Ulcerele cutanate maligne (rănile) întâlnite în unele cancere

Ulcerele cutanate maligne reprezintă situația în care unele cancere progresează din țesutul subcutanat spre piele, formând răni care cresc în afara suprafeței pielii. Aceste ulcere pot fi primul semn al cancerului sau una dintre problemele asociate stadiilor avansate ale cancerelor deja diagnosticate; sunt însă rare din ambele 2 motive. Problemele provocate de aceste răni pot fi secrețiile, mirosul neplăcut, durerea, mâncărimea și sângerarea. Cel mai frecvent apar în cancerul de sân, cancerele capului și gâtului și melanomul malign . Motivul pentru care sunt observate mai ales în aceste tipuri de cancer este dezvoltarea lor aproape de piele sau pe piele. În regiunea în care a început cancerul sau, prin metastaze , în locurile unde s-a răspândit, pot apărea.

Problemele asociate rănilor cutanate provocate de cancer sunt:

• Secreții
• Miros
• Durere
• Sângerare
• Mâncărime

Tratamentele îndreptate împotriva cancerului în sine contribuie și la vindecarea acestor răni

Aceste tratamente micșorează rana, dar, în general, aceasta nu dispare complet. Îngrijirea paliativă poate fi realizată de o asistentă cu experiență în acest domeniu, care poate oferi îngrijirea rănii . După un timp, și pacientul sau o rudă poate efectua singur îngrijirea rănii. Îngrijirea rănii sau pansamentul ameliorează problemele asociate, precum mirosul, secrețiile și aspectul.

Secreții

Una dintre cele mai frecvente probleme ale acestor răni sunt secrețiile. Cauza lor este adesea infectarea rănii. Secrețiile sunt rare într-o rană neinfectată. În general, secrețiile apar ca urmare a infecțiilor rănii provocate de bacterii. Dacă există secreții, trebuie efectuat un consult medical și unele teste și început tratamentul antibiotic. Pe lângă opțiunile locale utilizate la pansarea rănii, antibioticele pot fi administrate și oral sau intravenos. Secrețiile abundente necesită pansamente mai frecvente și mai laborioase. Se folosesc materiale de pansament absorbante. Acestea pot fi comprese de tifon cu cost mai mic, dar există și produse mai costisitoare care absorb și rețin secrețiile mai mult timp, permițând schimbarea mai rară a pansamentului. Secrețiile provocate de infecția rănii pot cauza înroșirea pielii la limita dintre rană și pielea sănătoasă. Pentru aceasta se recomandă aplicarea cremelor de barieră pe pielea sănătoasă din jurul rănii. În privința spălării unei răni cu secreții, trebuie consultat medicul sau asistenta de îngrijire a rănilor. Pentru unele răni sunt potrivite spălarea și folosirea săpunurilor sau gelurilor recomandate de profesioniști. Curățarea rănii prin spălare ajută pacientul să se simtă mai bine și reduce mirosul, dacă acesta există.

Miros neplăcut

O altă problemă frecventă a rănilor cutanate provocate de cancer este mirosul neplăcut. Există diverse opțiuni pentru a face față acestei probleme. Mirosul poate apărea uneori atunci când există o infecție a rănii , dar rana poate mirosi și fără infecție. Mirosul apărut ulterior la nivelul rănii necesită un consult medical. Dacă există o infecție, tratamentul antibiotic început va elimina problema mirosului. Diverse produse locale utilizabile în îngrijirea și pansarea rănii pot elimina mirosul. În special pansamentele cu proprietăți antimicrobiene previn apariția mirosului prin reducerea încărcăturii microbiene din rană.

Dacă mirosul este cauzat de o infecție, problema poate persista în ciuda tratamentelor pentru aceasta. Persoana se poate simți rău fiindcă provoacă un miros nedorit în încăpere. Problema poate fi gestionată folosind odorizante de cameră, neutralizatoare de miros, filtre de aer și uleiuri de aromaterapie. Aceste produse nu trebuie aplicate în niciun caz pe rană.

Durere

Durerea în zona rănii poate apărea, în general, ca urmare a leziunilor nervoase provocate de țesutul tumoral. Infecția rănii este, de asemenea, una dintre cauzele durerii. Tratamentul început de medic pentru durere va rezolva această problemă. Totuși, dacă durerea nu s-a redus suficient sau nu a dispărut, trebuie consultat din nou medicul pentru ajustarea tratamentului. Chiar dacă rana nu prezintă durere continuă, poate apărea durere la pansamente. Dacă aveți dureri în timpul pansamentelor, spuneți acest lucru asistentei sau medicului. În acest scop pot fi utilizate diverse analgezice înainte de pansament, tot la recomandarea medicului.

Sângerare

Când țesutul tumoral lezează vasele mici, poate apărea sângerare la nivelul rănii. Uneori sângerarea poate fi ușoară, sub formă de scurgere, iar alteori poate fi abundentă. Dacă rana sângerează sau cantitatea sângerării existente crește, trebuie consultat medicul. Sunt posibile tratamente locale (regionale) sau sistemice care reduc ori opresc sângerarea. Sângerarea poate apărea și în timpul pansamentelor. Pentru prevenire, se pot utiliza produse de pansament mai avansate în locul tifonului. La schimbarea unui pansament din tifon, umezirea lui cu grijă poate preveni sângerarea și durerea cauzate de aderență.

Mâncărime

Mâncărimea este provocată de întinderea pielii din cauza tumorii și a țesutului rănii sau de stimularea terminațiilor nervoase învecinate de către substanțele chimice ale corpului secretate de țesutul din jur. Grupa de medicamente cel mai frecvent utilizată pentru mâncărime este cea a antihistaminicelor. Uneori însă, acestea nu sunt suficiente pentru ameliorarea mâncărimii. În plus, pot fi utile aplicațiile hidratante care reduc tensiunea pielii. Dacă mâncărimea persistă în ciuda acestor opțiuni, la recomandarea medicului sau asistentei de îngrijire a rănilor se poate aplica TENS (stimulare electrică nervoasă transcutanată). TENS poate reduce senzația de mâncărime trimițând impulsuri prin piele către nervii din jur. Produsele aplicate pe rană sau benzile adezive folosite pentru fixarea pansamentului pot provoca alergii. Această posibilitate trebuie luată în considerare.

Prezența unei asemenea răni poate provoca persoanei suferințe emoționale precum rușine și o stare depresivă . Persoana poate dezvolta gânduri negative despre aspectul propriului corp și poate dori să se îndepărteze de mediul social și de familie. În această situație, anxietatea (neliniștea) și tristețea pot fi ușurate prin împărtășirea lor cu familia sau alte persoane apropiate și prin posibilitatea de exprimare a persoanei. Desigur, suferința emoțională produsă de rană trebuie discutată și cu medicul și asistenta. Nu trebuie uitat că pacientul însuși este mai conștient de rană decât cei din jur; cu alte cuvinte, persoanele din jurul pacientului nu observă rana în aceeași măsură ca pacientul.

*

Mai jos (în extrema stângă) poate fi văzut un exemplu de ulcer malign provocat de cancerul mamar: