Simptomele deficitului de testosteron, tratamentul, andropauza și cancerul de prostată

La bărbați, testosteronul începe să crească în tinerețe, atingând maximul în jurul vârstei de 30 de ani. Însă, începând din jurul vârstei de 40 de ani, continuă să scadă treptat, cu %1-2 anual, odată cu îmbătrânirea. Până la 60 de ani, dintre 3 bărbați, aproape 1 dezvoltă deficit; după 80 de ani, dintre 2 bărbați, 1. Se estimează că populația masculină vârstnică, în continuă creștere în America, va urca în 2025 de la 40 la 60 de milioane, o creștere de aproximativ %43 față de populația actuală. Astfel, hipogonadismul și andropauza masculină vor deveni o preocupare tot mai răspândită atât în spitale și cămine, cât și social.

Deși după 50 de ani apare obiceiul examinării pentru bolile prostatei, în timpul acesteia andropauza nu este de obicei evaluată. Motivul poate fi informarea insuficientă a bărbaților despre această situație.

Cunoscută și ca menopauza masculină, andropauza înseamnă scăderea testosteronului odată cu îmbătrânirea și simptomele rezultate. Mai medical, situația în care la bărbați, independent de alte boli, avansarea în vârstă determină scăderea testosteronului (testosteron seric redus < 8-11 nmol/L sau < 300 ng/dL) și manifestări clinice asociate este numită andropauză (hipogonadism cu debut tardiv) .

Care este diferența dintre hipogonadism și andropauză?

Diferența dintre andropauză și hipogonadism este destul de simplă; andropauza este o parte naturală a vieții bărbatului, în care hormonii încep să scadă în jurul vârstei de 30 de ani și continuă până la un platou spre sfârșitul decadei de 60 de ani. Hipogonadismul este situația în care testosteronul nu este produs sau este produs insuficient din diverse motive, precum probleme ale testiculelor ori creierului, stres, alimentație deficitară sau afecțiuni preexistente.

Care sunt simptomele hipogonadismului la bărbați?

• lipsa dorinței sexuale,
• pierderea erecțiilor matinale și disfuncția erectilă, 
• tensiune psihică,
• scăderea densității osoase și masei musculare,
• în schimb, creșterea masei adipoase, mai ales în jurul abdomenului, se numără printre manifestări.
• reducerea activității intelectuale, 
• incapacitatea de a dormi noaptea se numără printre manifestări.

Deoarece simptomele andropauzei sunt considerate și consecințe naturale ale îmbătrânirii, aceasta este adesea neglijată. Mai mult, bolile concomitente precum diabetul și hipertensiunea, obezitatea, efectele negative ale stilului de viață, precum alcoolul, tutunul și stresul psihologic, pot contribui la scăderea suplimentară a testosteronului. De aceea, luarea în serios a tuturor simptomelor și măsurile necesare sunt importante pentru o viață mai bună și de calitate la bărbatul care îmbătrânește.

Pe lângă importanța clinică a acestei scăderi a testosteronului legate de vârstă, relația cu alte boli și obiceiurile negative de viață generează astăzi dezbateri importante despre utilitatea tratamentului suplimentar cu testosteron.

Beneficiile potențiale ale tratamentului cu testosteron la bărbații vârstnici (în andropauză)

1. Efectul testosteronului asupra structurii corpului, masei și forței musculare
   Testosteronul este un hormon regulator important pentru masa musculară și adipoasă. Diverse studii au arătat că, la bărbații vârstnici, creșterea testosteronului seric mărește masa slabă, mai ales în trunchi, și reduce grăsimea brațelor și picioarelor. Totuși, în ciuda contribuției la aspectul corporal, datele despre forța musculară nu sunt clare. La bărbații vârstnici tratați cu cortizon pentru boală pulmonară cronică s-a observat ameliorarea forței și funcției fizice prin testosteron, însă contribuția pozitivă la forța musculară nu a fost demonstrată la vârstnicii sănătoși.
2. Efectul testosteronului asupra metabolismului osos
   Scăderea densității osoase este importantă nu doar la femeile vârstnice, ci și la bărbații care îmbătrânesc. Testosteronul suficient protejează bărbatul de osteoporoză la bătrânețe. Studiile indică lipsa unui beneficiu al tratamentului asupra densității osoase la toți bărbații vârstnici sănătoși. Grupul beneficiar este limitat; contribuția pozitivă a fost demonstrată numai la cei cu testosteron scăzut.
3. Efectul testosteronului asupra funcției sexuale
   La bărbatul normal, funcția sexuală este influențată de factori psihologici, hormonali, neurologici și vasculari. Pe lângă bolile cronice precum diabetul și hipertensiunea, o influențează factori independenți precum obezitatea, unele medicamente, stresul și tensiunea psihică.
   Scăderea testosteronului la vârste înaintate afectează negativ funcția și dorința sexuală. Însă studiile nu arată o relație clară între nivelul testosteronului și disfuncția erectilă. Unele studii au demonstrat totuși efecte pozitive mici asupra funcției sexuale, dorinței și erecției, mai ales la tratarea bărbaților cu testosteron scăzut; efectul este mult mai mic la cei cu valori apropiate de normal sau normale.
4. Efectele testosteronului asupra dispoziției și calității vieții
   Testosteronul scăzut ar putea avea o legătură, chiar slabă, cu dispoziția mai depresivă, reducerea activității intelectuale și boala Alzheimer. Însă efectele tratamentului asupra dispoziției depresive și calității vieții rămân neclare. Trebuie totuși avut în vedere că aportul pozitiv la funcția sexuală se poate reflecta favorabil în dispoziție și calitatea vieții.
5. Efectele testosteronului asupra diabetului de tip 2 și componentelor sindromului metabolic
   Testosteronul scăzut este mai răspândit la bărbații cu diabet de tip 2 și/sau sindrom metabolic, complex de afecțiuni cu obezitate, rezistență la insulină și tulburări ale colesterolului. Studiile indică o relație inversă între testosteron și obezitate, rezistența la insulină și tulburările colesterolului. Însă sunt necesare cercetări mai ample pentru a afirma că tratamentul cu testosteron ameliorează aceste situații.

