate Weight Loss Improves Body Composition and Metabolic Function in Metabolically Unhealthy Lean Subjects
Obesity (Silver Spring). 2018.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.