De ce apare sughițul în cancer și cum se tratează?

Sughițul reprezintă contracții involuntare ale diafragmei, mușchiul de la baza cutiei toracice. Uneori poate fi rebel și îndelungat. În oncologie și îngrijirea paliativă se întâlnesc episoade rebele sau trecătoare, iritante și exasperante pentru pacienți. La cei cu cancer pot apărea în diverse stadii, din cauza bolii sau tratamentelor.

Până la %40 dintre pacienții oncologici dezvoltă sughiț

Oncologii adesea nu află despre sughițul pacienților. Totuși, potrivit unui chestionar la pacienți oncologici, chiar și când este recunoscut, poate să nu fie tratat eficient.

Insuficient controlat, sughițul persistent poate afecta calitatea vieții; %40 dintre respondenți își consideră sughițul cronic „mult mai sever” sau „puțin mai sever” decât greața și vărsăturile.

În general, rezultatele arată că pacienții oncologici cu sughiț persistent „suferă cu adevărat”.

Sughițul este trăit de oricine și se remite de obicei singur. Episoadele pot proveni din balonarea rapidă după mese abundente și rapide, iritarea stomacului prin mâncăruri condimentate, băuturi carbogazoase sau aer înghițit, schimbări bruște ale temperaturii corporale, alcool, fumat ori situații psihologice. Charles Osborne, născut în 1894 și înscris în Cartea Recordurilor Guinness pentru cel mai lung sughiț, a început să sughițe la 28 de ani, timp de 68 de ani. Cu tratamentele actuale, un asemenea caz nu mai pare posibil.

Sughițul poate fi clasificat după durată. Până la 48 de ore, se numește episod de sughiț, de la 48 de ore până la 1 lună, sughiț persistent, iar peste 1 lună, sughiț rebel . Sughițul persistent și rebel poate perturba activități obișnuite precum alimentația, băutul, vorbirea și somnul. Pot rezulta scădere ponderală, deshidratare, insomnie, slăbiciune, oboseală și tulburări psihologice, afectând calitatea vieții. Poate agrava durerea oncologică. Cercetările sunt limitate la puțini pacienți, astfel că nu există date despre frecvență, rasă sau geografie. Este mai frecvent la bărbați și copii. La pacienții cu cancer avansat (stadiul 4) s-a raportat sughiț rebel sau persistent la %1-9. Un studiu a sugerat că sughițul poate constitui un simptom pentru cancerul esofagian . Potrivit Programului Medical Cleveland, % 9 dintre pacienții de îngrijire paliativă prezintă sughiț.

Chimioterapia nu este singura cauză a sughițului!

Cauzele pot fi împărțite în periferice și centrale. Acestea se pot subdiviza astfel:

În plus, poate proveni din tulburări electrolitice și metabolice (hiponatremie, hipokaliemie, hipocalcemie, hipocapnie, tulburări renale), diabet, alcoolism, cauze psihologice (anxietate, stres, teamă), diverse medicamente și operații anterioare. Medicamentele cu sughiț raportat ca reacție adversă sunt opioidele (derivați de morfină), benzodiazepinele, corticosteroizii (cu cortizon), agoniștii dopaminei și unele chimioterapice. Multe sunt utilizate în îngrijirea paliativă. Însă unele au și un loc în tratarea sughițului rebel.

La pacienții oncologici, cancerul însuși poate provoca sughiț, precum cancerele esofagian, gastric, pancreatic și cerebral, iar cauzele enumerate în figură pot apărea în cursul bolii. Sughițul poate rezulta și din chimioterapie și radioterapie.

Care chimioterapice provoacă cel mai frecvent sughiț?

Medicamentele chimioterapice care pot provoca sughiț sunt:

• etoposid
• cisplatină
• carboplatină
• ciclofosfamidă
• docetaxel
• gemcitabină
• irinotecan
• paclitaxel
• vindesină
• vinorelbină

Cum se tratează sughițul?

Înaintea medicației trebuie luate în considerare tratamentele nemedicamentoase, manevre simple. Printre manevrele fizice cunoscute de mulți dintre noi se pot recomanda ținerea respirației, băutul apei, tragerea manuală a limbii, încordarea, aplecarea înainte și aducerea genunchilor spre abdomen.

