Prelungirea supraviețuirii prin radioterapia profilactică a metastazelor osoase a stârnit un ecou puternic

Multe cancere, în stadii avansate, tind să metastazeze (să se răspândească) în oase. Pentru metastazele osoase dureroase, administrarea de radioterapie este o abordare standard în tratamentul cancerului. Totuși, un studiu nou care evaluează radioterapia pentru metastazele osoase a avut un rezultat neașteptat: la pacienții cu metastaze osoase asimptomatice (care nu produc niciun simptom sau disconfort), radioterapia profilactică (preventivă) a redus nu doar evenimentele scheletice și spitalizările, ci s-a arătat că prelungește și supraviețuirea, adică durata vieții.

În primul studiu de acest fel, aproximativ 80 de pacienți cu peste cinci metastaze cu risc înalt au fost repartizați aleatoriu la radioterapie profilactică sau tratament standard.

La pacienții iradiați s-a redus frecvența evenimentelor scheletice și niciunul nu a necesitat spitalizare. Rezultatele au arătat însă și o îmbunătățire cu 55% a supraviețuirii generale față de grupul de control, oferindu-le încă 8 luni de viață.

Autoarea principală, dr. Erin F. Gillespie, oncolog radioterapeut la Memorial Sloan Kettering Cancer Center din New York City, a spus: „Este sugestiv faptul că iradierea pentru prevenirea durerii ar putea prelungi viața”.

Gillespie a explicat că o diferență în supraviețuirea generală prin iradierea metastazelor osoase asimptomatice nu era de așteptat, dar îngrijirea paliativă "poate îmbunătăți supraviețuirea generală”, iar acest rezultat concordă cu studii anterioare care au demonstrat acest lucru, a adăugat ea.

Acest studiu deschizător de drumuri a fost prezentat la 23 octombrie 2022, la Reuniunea anuală a Societății Americane de Oncologie Radioterapeutică (ASTRO).

Rezultatele au fost primite cu entuziasm de numeroși profesioniști în oncologie din întreaga lume.

Evenimentele scheletice asociate metastazelor osoase includ, de exemplu, “fracturi osoase”, „compresie medulară”, „paralizie prin compresie” și „durere osoasă severă”. Prevenirea evenimentelor scheletice la pacienții oncologici este „cu adevărat importantă pentru pacienți”. Creșterea supraviețuirii generale prin iradierea metastazelor osoase este „neașteptată”, dar radioterapia trebuie acum luată în considerare ca tratament profilactic (preventiv).

Pentru un pacient cu anumite caracteristici care cresc probabilitatea unor situații grave, precum compresia măduvei spinării, luarea în considerare mai devreme a radioterapiei pare „intuitivă” în lumina acestui studiu. Iradierea metastazelor osoase asimptomatice ar putea prelungi supraviețuirea prin uciderea celulelor canceroase din aceste zone și reducerea încărcăturii tumorale din organism.

Până acum însă, „nu aveam dovezi” că radioterapia precoce a metastazelor osoase asimptomatice ar fi eficientă, iar acest studiu este „un pas cu adevărat important” în furnizarea lor.

Având în vedere amploarea beneficiului de supraviețuire, dacă un medicament ar fi produs această diferență, ar exista o piață farmaceutică foarte mare și interesată să o urmărească.

Un „avantaj” al faptului că intervenția este radioterapia este că aceasta reprezintă deja un standard de îngrijire și este „accesibilă peste tot, pe scară largă”.

„Nu există costuri suplimentare pentru societate, plătitor sau pacient”, a spus ea. „Este un câștig mare”, deoarece devansarea unui tratament care ulterior ar fi mai puțin eficient nu creează o povară suplimentară pentru pacient și medici.

Deși studiul este un studiu de fază 2 relativ mic și necesită confirmare în studii ulterioare, rezultatele sunt foarte promițătoare pentru pacienții cu metastaze osoase asimptomatice.

Pentru a evita „supratratarea”, sunt necesare cercetări suplimentare care să optimizeze utilizarea adecvată a radioterapiei. O problemă separată este identificarea pacienților cât timp metastazele osoase sunt încă asimptomatice, deoarece acestea nu sunt întotdeauna vizibile clar.

Detaliile studiului

Dr. Gillespie și colegii au repartizat aleatoriu pacienții cu metastaze osoase asimptomatice cu risc înalt în două grupuri, cu sau fără radioterapie. Pacienții au fost stratificați după tipul cancerului și al tratamentelor primite.

Pacienții trebuiau să aibă cel puțin 18 ani, status de performanță ECOG 0-2, o tumoră solidă (de organ) și peste cinci localizări metastatice la imagistică. Cel puțin una dintre metastaze trebuia să fie cu risc înalt, definită ca boală voluminoasă de peste 2 cm sau cu afectarea articulațiilor șoldului, umărului ori sacroiliace, a oaselor lungi sau a coloanei vertebrale.

Echipa a randomizat 78 de pacienți din trei instituții. Au putut fi evaluate datele a 35 de pacienți (cu 62 de leziuni) din brațul de radioterapie și a 36 de pacienți (cu 49 de leziuni) din grupul de control.

Vârsta mediană era de 61-65 de ani și aproximativ jumătate erau femei. Cele mai frecvente cancere erau cel pulmonar, mamar și de prostată, iar pentru 90% era planificat tratament sistemic. Aproximativ jumătate primiseră un agent de reglare osoasă, precum bifosfonații.

Obiectivul principal a fost reprezentat de evenimentele scheletice, definite ca fractură patologică, compresie medulară, intervenție chirurgicală la locul fracturii sau radioterapie pentru durere.

• Un eveniment scheletic a apărut la numai 1,6% dintre pacienții cu radioterapie profilactică, față de 29% în brațul fără radioterapie (P < 0,001).
• După o urmărire mediană de 2,4 ani, supraviețuirea generală mediană a fost de 1,7 ani cu radioterapie și 1 an fără radioterapie (P = 0,011). S-a constatat că radioterapia reduce riscul de deces cu 55%.
• În plus, nu au existat spitalizări la cei iradiați, față de 4 în brațul netratat (P =0,045), iar scorurile Inventarului Scurt al Durerii s-au îmbunătățit semnificativ (P = 0,039).

În privința siguranței, au fost raportate reacții adverse de grad 2 sau mai mare la 38% din brațul de radioterapie și 21% din grupul de control; la 13%, respectiv 3%, au fost considerate potențial legate de tratament. Cele mai frecvente au fost greața, vărsăturile, eritemul (erupția cutanată), oboseala și diareea, majoritatea moderate (gradul 2).

În concluzie, profesioniștii în oncologie vor lua acum în considerare intervenția asupra metastazelor osoase încă asimptomatice înainte să provoace probleme, fără a le lăsa numai în seama tratamentelor sistemice. Întrebarea este în ce etapă trebuie iradiați pacienții oncologici cu metastaze osoase. Mulți au mai multe localizări, dar cum identificăm leziunile cel mai probabil să creeze probleme? Dacă decidem să procedăm astfel, cum asigurăm accesul celor care ar putea beneficia, în pofida aglomerării și a altor obstacole?