Riscurile potențiale ale testosteronului la bărbații vârstnici (în andropauză)

1. Hipertrofia (mărirea) prostatei și cancerul de prostată
   Efectele negative ale tratamentului hormonal cu testosteron asupra prostatei provoacă firesc îngrijorare utilizatorilor. Testosteronul este necesar dezvoltării prostatei. Însă în hiperplazia benignă de prostată (BPH) și creșterea PSA, dihidrotestosteronul (DHT), metabolitul său din țesut, contează mai mult decât testosteronul administrat extern. A fost demonstrat chiar că asocierea cu unele medicamente poate preveni și aceasta. Un Scor Internațional al Simptomelor Prostatice (IPSS) peste 19, prostata foarte mărită și simptomele urinare inferioare se numără printre situațiile în care se recomandă să nu fie început testosteronul.
   Cancerul de prostată și relația sa cu testosteronul au cunoscut schimbări importante în ultimii ani. Spre deosebire de trecut, studiile recente oferă dovezi că testosteronul ridicat nu contribuie negativ la apariția cancerului de prostată așa cum se credea. Predomină și opinia că substituția cu testosteron nu crește riscul cancerului de prostată.
   În 2012, studiul REDUCE pe 8122 de bărbați nu a găsit o relație între testosteronul seric inițial, DHT și cancerul de prostată. Nici meta-analiza pe 2351 de bărbați din 22 de studii randomizate controlate nu a identificat riscul dezvoltării cancerului de prostată prin substituția cu testosteron.
   Însă astăzi, la pacienții cu cancer de prostată avansat, recidivat și metastatic nu se recomandă testosteron; la fel, nici bărbaților cu cancer mamar. O analiză recentă a riscurilor potențiale la pacienții cu cancer de prostată a precizat că testosteronul poate fi recomandat acum mai sigur, în locul strategiei excesiv de prudente din trecut. Cel mai sigur grup poate include bărbații cu Gleason 6 sau mai puțin, după prostatectomie radicală și cu PSA seric foarte scăzut timp de 1 sau 2 ani.
2. Efectul asupra bolilor cardiovasculare
   Studiile îndelungate din ultimii ani au arătat îmbunătățiri ale colesterolului prin testosteron. Însă aceste rezultate favorabile tot nu sunt suficiente pentru a afirma că tratamentul cu testosteron are un efect pozitiv asupra bolilor cardiovasculare . Unele studii au susținut chiar agravarea bolilor cardiovasculare la bărbații vârstnici cu mobilitate redusă. Este necesară prudență și sunt necesare mai multe cercetări despre beneficii sau prejudicii.
3. Efectele asupra formării sângelui
   Se știe că testosteronul redus la vârstnici scade hemoglobina eritrocitară cu %10-20 și produce anemie. Se consideră deci că testosteronul ar putea trata și anemia bărbaților vârstnici. Însă creșterea hemoglobinei aduce și densitatea sanguină crescută, unul dintre riscurile care împiedică utilizarea tratamentului. Deși importanța clinică nu este clară, tratarea celor cu insuficiență cardiacă și boală vasculară necesită atenție. Pacienții cu testosteron trebuie astfel să își controleze regulat hematocritul.
4. Efectele asupra ficatului
   Bolile hepatice raportate au fost asociate mai ales formelor orale de testosteron. Tumorile hepatice benigne și maligne, toxicitatea hepatică și insuficiența hepatică sunt printre reacțiile adverse.
5. Efectul asupra sindromului de apnee în somn
   Utilizarea testosteronului la bărbații cu sindrom de apnee în somn este contraindicată.

Aspecte de avut în vedere în tratamentul cu testosteron

Bărbații tratați cu testosteron trebuie urmăriți periodic pentru protecție față de reacțiile adverse. Înainte de tratament se recomandă obligatoriu testosteron total, PSA, enzime hepatice, hemoglobină, hematocrit și profil lipidic, cu verificări periodice ulterior. Deși scopul principal este doza minimă care reduce simptomele, creșterea până la testosteronul țintă (250-300 ng/dl) este considerată suficientă.

Pe scurt;

La bărbații care îmbătrânesc, testosteronul pare benefic pentru aspectul corporal, echilibrul masei musculare și adipoase, creșterea densității osoase, rezistența la insulină și profilul colesterolului. Însă datele privind forța musculară, funcția sexuală și dispoziția rămân controversate.

Totuși, la utilizare îndelungată se recomandă prudență, mai ales pentru riscurile cardiovasculare și prostatice, chiar dacă există multe studii favorabile. Decizia optimă despre tratament și necesitatea sa trebuie bazată pe dovezi și raportul beneficiu-risc.