Majoritatea medicamentelor pentru sughiț acționează prin calea nervoasă numită sistem GABAergic. Acestea sunt clorpromazina, haloperidolul, benzodiazepina, gabapentinul, metoclorpromidul și baclofenul. Dintre ele, clorpromazina (denumire comercială Largactil) este considerată prima de mulți medici. În sughițul asociat cancerului, se recomandă un sfert (1/4) de comprimat Largactil; dacă sughițul nu trece, repetarea nu este recomandată și trebuie contactat medicul sau asistentul oncologic. Aprobarea FDA pentru sughiț, pe care medicamentul o avusese anterior, a fost retrasă ulterior din cauza hipotensiunii, retenției urinare (tensiune vezicală din imposibilitatea urinării) și a delirului ca reacții adverse. Deși nu mai este prima opțiune astăzi, există cazuri de sughiț rebel care răspund.

Tratamentul trebuie realizat evaluând cauzele de mai sus. De exemplu, în sughițul datorat refluxului gastric se tratează cauza cu medicamente care reduc secreția acidă și accelerează golirea stomacului.

Pentru cauzele periferice se pot utiliza medicamente cu metoclorpromid (Metpamid), baclofen, gabapentin, lidocaină, metilfenidat, midazolam și nimodipină, însă studiile sunt insuficiente pentru clarificarea eficacității.

Un studiu pe 14 pacienți cu sughiț din cauze periferice, precum hepatita virală, esofagita sau gastrita hemoragică, a arătat eficacitate importantă a metclorpromidului.

Un studiu care a evaluat răspunsurile unui pacient cu sughiț de opt luni, atribuit unui infarct anterior și refluxului, a raportat răspuns bun la lansoprazol (care reduce secreția acidă), clonazepam și medicamente cu dimenhidrat, dar fără răspuns la clorpromazină, metoclorpromid și baclofen.

Și pentru cauzele centrale trebuie evaluate abordările orientate spre cauză. De exemplu, în sughițul provocat de o tumoră cerebrală, îndepărtarea chirurgicală a masei sau radioterapia reprezintă opțiuni.

Un studiu randomizat controlat a evaluat baclofenul pentru sughițul rebel la 30 de pacienți cu leziuni cerebrale după accident vascular cerebral. Acesta a fost eficient față de placebo . Un studiu randomizat controlat care evalua metoclorpromidul în sughițul central, inclusiv la pacienți cu tumori cerebrale, a găsit eficient față de placebo acest antiemetic utilizat frecvent.

Alt medicament utilizabil în sughițul central este gabapentinul, câteva studii de caz indicând beneficii. Eficacitatea sa în sughițul periferic ar fi limitată. Acesta este utilizat în tratamentul manifestării care poate apărea din cauza cancerului sau tratamentului, durerii neuropate .

Dexametazona, un medicament cu cortizon, este utilizată pentru greață și vărsături, dar poate provoca sughiț rebel. La pacienții cu sughiț indus de dexametazonă s-a demonstrat posibilul beneficiu al alternării cu alt cortizonic, metilprednisolonul.

Metode nefarmacologice (fără medicamente) pentru sughiț

Există și intervenții numite intervenționale, fără medicație. Cazurile în care au fost încercate sunt puține. Procedurile blochează sau stimulează nervii implicați în mecanismul sughițului și stimularea diafragmei, nervii frenic și vag. Însă puțini clinicieni au expertiză, iar raportul beneficiu-risc trebuie evaluat foarte bine. Pot constitui o opțiune pentru sughițul rebel care afectează grav viața și nu a răspuns la toate celelalte tratamente posibile.

Dintre metodele complementare, acupunctura , evaluată în studii pentru sughiț, s-a dovedit posibil benefică atunci când este adăugată medicației.

În concluzie, sughițul în cancer:

• poate apărea din cauza tumorii, tratamentelor oncologice sau celorlalte cauze enumerate,
• este una dintre reacțiile adverse frecvente, afectând până la % 10 dintre pacienții oncologici, și
• poate fi tratat prin abordări potrivite.