Recidiva cancerului mamar după tratament a fost asociată cu metabolismul grăsimilor

Cancerul mamar este printre cancerele cu cele mai mari progrese terapeutice în ultimii ani: supraviețuirea la 5 ani, care exprimă vindecarea completă, a ajuns la %90. Totuși, riscul de recidivă după tratament rămâne important. Potrivit unui studiu nou, dacă după tratament rămân celule de cancer mamar, metabolismul grăsimilor (lipidelor) din acestea prezintă diferențe. Ce înseamnă aceasta?

Recent s-au înmulțit studiile despre factorii asociați revenirii bolii după tratament (numită și recidivă sau relaps). Acestea urmăreau de obicei schimbările căilor de producere a energiei în celula canceroasă. Un studiu nou a examinat profilurile genetice ale „celulelor rămase după tratament” pentru a înțelege factorii recidivei. Două elemente importante îi cresc rigoarea științifică:

1. Prin manipulări genetice în modele de șoarece s-a produs recidiva cancerului așa cum apare la oameni.
2. Folosind organoide (structuri asemănătoare organelor) în 3 dimensiuni, „celulele rămase după tratament” au fost separate eficient (izolate).

Analizele genetice au arătat că aceste celule reziduale izolate metabolizează moleculele de grăsimi-lipide diferit de celulele normale.

În mod normal, respirația aerobă celulară produce specii reactive de oxigen (ROS). Ele sunt neutralizate de diverse enzime mitocondriale. Excesul lor poate deteriora DNA celular, ducând la boli precum insuficiență cardiacă, afecțiuni neurologice, diabet și cancer. Studiul a observat că celulele respective mențin niveluri ridicate ale speciilor reactive de oxigen, crescând astfel probabilitatea mutațiilor DNA care ar putea provoca recidiva. Când cercetarea a fost repetată pe celule canceroase umane, s-au observat schimbări similare ale metabolismului lipidic.

Ce înseamnă studiul pentru tratamentul cancerului?

• Recidiva este unul dintre factorii importanți care îngreunează tratamentul cancerului. Detectarea anticipată poate permite dezvoltarea unor abordări preventive.
• Metabolismul celulei canceroase diferă mult de cel al celulelor sănătoase. Schimbările metabolice din cancer sunt asociate cu metastazele și rezistența la medicamente.
• Importanța studiului constă în descoperirea faptului că recidiva depinde și de schimbări ale „metabolismului grăsimilor”.
• Identificarea schimbărilor metabolismului lipidic în celula canceroasă orientează dezvoltarea terapiilor țintite.
• Se încearcă dezvoltarea unor teste pentru detectarea moleculelor lipidice în sânge sau urină, pentru surprinderea recidivei „precoce”. Trebuie subliniat că nu există clinic un asemenea test; cercetările continuă la nivel de laborator. .

Lectură suplimentară: metabolismul celulei canceroase: EFECTUL WARBURG

Una dintre cele 10 caracteristici fundamentale ale celulei canceroase este modificarea metabolismului energetic. Celulele care se multiplică rapid și necontrolat au nevoie de multă energie, schimbându-și sursele și căile energetice. Modificările au fost explicate de medicul german Otto Heinrich Warburg, laureat Nobel. Aceste schimbări metabolice au fost numite „efectul Warburg”. Figura de mai jos îl prezintă schematic.

Celulele normale (diferențiate/sănătoase) produc energie prin căi diferite în mediu cu oxigen și cu oxigen. În prezența oxigenului efectuează respirație aerobă, producând energie. Fără oxigen, produc energie prin „glicoliză”, cu producție de acid lactic. Acest acid provoacă oboseala/durerea musculară după exercițiu intens.

Majoritatea celulelor tumorale produc însă energie prin glicoliză indiferent de prezența oxigenului. Astfel se acumulează acid lactic și apare un mediu acid. Viteza glicolizei lor este de 200 de ori mai mare decât a celulelor normale.

De aceea, mediul acid nu este cauza cancerului, ci consecința lui. Tratamentele alcaline nu pot trata cancerul și pot iniția probleme care ajung până la deces

Cum apare efectul Warburg?

Se consideră că mutațiile celulelor canceroase declanșează efectul Warburg. Totodată, leziunile mitocondriale, locul respirației aerobe, sau nivelul redus de oxigen din jurul tumorii fac celulele canceroase să își mențină genele mitocondriale inactive.

V-ar putea interesa:

• Țintirea celulelor canceroase inițiatoare de metastaze prin receptorul de acizi grași CD36 nou descoperit