Ce este demența (senilitatea)? Demența și Alzheimer sunt același lucru?

Multe persoane, boala Alzheimer și demența , pot considera că acești termeni înseamnă același lucru. Totuși, evoluțiile recente privind diagnosticul și tratamentul în neuroștiințe au clarificat situația. Alzheimer și demența nu sunt același lucru. Alzheimer este un tip de demență.

Ce este demența?

Demența (senilitatea) este, mai degrabă decât o boală, un sindrom de obicei îndelungat (cronic) și progresiv. Demența este un termen general care descrie un grup de simptome asociate reducerii capacităților de gândire, înțelegere, memorare, vorbire și luare a deciziilor. În demență, conștiența nu este afectată, însă funcția cognitivă (capacitatea de procesare a gândirii) se deteriorează și poate progresa până la reducerea capacității persoanei de a desfășura activitățile zilnice.

Demența este una dintre principalele cauze ale dizabilității și dependenței de apropiați în rândul vârstnicilor din lume. După 65 de ani, frecvența demenței este între %5-8 și se dublează la fiecare 5 ani. La vârsta de 85 de ani și peste, se estimează că una din două persoane va avea un tip de demență. Demența reprezintă un proces dificil atât pentru persoanele afectate, cât și pentru familiile și îngrijitorii lor.

Care sunt simptomele și stadiile demenței?

Demența începe lent și, la început, adesea nu este observată. Se agravează treptat și afectează fiecare persoană diferit. Deși simptomele pot varia mult, în special;

• Memoria
• Comunicarea și limbajul
• Capacitatea de concentrare și atenție
• Raționamentul și judecata
• Percepția vizuală: când cel puțin două dintre aceste funcții mintale fundamentale sunt afectate semnificativ, trebuie luată în considerare demența.

Cum se stabilește diagnosticul de demență?

În caz de suspiciune, pe lângă examenul neurologic, efectuarea unor teste neuropsihologice fără a aștepta simptomele este utilă pentru diagnosticul precoce. Dacă este necesar, în imagistica structurală cerebrală se folosesc imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) și tomografia computerizată (CT); dintre tehnicile imagistice funcționale, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și RMN funcțional (fMRI); dintre tehnologiile de imagistică moleculară se folosesc investigații precum PET, fMRI și tomografia computerizată cu emisie de foton unic (SPECT). Deși se afirmă că unii biomarkeri ar putea fi utilizați în diagnosticul precoce, în prezent, pentru demență, un biomarker validat nu este recomandat.

Simptomele și semnele asociate demenței, în 3 etape, pot fi înțelese.

• Stadiul precoce: Este greu de observat și adesea ignorat. Principalele simptome pot fi uitarea, confuzia privind datele, anotimpurile și timpul, rătăcirea în locuri familiare.
• Stadiul intermediar: Simptomele și semnele devin evidente. Viața devine mai restrictivă. Printre acestea se numără uitarea evenimentelor recente și a numelor persoanelor, rătăcirea în propria locuință, afectarea comunicării cu oamenii, nevoia de ajutor pentru îngrijirea personală, schimbări comportamentale inclusiv nevoia de a hoinări și întrebările repetitive
• Stadiul avansat: În această etapă, persoanele sunt aproape complet dependente și imobile și au nevoie de îngrijire. Simptomele includ nevoia tot mai mare de asistență pentru îngrijirea personală, dificultăți de mers, dificultăți în recunoașterea rudelor și prietenilor, lipsa orientării în timp și spațiu și schimbări comportamentale grave, până la agresivitate.

Care sunt cauzele demenței?

În trecut, demența era asociată cu vârsta înaintată, ca și cum ar fi fost o parte normală a îmbătrânirii, sau era numită demență senilă . Deși vârsta înaintată este cel mai puternic factor de risc cunoscut pentru demență, aceasta nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. De asemenea, demența nu afectează numai vârstnicii. „Demența cu debut la vârstă tânără”, în care simptomele încep înainte de 65 de ani, reprezintă % 9 dintre cazuri.

Astăzi se știe că numeroși factori provoacă demență. Boala Alzheimer este unul dintre cei mai importanți. Boala Alzheimer poate contribui la peste 60 la sută dintre cazurile de demență.

A doua cauză ca frecvență este demența vasculară, dezvoltată prin obstrucția vaselor. Alte cauze importante includ demența cu corpi Lewy (acumularea anormală de proteine în celulele nervoase), demența frontotemporală (degenerarea lobului frontal al creierului), infecțiile care afectează creierul, bolile tiroidiene, diabetul și deficiențele vitaminice (precum B12, B1 și B6).

Factori de risc modificabili / corectabili și prevenție

Am precizat că, în afara predispoziției genetice întâlnite mai ales în boala Alzheimer, vârsta înaintată poate fi cel mai important factor de risc. Totuși, trebuie menționat și că stilul de viață adoptat și practicat până la bătrânețe poate fi un factor de risc. Unele cercetări au arătat că inactivitatea fizică, obezitatea, dietele nesănătoase, consumul de tutun și alcool, diabetul și hipertensiunea și colesterolul crescut apărute la vârsta mijlocie pot crește riscul de demență. Printre factorii suplimentari modificabili se numără tulburările de somn prelungite, problemele tiroidiene, deficiențele vitaminice, depresia, nivelul scăzut de educație și limitarea mediului social

Tratament și îngrijire

În prezent nu există un tratament definitiv cunoscut pentru demență. Totuși, sunt realizate numeroase studii clinice pentru ameliorarea sau oprirea progresiei, în special în boala Alzheimer, și sunt cercetate multe tratamente noi, inclusiv tehnologii genetice. Medicamente precum donepezil, rivastigmină și galantamină pot îmbunătăți sau stabiliza temporar memoria și capacitățile de gândire ale unor persoane.

Deși progresia demenței nu poate fi oprită, agravarea simptomelor poate fi încetinită. Calitatea vieții pacienților poate fi îmbunătățită. Unele studii privind terapia mintală și muzicală au arătat ameliorări ale agitației, depresiei și calității vieții. Programele de reducere a stresului bazate pe conștientizare pot ajuta la reducerea stresului îngrijitorilor persoanelor cu demență.

Dintre suplimentele alimentare, ginkgo, acizii grași omega-3 / uleiul de pește, vitaminele B și E, ginsengul asiatic, extractul din sâmburi de struguri și curcumina (turmeric) au fost studiate. Totuși, până în prezent nu există dovezi convingătoare raportate dintr-un ansamblu amplu de cercetări că vreun supliment alimentar poate preveni agravarea afectării cognitive asociate demenței sau bolii Alzheimer.

Pe scurt, se poate spune că întârzierea debutului demenței ar fi, în prezent, cea mai bună opțiune terapeutică. Cu această ocazie, este potrivit să subliniem din nou necesitatea obiceiurilor de viață sănătoase pentru prevenirea demenței și importanța diagnosticului precoce.