Ce este traheotomia? De ce și unde se face, este permanentă? Diferența față de traheostomie

Ce este traheotomia?

Traheotomia desemnează incizia chirurgicală realizată pentru a ajuta respirația în timpul unei proceduri numite traheostomie. Multe persoane folosesc cei doi termeni unul în locul celuilalt.

Traheostomia este efectuată frecvent de un chirurg ORL (urechi, nas și gât) sau de un anestezist. După o incizie în gât, medicul introduce prin deschidere un tub în trahee. Tubul poate fi temporar sau permanent; în ambele cazuri, permite respirația prin el, în loc de nas sau gură.

Diferența dintre traheotomie și traheostomie

Tehnic, traheotomia și traheostomia sunt diferite.

Traheotomia este incizia din gât realizată în timpul unei traheostomii, procedură care creează o deschidere în partea anterioară a traheei. Totuși, după cum arată și un articol din 2022, majoritatea persoanelor folosesc termenii interschimbabil. De asemenea, intubația poate fi confundată cu acești termeni. Articolul descrie procedura chirurgicală de traheotomie.

-otomie: sufix care înseamnă efectuarea unei incizii; -ostomie: sufix care înseamnă crearea unei deschideri.  

De ce se face traheotomia?

Scopul principal este crearea unei deschideri în trahee pentru a ajuta respirația. Procedura permite persoanei să respire prin tubul introdus, în loc de gură și nas.

Utilizările potențiale includ:

• Sevrarea de la ventilația mecanică (aparatul de respirație)
• Facilitarea ventilației mecanice
• Gestionarea secrețiilor
• Urgențele cu o obstrucție care împiedică respirația
• Pregătirea pentru tratamentul cancerelor capului și gâtului
• Apneea obstructivă de somn
• Gestionarea infecțiilor
• Gestionarea arsurilor căilor respiratorii

Ce riscuri poate avea traheotomia?

Traheotomia este o intervenție chirurgicală minimă în care, după incizia efectuată de specialist, se introduce un tub prin gât în trahee. Deși de obicei este sigură în sala de operație, poate avea riscuri, printre care:

• Sângerare în timpul procedurii
• Ratarea traheei
• Lezarea părții superioare a plămânului
• Infecție, deși rară
• Blocarea tubului cu mucus sau sânge
• Deplasarea tubului
• O leziune produsă la efectuarea inciziei
• Formarea unei fistule

Cum se face traheotomia

Pregătirea

Pregătirea depinde de scop. În urgențe, medicul efectuează procedura fără o pregătire prealabilă. Pentru o intervenție planificată, oferă instrucțiuni detaliate. De obicei, din cauza anesteziei generale, acestea includ oprirea alimentelor și lichidelor cu câteva ore înainte.

Dacă trebuie oprit un medicament, persoana trebuie să discute cu specialistul când să îl oprească. Trebuie luată în calcul și o spitalizare de câteva zile și făcute pregătirile corespunzătoare.

În timpul traheotomiei

Majoritatea procedurilor folosesc anestezie generală. După pregătire, chirurgul, de obicei:

1. Face o incizie verticală sau orizontală în jurul liniei mediane a gâtului, imediat sub laringe
2. Separă atent mușchii și celelalte țesuturi, ajunge la trahee și face o incizie între inelele sale externe
3. Introduce un tub în trahee

Poate adăuga elemente de fixare sau o bandă în jurul gâtului pentru a menține tubul. Poate conecta și un ventilator pentru a ajuta respirația. Uneori, specialiștii folosesc numai anestezie locală pentru o procedură numită traheotomie la pacient treaz sau traheotomie percutană.

În general, specialistul poate efectua procedura la patul pacientului în spital numai când o traheotomie chirurgicală pregătită în prealabil nu este posibilă sau a eșuat.

Într-un studiu din 2018, cercetătorii au constatat că pacienții eligibili pentru traheotomie la pacient treaz din motive neoncologice tindeau să fie mai tineri și să aibă mai multe complicații. Un articol din 2017 arată însă că majoritatea traheotomiilor percutane se fac în terapie intensivă, când persoana este deja sedată.

Traheotomia percutană include injectarea unui anestezic local în gât. Specialistul folosește apoi un ac pentru a plasa un fir de ghidaj cu care conduce tubul în trahee. Poate folosi imagistică, precum ecografia, pentru a ghida procedura.

Deși pot apărea complicații, specialiștii consideră în general că procedura este sigură. Potrivit unui studiu din 2017, o echipă experimentată, planificarea prealabilă și folosirea imagisticii pot contribui împreună la rezultate mai bune.

Îngrijirea după traheotomie

După procedură, persoana va petrece câteva zile în spital. Specialiștii și personalul medical verifică regulat incizia și tubul pentru infecții sau alte probleme, se asigură că nimic nu blochează calea respiratorie și curăță tuburile.

Stabilizarea deschiderii durează de obicei aproximativ 7 zile. Atunci, specialistul poate înlocui primul tub cu unul mai mic sau nou. Prima schimbare este efectuată în general de o echipă chirurgicală. După externare, persoana trebuie să urmeze toate instrucțiunile, să păstreze tubul curat și să urmărească semnele de infecție. Trebuie programat și un control, pentru examinarea deschiderii și tubului. Specialiștii verifică și infecțiile, răspund întrebărilor și ajută la găsirea soluțiilor.

Traheostomia este permanentă? Câți ani poate trăi un pacient cu ea?

Traheostomia creată după incizia de traheotomie poate fi temporară sau permanentă. De exemplu, pentru pneumonia COVID-19, unui pacient care petrece mult timp în terapie intensivă i se face o traheostomie temporară, ce poate fi închisă după îmbunătățirea stării generale. În schimb, după o operație pentru cancer al capului și gâtului, mai ales laringian, traheostomia poate fi permanentă, iar persoana poate respira prin ea toată viața.

Rezumat

Traheotomia, cunoscută și ca traheostomie, desemnează incizia chirurgicală din partea anterioară a gâtului, prin care medicul introduce un tub în trahee. Se face pentru a ajuta respirația înaintea tratamentului unor probleme precum cancerul capului și gâtului sau în urgențe cu obstrucția căilor respiratorii. Deși în general este considerată sigură, poate avea complicații de la sângerare și infecție până la probleme mai grave, precum fisuri în zona gâtului sau lezarea altor structuri. Traheostomia poate fi temporară ori permanentă; dacă este permanentă, persoana poate trăi cu ea toată viața.